Spania 2011. Ziua 3, Italia - partea a doua

Ne-am continuat periplul in autocar pana la Verona, orasul celor doi celebri indragostiti, Romeo si Julieta. Am pornit-o pe jos, prin centrul orasului, pe langa Arenele Romane

pe langa statuile vii cu care te puteai fotografia pt ceva maruntis,

si pe langa zidul unei cetati medievale pana la casa Julietei, nerenovata si vizitabila, poate chiar locuibila si azi. O imbulzeala ne-a intampinat acolo, intre peretii plini cu inscriptii, in curtea mica si cocheta.

Cateva fete se lasau fotografiate in balconul sub care cu niste sute de ani in urma Romeo isi canta iubirea interzisa de vechea dusmanie dintre familia lui si cea a Julietei. Am cumparat cateva vederi din holul casei, plin de altfel de tot felul de inimi si inimioare rosii, pentru amatorii de suveniruri facile. Apoi am iesit din multimea galagioasa si m-am indreptat catre piata si pietonala din apropiere, atingand cu privirea paharele cu salata de fructe exotice, sepcile colorate, vitrinele mici ale unor marci de firma,

iar in final, flamanda fiind, mi-am luat inca o inghetata italiana (prima fusese in Venetia) cu ciocolata multa, asa cum imi place mie. Este singura inghetata care are gustul aceleia din copilaria mea, pentru ca aici in Italia, maestri in gelaterie, detin secretul celei mai bune inghetate din lume, dupa parerea mea.
M-am intors la autocar, pe o caldura sufocanta, ca sa observ ca o straduta luase numele celui care i-a nemurit pe Romeo si Julieta.

Cautam aerul proaspat al ventilatiei din autocar ca pe sfintele moaşte :)) si aproape ca nu am simtit cand am parcurs distanta pana la Milano, unde am vizitat mai intai magnificul dom. Parca m-am aflat deodata in faţa unei cladiri gigantice, care iesise din ecranul Teleenciclopediei din copilaria mea si imi asternea sub priviri o realitate de o splendoare greu de descris in cuvinte. Las imaginile sa vorbeasca in locul meu.

Apoi am iesit catre galeriile Vittorio Emanuelle si de acolo am gasit mica piateta cu statuia lui Leonardo da Vinci si cu modesta cladire a Scalei. Modesta arhitectonic, dar ce nume sonore au evoluat pe scena ei!

stanga - galeriile, dreapta - statuia lui da Vinci

jos - Scala

Dupa aceea am luat-o pe o alta strada - deh! :) avantajele de a calatori singura, si de data asta si de a fi cazata singura in camera (multumesc, Omnia!) si m-am bucurat de privelistea altor cladiri impunatoare

pana cand am revenit la locul de parcare al autocarului, langa Castelul Sforzesco dincolo de zidurile caruia am intrat. Muzeele sale nu mai erau deschise la ora aceea, insa.

Aici am vazut un nou hobby, cu o trotineta motorizata, sau ce o fi fost, o sa-mi spuneti voi cum se cheama bazaconia asta ca eu nu ma mai pricep la asa năzbâtii.

Dupa ce am vizitat castelul, m-am asezat la o terasa din imediata vecinatate muscand cu pofta dintr-un sandvis cu pate si cascaval aduse din tara. Dupa ce l-am terminat, o italianca batrana si ţâfnoasă, cu o matura in maini, a venit sa-mi atraga atentia ca daca nu servesc nimic de la ei, nu prea am ce sa mai caut pe scaunul acela. Asa ca, am fost nevoita sa ma mai plimb in sus si in jos pe strada inca vreo cateva minute pana cand a venit autocarul si ne-am urcat sa mergem catre cazarea din Savona.

A treia seara de cazare a fost la hotelul Riviera Suisse, de 3 stele. Am avut o camera excelenta, cu toate dotarile, doar internetul cred ca era numai la receptie. Oricum, a fost o surpriza cam neplacuta sa aflu ca occidentul nu considera internetul o necesitate, pentru ca acolo inca predomina internet cafe-urile, iar hotelurile dotate cu conexiune wireless nu prea sunt, sau sunt din cele cu mai multe stele.
Asa arata camera mea, de data asta chiar un single:

M-am odihnit bine, fara vise. In ziua urmatoare aveam sa visez cu ochii deschisi. Dar nu stiam inca, si nici nu banuiam ce spectacol al lumii aveam sa vad live.

Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.
Pentru mai multe postări cu aceeași excursie, click pe tag-ul spania2011 de mai jos. 

Spania 2011. Video - Palatul Dogilor

Palatul Dogilor, interiorul. Scara de la intrare si cateva sali.

Spania 2011. Ziua 3, Venetia, Verona, Milano - partea intai

Speram ca in Italia sa fie vreme buna, dar cel putin in primele ore dupa ce am trecut de fostul punct vamal de la granita cu Austria, norii nu s-au risipit. De la o vreme insa, parca se mai oprise ploaia iar cerul incepea sa devina mai limpede. Imprejurimile Venetiei ne-au primit cum se cuvine, cu ospitalitate, voie buna, si - a treia zi deja - cu mult soare.

Dar acum eram in zona limitrofa Venetiei, in a doua seara de cazare, am fost oaspetii hotelului Antille din Cazano di Pianiga, o localitate de tip satelit/suburbie. Desi hotelul are toate facilitatile unui hotel de 3 stele, mai multi dintre noi nu ne-am simtit la fel de bine aici, faţă de hotelul Ibis din Gyor. Cu siguranta a fost o impresie subiectiva, pentru ca de altfel, nu era nimic serios de reprosat acestui hotel.

In poza de alaturi, autocarul nostru parcat. In poza urmatoare, restaurantul de vis-a-vis de hotel, vazut din balconul etajului doi.









Eram la a doua mea vizita prin acest oras unic in lume, si imi dorisem sa ajung sa vad interiorul Palatului Dogilor, Palazzo Ducale, in italiana.

Asa ca m-am infipt la coada foarte mica, era abia ora 10 dimineata, mi-am platit biletul de intrare (nu aveau reduceri pt profesori :) ) si am pasit cu o oarecare umilinta inauntru. Nu era voie sa filmezi sau sa fotografiezi. Insa am vazut chinezi si americani incalcand regula, si atunci am incalcat-o si eu. Tineam aparatul in mana dreapta, lasata normal, pe langa corp, cu obiectivul indreptat in sus, pentru ca tavanele erau cele mai spectaculoase in toate salile. Nu am fost vazuta, sau poate am fost lasata in pace, de paznicii muzeului care erau intotdeauna strategic plasati in fiecare sala.

Apoi am mers sa vizitez si zona inchisorilor, de unde detinutii care aveau deja semnata condamnarea la moarte treceau in cladirea unde aveau loc executiile pe o punte care a primit denumirea de Puntea suspinelor. Cum eu eram singura, fara sa ma fi atasat de vreun grup - puteam sa merg cu grupul de americani care intrase inaintea mea, dar eu nu aveam la fel de mult timp la dispozitie pt vizita ca si ei - nu am stiut ca etajele inchisorii sunt absolut identice si la un moment dat am trait o senzatie unica de a fi prinsa intr-o capcana din care nu mai stiam cum sa ies. Niste chinezi, la fel ca si mine, se invarteau ca niste gaini ametite pe culoarele stramte, printre celulele inuman de mici, nemaistiind unde era scara catre parterul palatului, inchisorile fiind la subsol. Intr-un sfarsit am gasit-o si am iesit repede in curte, parca alungata de niste fantome bizare dintr-un trecut indepartat si strain.

Mai ramasese ceva timp de hoinareala, asa ca dupa ce am iesit in piata San Marco m-am indreptat pe stradutele mici si foarte inguste sa vad curtile interioare ale cafenelelor, bistro-urilor si locuintelor venetiene, destul de spatioase, cu multa verdeata, dar uneori si cu oarece gunoaie lasate indiferent sa zacă pe caldarâmul fierbinte.

Apoi m-am indreptat catre locul de imbarcare in vaporetto, am savurat o inghetata buna, buna de tot, si, asteptand, am privit la marocanii cu genti "de firma" de vanzare. O colega de excursie, imbiata fiind sa cumpere o geanta, i-a raspuns negrului: "Avem si noi, in Europa, genti din astea". Noi am ras. Nu stiu daca si negustorul a inteles ironia. :)

Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.
Pentru mai multe postări cu aceeași excursie, click pe tag-ul spania2011 de mai jos.

Spania 2011. Ziua 2. Bratislava, Viena.

2)
Dimineata a inceput ploaia, care ne-a insotit in toata acea a doua zi de excursie, prin Austria.
Prima surpriza a si venit, din partea ghidului, un scurt popas la Bratislava, capitala Slovaciei, care era foarte aproape de noi. Cum nu fusesem niciodata prin fostele tari din blocul comunist in afara de Ungaria si Bulgaria - iar aceasta din urma doar in tranzit, mi-a facut placere sa descopar un oras cu multe accente medievale, curat, cu parcuri si monumente, un oras bun de inclus intr-un circuit turistic sau intr-un sejur.

pentru marire dati click pe poze

La Viena nu am avut nici un chef sa cobor la mai mult de cativa metri de autocar. Palatul Hofburg era aproape, umbrela aveam, dar ploua asa, combinat: torential ca vara si interminabil ca toamna. Am inghitit un sandvis pe repede inainte si am asteptat cuminte sa revina din scurta incursiune grupul si ghidul nostru, dl Ionut Tanase. Ca sa-si rada de noi, cerul s-a oprit din ropot la putin timp dupa ce autocarul s-a pus in miscare. Dar ploaia ne-a insotit pana in Alpi si chiar un pic dincolo de ei.

Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.

Spania 2011 - ziua 1

1) Bucuresti - Gyor.

Pentru fiecare om exista o Nirvana interioara, un spatiu sufletesc, spiritual, un spatiu unde se atinge starea sublima de bucurie si de inaltare. Unde sufletul se simte acasa, intreg, nepieritor si viu. Unde nu exista tulburare si distrugere, unde calmul si pacea interioara te cuprind firesc si statornic. Nirvana mea o ating atunci cand calatoresc. Atunci nu mai stiu de timp, de zile, de data curenta, de nimic altceva decat de calatoria mea. Atunci traiesc clipa, timpul se dilata pana la disparitie, si ramane doar bucuria de a fi.

De fiecare data resimt emotia plecarii, adulmec de la distanta placerea drumului, a spatiilor noi, a minunilor faurite de om de-a lungul timpului. Respir asfaltul oraselor straine prin toti porii, imaginile mi se lipesc de suflet, zgomotul pietelor, zonelor pietonale aglomerate, iuresul negustorilor stradali, interioarele somptuoase ale castelelor si bijuteriile arhitectonice imi incanta ochii. Si asa, clipa de clipa, in zilele calatoriei mele, imi incarc bateriile si o iau de la capat an de an.

De aici incepe calatoria din aceasta vacanta, adica circuitul cu sejur in Calella, Spania, numit Costa Brava 14 zile.


Asadar ziua intai. Venisem de cu seara in Bucuresti, si am ramas peste noapte la hotelul Das President, de langa gara. Am avut curatenie, baie in camera, acces la internet, pentru 110 lei pe noapte. Dar si ţânţari :))
M-am trezit dis de dimineata cu spatele in piuneze, ca de cald ce era, ma lipisem de perete in timpul noptii. Cand sa ridic una dintre valize, hop! sciatica imi dadu un bip, adica ma sageta cu o durere scurta in coloana de am crezut ca nu mai aveam sa ajung ever la autocar, ramanand asa, in camera de hotel, indoita de spate. Am reusit sa ma indrept oarecum, si, mergand aplecata spre inainte, ca o batranica, mi-am târâit valizele cu troller si geanta cu laptopul in ea, alaturi de alte maruntisuri pana la parcarea de langa Muzeul CFR de unde ne-am imbarcat in autocar.

Am pornit pe o vreme incerta, care nu prea se lasa ghicita. Era cald si soare, dar norii se adunau repede la orizont. In dimineata aceea, langa Gara de Nord era inca frumos si bine. Dupa ce am ajuns mai aproape de Carpatii Meridionali, vremea s-a inrautatit treptat pana cand, in Ungaria, unde am ajuns la cazare seara tarziu, era deja racoare si cer inchis.

In Gyor am avut cazare la hotelul Ibis de 3 stele, o locatie excelenta, cu toate dotarile necesare, un hotel cu adevarat de 3 stele sau chiar mai mult, dupa parerea mea. Detalii gasiti in linkul din numele hotelului.

Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.

When my dream comes true / 2

Abia am descoperit ac est internet cafe, chiar langa hotelul meu, ce/i drept. Aici e cald, e bine, e frumos. Zilele astea o sa incerc sa incarc ceva poze, am o gramada :) am vazut multe locuri frumoase, dar cireasa de pe tort a fost Monte Carlo/Nisa/Cannes, cu alte cuvinte Coasta de Azur, un adevarat colt de paradis pe Pamant. Pozele si filmele nu vor putea surprinde frumusetea locurilor. Trebuie sa mergeti aici ca sa intelegeti ce spun.

Va pup, revin poate maine sau poate chiar azi.

When my dream comes true - 1

Acum cateva luni participam la un concurs organizat de o agentie de turism spaniola, al carui premiu era o excursie in Spania. Imi intitulasem comentariul When my dream comes true, si spuneam acolo ca imi doresc foarte mult sa vad Barcelona.

Nu am castigat concursul acela dar dorul de a vedea Barcelona e pe cale sa se implineasca. Azi dimineata am plecat la drum, in autocarul de 2 stele (pt zilele de circuit pe care le avem era de preferat unul ceva mai confortabil...) al agentiei Omnia. Programul este perfect pana acum, ne-am incadrat in timp, hotelul Ibis din Gyor, 3 stele adevarate, este o surpriza placuta pt mine. Arata foare bine, dotat cu de toate, modern, curat, totul ca la carte.

Vizitele propriu zise de maine incep.

Pana atunci, noapte buna, pe maine seara - sper sa gasesc net si la Venetia :)

Scuzati harababura, am facut pozele dupa ce mi-am desfacut ceva bagaje....

Incidentul din intersectia Decebal cu Liliacului

De fapt, articolul se afla aici:

http://oana1964.blogspot.ro/2011/07/incidentul-din-intersectia-decebal-cu.html

Hotii la zmeura

Stiu, din afara este amuzant, si chiar si din interior, in calitate de hoţ. Doar pentru mine si ai mei batrani, mai ales pentru taica'meu, situatia asta care dureaza de cel putin o saptamana, nu este placuta.

Da, avem niste zmeuris in gradina din curtea blocului, exact in coltul exterior al blocului, unde este camera mea. De cand au inceput sa se coaca fructele, vin fel de fel de pofticiosi. Majoritatea atentionati fiind, nu au mai revenit. Dar cativa nesimtiti, probabil elevi de liceu, au venit azi cam a sasea oara. A sasea oara de cand ii alung, ca de vreo 2 ori, la inceput, nu le-am zis nimic, am crezut ca-si fac pofta si pleaca.

Ieri am reusit sa-i pozez si cand comutasem pe filmare a intrat batranul de taica'meu si i-a alungat.
Azi, doi dintre nesimtiti au venit pe ploaie la furat. Bineinteles, i-am alungat inainte sa poata pune mana pe vreo fructa, desi ma tem ca deja nu prea mai au ce sa manance.

In total cred ca gasca asta de liceeni numara vreo 5-6 infractori (ca oare cum se numeste atunci cand intri pe un teren care nu e al tau si iei ceva ce nu-ti apartine?) din care am retinut doua nume: Bianca si Alex.
Mai inainte, dupa ce scrisesem primul paragraf din acest post, o alta ţopârlancă nesimţită, majora si vaccinata, ca sa zic asa, cu un copil de vre-un an doi dupa ea, culegea de zor cele cateva zmeure crude care au mai ramas. Cand m-a vazut vita incaltata ca apar la geam s-a retras dintre crengile de zmeur si a plecat agale mai departe, ea mancand din fructe, ca o nemernica ce se afla, si nedandu-i copilului, asa cum ar fi fost normal.

Da' ce este normal in Romanica? Hotii sunt la ordinea zilei, cred ca aceea anormala sunt eu. In alte tari iei amenda grasa numai daca indraznesti sa pui mana pe un strugure din via cuiva sau daca iei frunze de vita de vie sa faci sarmale. Poti scapa cateodata cel mult plecand rusinat (oare???) in fluieraturile si huiduielile localnicilor.

Asa ca, am de gand sa stropesc zmeurisul cu ceva, asa ca macar sa tina minte vitele incaltate care vin la furat (uitasem ca visine nu am apucat macar sa gust din copacul meu care rodeste pt prima data, visinele sunt de mult furate, toate odata intr-o singura noapte) si sa ocoleasca zona curtii interioare a blocului meu.

P.S. Pentru cultura generala a copitatelor cu adidasi: zmeura nu creste spontan printre blocuri, băi! A adus-o batranul meu tata de pe Ceahlau! Asa ca daca vreti fructe, marş in padure, aduceti butasi, plantati-i, ingrijiti-i pana se prind, asteptati sa creasca si sa rodeasca si dup'aia sa dea Dumnezeu sa vina fel de fel de mârlani sa va fure fructele sa nu apucati sa gustati nici o boaba! Sa vad, v-ar conveni?

Bani pe net - 1

Multi zic ca se fac bani frumosi pe net. Nu stiu daca este chiar asa, sau poate ca in unele cazuri, putine, o fi adevarat. Parerea mea este ca se fac bani de buzunar, dar nu mai mult de atat. Si asta cam de 2-3 ori pe an, cand poti incasa sumele ajunse la un anumit nivel pt a putea fi platit.

Modalitatile de a face niste bani de buzunar sunt mai multe. Una dintre cele mai usoare este sa accepti reclame in spatiul tau virtual. Pe site-ul sau blogul tau. Cel mai bine, de la Google, dar Google este pretentios, orice mica greseluta se sanctioneaza cu banarea pe viata a contului de webmaster, fara a mai avea vreo data posibilitatea sa-ti faci alt cont, pe acelasi nume si aceeasi adresa reala. Sigur, poti alege un nume fals si o alta adresa. Dar la ce-ti foloseste din moment ce primesti acasa, prin posta obisnuita, nush ce hartie de la ei?

Mai sunt si alte site-uri care ofera ceva firfirei (centi sau subdiviziuni de centi) pentru mia de afisari sau pentru un clicckuri. Dar nici unul nu e la fel de bun - ca bani ma refer - ca Google.

Apoi sunt site-urile gen Neobux care te platesc ca sa dai clickuri pe reclamele lor. Din pacate platesc prost pt Romania, rareori reclame de 1 cent, cel mai des de o zecime de cent, si cam 6-7 reclame pe zi, in asa fel incat media sa fie sub un cent zilnic. Dar daca ai conturi pe 20 de site-uri serioase ( = care nu pica in cateva luni), si daca nu plangi dupa cele 30-60 de minute zilnic pe care le petreci dand clickuri, poti strange la sfarsitul unui an de clickuiala in jur de 100 de doalri, adica bani de un cadou fain. Ma rog, daca-ti doresti un laptop, un smartphone sau mai stiu ce chestie, mai ai de pus bani de la tine ca sa ti-o cumperi :))

Votul cu ip dinamic

Ziceam de cateva zile ca scriu o postare pe aceasta tema, referitor la concursurile cu votare per computer, adica un vot per IP, fie el vot unic pe toata perioada concursului, fie vot zilnic.

Avantajul se stie care este. Dezavantajul e ca acest tip de ip poate fi extrem de usor de descoperit, pentru ca primele cifre ale ip-urilor rulate raman aceleasi, de fapt ip-ul dinamic fiind o serie de ip-uri ale aceleiasi clase. Cu alte cuvinte, ip-ul dinamic nu reprezinta o sursa de trafic pentru un site, in aceeasi masura in care o reprezinta vizitele separate de la ip-uri diferite in mod real.

Ca unii admini de site-uri, organizatori de concursuri, stiu asta si descalifica pe cei care fraudeaza, este ok. De ce alti organizatori desi cunosc situatia, nu descalifica pe cei care fraudeaza in mod masiv un concurs, asta nu mai stiu.

Dovada ca se mai si descalifica astfel de hoţii, aici:

Unii concurenti, care au IP dinamic, isi restarteaza calculatorul intr-o veselie si aduna mii de voturi in cateva zile. Ba chiar se unesc mai multi useri cu ip dinamic si se ajuta intre ei. Dar ce sa tot vorbesc eu degeaba :)), mai bine cititi ce scriu unii, pe cele forumuri mioritice:

Comentarii? :) Sa fiu in locul unora, as tacea.......

P.S. Azi, la maratonul safir, am cazut de pe locul 6 pe 9 in cateva zeci de minute :) c-asa-i in weekend, nu? 

Melodia nuntii regale - video

Everybody in the house of love la nunta regala :)) e superrrr! :D

Atunci si acum :)

Mesaj primit forward:

cartofi: 

studentie:

pictura:

chimie:

oua fierte:

relatie rupta:

parlamentari:

magneti:

scrisoare:

femeie:

natura moarta:

costum de baie:

Castiga 1 kg de filme :)

Asa sună reclama unui concurs pe facebook, fara votare, saptamanal. Adica saptamanal doar trebuie sa comentati pe o tema aleasa de organizatori - provideo.ro, despre filme, evident, si la sfarsitul saptamanii este ales un castigator al unui kg de filme.

Asta este ce am castigat eu: 11 filme pe dvd-uri si cd-uri.

Incercati si voi, concursul se desfasoara pana pe 18 iulie.

Norvegienii au talent

Bogdan Ota, clasat, se pare al doilea, desi la un moment dat in videoclip el zice ca este castigator, parca, la "Norvegienii au talent". Mie chiar mi se pare ca seamana un pic cu Andre Rieu, doar ca este pianist :)

Plimbare virtuala prin Valencia

Ciudad de las Artes - Timelapses, Slow Motions & Angles from Surfdudespain on Vimeo Un filmulet din Valencia.

O cometa se prabuseste pe Soare

Azi, pe stirile 9am, citresc un articol interesant despre o cometa care s-a ciocnit, daca se poate spune asa, cu Soarele producand o explozie masiva.
Articolul il puteti citi accesand linkul urmator:

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/212594/VIDEO-Soarele-bombardat-de-o-cometa-care-a-provocat-o-imensa-explozie.html

Spectacolul este unic.

Aici, filmul de pe youtube:

Userului Anonim care insulta si jigneste

Pentru cei care cred ca spatiul public este un loc unde se permite orice, le-as reaminti ca asta se numeste calomnie, insulta, si ca se pedepseste conform legii, fiind o infractiune, nu un delict.

Altfel spus, un blog este spatiul propriu al proprietarului său, este casa sa. Cand intri in casa cuiva, nu vii sa jignesti si sa arunci cu vorbe pline de violenta - semn al frustrarii interioare care il macina pe cel agresiv in limbaj. Cine nu este de acord cu parerile mele, este liber sa-si exprime acest dezacord printr-un comentariu, atata vreme cat nu are un limbaj agresiv, plin de insulte la adresa gazdei, adica a mea. De vreme ce nu am jignit si nu am aruncat cuvinte la intamplare in dreptul nimanui, mi se pare firesc sa mi se raspunda civilizat, iar cei care sunt salbatici si primitivi, cunoscand doar cuvinte si expresii suburbane, termeni monosilabici, injuraturi si altele asemenea, sunt invitati sa nu mai acceseze blogul meu.

Dorul de normalitate

Citeam mai deunazi un articol scris de Andrei Plesu pe Dilema Veche:

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/berlin-normalitatea-uitata-vie-ii

si asa, oarecum brusc, cenusiul cotidian si lumea rasturnata in care traim cu totii s-a dus pe un plan secund, navalindu-mi din amintire senzatiile traite in alte tari, ba chiar in alte lumi, as spune.

Lumi in care nimeni nu vrea sa surclaseze pe nimeni, in care ultima moda e apanajul celebritatilor, in care a fi om este mai presus decat a avea vile-masini-gadgeturi,  in care nu se goneste paranoid pe strazi, in care traversezi pe verde si pe zebra, nu pe langa marcaj si pe culoarea galbena sau care-o fi a semaforului, lumi in care nimeni nu urla, nu tipa, nu racneste, nu reproseaza, nu blameaza si nu jigneste pe nimeni.

Lumi in care se intra civilizat in metrou sau autobuz, in care se sta civilizat unul in spatele celuilalt pe scara rulanta, pe un singur rand pe partea dreapta a scarii, lumi in care zambetul este cvasi permanent la purtator si daca esti femeie el nu este interpretat prosteste ca o incercare de a agata un mascul, lumi in care cuvantul dat este de ajuns, in care minciuna are cu adevarat picioare scurte si in care bunatatea sufleteasca este ceva omenesc, normal, apreciat.

Ce mult mi-a placut acest articol care mi-a amintit de normalitate si care mi-a readus in atentie dorul de ea si de oamenii-tarile-orasele in care vietuieste si e la mare pret.

------------------------------------

edit: 10 aprilie 2013: pacat ca acum pe linkul respectiv nu se mai pot citi decat 3 randuri de la inceputul articolului, si esti obligat sa-ti faci cont daca vrei sa-l vezi pe tot. Insa chiar si asa, citind comentariile, merita din plin atentia dv. 

Din seria "Mare Ti-e gradina..."

Citesc pe un portal de stiri ca un cuplu de israelieni si-a botezat fetita Like

Dom'ne, oare oamenii astia nu mai au imaginatie?!?!?!!

Cum a ajuns la mine pachetelul de la Hochland

Promisesem mai demult sa va povestesc despre "peripetiile" premiului de la Hochland.

Nu e vorba de cine stie ce, in esenta, poate doar de lucruri care mie mi s-au parut ciudate, stiu si eu? Oi fi imbatranit mai mult decat imi pot da seama.

In ziua respectiva suna telefonul, o data, pe la 9 si ceva. Eram la ora. Bineinteles, nu am avut timp sa raspund, dar nici nu m-am oprit din ascultat ca sa vad de unde era apelul. Dupa vreo doua ore, de la acelasi numar, ma suna un barbat care imi spune ca este vorba despre un pachet dar sa-l sun eu inapoi ca el nu mai are credit. Am cam amutit la faza asta, gandind ca-i vreun nastrusnic care-mi stie numarul de telefon si care stia ca am de primit un premiu. In mod automat zic ca nici eu nu am si nu-l pot suna inapoi (ok, :) am mintit, eu de fapt am abonament:)) ). Tipul inchide lasandu-ma cu ochii in soare.

Dupa vreo cateva minute, totusi sun - era pe orange si aveam minute lunare in retea inca destule - si il intreb fara menajamente pe interlocutorul meu carei firme de transport apartine, ca eu am mai facut comenzi online care mi-au parvenit prin curier, si nu am mai auzit pana acum ca un angajat al unei firme de curierat sa-mi spuna asa ceva, ca nu mai are credit si ca sa-l sun eu, clientul, si ca vreau sa discut asta cu sefii dansului.

Omu' s-a pus instant in garda, vazand ca are de-a face cu o babă cu năbădăi care nu i-a raspuns inca de la primul bip, nu mi-a zis nici numele firmei de curierat si nici numele dansului, dar a dat-o cotita cum ca nu mai era, brusc, o problema sa discute cu mine la telefon. Insa a continuat convorbirea, ca nu mai era pe minutele lui, intrebandu-ma de adresa. La un moment dat ajungem la faza cu "daca sunt acasa". I-am explicat ca nu, ca sunt la serviciu, si ca oricum eu ajung acasa doar in weekend pentru ca in restul saptamanii locuiesc in alta localitate. S-a băşicat tot, spunand ca trebuie sa fiu neaparat eu acasa, sa-i dau nush' ce date de pe buletin. Zic, ok, sunt parintii mei, au toate datele necesare. Dupa care, pe banii mei fireste, ma lasa a doua oara cu ochii in soare si vorbind ca televizoru', zicand ceva de un telefon la sefu' lui.

In sfarsit ma suna din nou (cata favoare!), spunandu-mi ca este totul ok si ca este deja in zona blocului meu.

Acasa nu am gasit nicio hartie doveditoare a transportului, sa stiu si eu de la ce firma era persoana. Ei, pana la urma important este ca premiul a ajuns la mine, nu? ;)