Cabaret Biarritz de Jose C. Vales. Recenzie

Titlu - Cabaret Biarritz
Titlul original - Cabaret Biarritz
Autor - Jose C. Vales
Traducerea - Marin Mălaicu-Hondrari
Editura - TREI
Colecția - Fiction Connection
Preţ - 10 lei, 207 pagini
Anul apariţiei - 2017
ISBN - 978-606-719-818-8
Gen - policier, suspans
Comercializată pe Libris

La Paris, în 1938, Philippe Fourac este directorul și proprietarul La Fortune, o editura de cărți populare, care vizează în primul rând o audiență formată din femei bogate. Dușman al autorilor de avangardă, Fourac este constant în căutarea unor fapte și argumente cu aspect „sângeros și morbid“ care pot fi transformate, de o peniță bună, într-un roman de succes. Miet deja scria romane populare în epocă și acceptă oferta mutându-se imediat în sudul Franței, la Biarritz.

Așa s-a născut proiectul "Cabaret Biarritz". Fourac îi încredințează lui Miet ideea de a scrie un roman „serios, dar atractiv“ despre evenimentele dramatice care în vara anului 1925 au zguduit eleganta stațiune de lux Biarritz. Articolele de știri ale timpului publicate în La Petite Gironde vorbeau despre corpul unei tinere femei, găsită pe plajă, cu o gleznă blocată într-un inel de ancorare din port. Fata lucra la librăria Operclaritz și avea șaisprezece ani. Atârna cu fața în jos, goală, cu glezna prinsă de unul dintre inelele pe care pescarii le folosesc pentru a ancora bărcile. Un caz raportat de poliție în rândul incidentelor tragice, obișnuite după "o noapte de distracție în Côte Basque".

Ajuns la Biarritz, Miet ia interviuri prietenilor și cunoscuților victimei, apoi trece la dansatoarele de cabaret Les Sirenes, la turiștii bogați din Casino Bellevue, și la o serie aproape nesfârșită de conducători, bijutieri, aruncători de cuțite, artiști gay și alte personaje care avuseseră legătură cu femeia ucisă. Dar cu cât numărul declarațiilor crește, cu atât se îngroașă misterul.

Nu este ușor să identific ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte, pentru că sunt multe detalii și nuanțe pe care le-am savurat. Cu toate acestea, dacă trebuie să fac o alegere, acest lucru revine stilului autorului. Un stil de scriere care sună teatral, cum ziceam, care curge fără nici un efort. Este cea mai versatilă scriitură pe care am avut vreodată plăcerea de a o citi: uneori contondentă, alteori directă, de cele mai multe ori dulce și blândă, dar întotdeauna adaptată perfect la diferitele personaje care alcătuiesc o individualitate incredibil de clară și tangibilă.

Cabaret Biarritz este una dintre acele cărți pe care, dacă sunteți extrem de norocoși, o veți citi doar o singură dată în viață. Pentru că da, acest roman este ceva atât de special încât nu poate fi comparat cu ceea ce ați citit până acum. Scriitura este și ea specială, teatrală, de parcă vezi un actor ținând un monolog pe o scenă, inițial fără decor. Doamnelor și domnilor, luați loc și lăsați-vă purtați înapoi în timp. Veți investiga alături de autor Biarritz-ul efervescent al anilor '20, de care vă veți lăsa fascinat, și veți pătrunde în lumea pestriță, burghez provincială a stațiunii, dar și în cabarete, bordeluri de lux și restaurante șic.

Cabaret Biarritz de José C. Vales este o carte care vă va cuceri de la primele pagini și care vă va ține în suspans mai mult decât v-ați imagina. O recomand cu plăcere și vă provoc să spuneți în comentarii ce părere v-a lăsat această adevărată capodoperă literară.

José C. Vales (născut în 1965, la Zamora, Spania) este un scriitor spaniol și traducător de literatură engleză. A studiat la Salamanca și Madrid și a tradus numeroși autori englezi și americani, inclusiv Dickens, Trollope, Austen, Wilkie Collins, Defoe, Mary Shelley, Arnold Bennett, Eudora Welty, Stella Gibbons. Pentru cartea recenzată în acest articol a primit în 2015 Premiul Nadal.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Scaunele Harlem de la SHOPXL, via eMAG. Experienta mea.

Undeva, pe ultima sută de metri a anului trecut, am spart tăblia unui scaun de sufragerie. Am șase și nici unul nu e prea solid, șubrede sunt toate, în diferite grade, însă faptul că mi-am băgat genunchiul printr-unul, în încercarea mea de a ajunge la o floare să-i pun apă, m-a făcut să mă gândesc serios să-mi înlocuiesc scaunele, care sunt vechi de niște zeci de ani, și care chiar nu țin minte să fi fost extrem de stabile vreodată. Plus de asta, și scaunul de la biroul meu, metalic, dar paradit de câțiva ani, a cedat de-a binelea și și-a dat obștescul sfârșit.

Ca de obicei, am căutat în primul rând pe eMAG, pentru că mie îmi este mult mai ușor să cumpăr pe net decât să mă trambalez până în oraș, să pierd vremea, să cheltui pe taxiuri, și așa mai departe. Și am găsit niște scaune Harlem, metalice, de bucătărie de fapt, dar așa de arătoase în poza de pe eMAG că nu le-am putut rezista. În fine, poate vouă nu vă plac, dar eu le-am găsit ideale pentru sufrageria mea. Aveau review-uri pozitive și păreau cât se poate de bine lucrate.

Am așteptat să treacă nebuneala sărbătorilor și am plasat comanda. Mă așteptam să treacă mai mult de două zile până să-mi văd scaunele în casă, așa că am avut răbdare. Într-o zi mă trezesc cu un telefon, de la SHOPXL, în care mi se spune că nu mai au scaune pătrate (acelea mi-au plăcut), ci doar rotunde, exact la fel, doar că tăblia e rotundă. (Nu sunt exact la fel, dar acum asta este). Am întrebat de preț, și mi-au zis că acestea rotunde sunt mai scumpe, dar pentru că e greșeala lor, mi le vor trimite la prețul celorlalte. Am acceptat, firește.

După două zile primesc scaunele, aproximativ neambalate, adică doar puse unele peste altele și înfășurată, așa, ca să fie, puțină folie. Mă rog, nu ambalajul era problema, dar când am început să le desfac, am văzut cât de prost sunt finisate, ce urât arată spătarele la spate și în câte locuri era sărită vopseaua, zgâriată sau prost aplicată, cu bule de aer rămase așa, încremenite pe inoxul cadrului metalic.

Bine, bine, mi-am zis, or fi ele scaune de bucătărie, dar asta nu înseamnă că trebuie să arate ca #vaimamalor. Altfel, sunt solide (ăsta a fost principalul motiv pentru care nu le returnez și pentru care le-am cumpărat, în afară de faptul că arătau tare bine pe net), iar acel spătar, care mie nu-mi place ca design, este confortabil, față de cel al scaunelor pătrate, despre care am citit într-un review pe eMAG că acele 3 bare orizontale deranjează la spate. Sunt mici la șezut, față de alte scaune din casă, însă nu mi se pare asta o problemă. Au înălțimea potrivită pentru mine, îmi place culoarea, și cu asta s-au cam terminat cele câteva avantaje ale lor.

O să spuneți că de ce nu-i reclam la Protecția Consumatorului. Aveți dreptate, cam așa ar trebui, dar vedeți dumneavoastră, eu chiar am făcut asta odată la viața mea. Și nu m-am ales cu nimic. Era vorba despre un hotel de 3 stele în Sovata, cu prețuri de 3 stele și cu camere de nicio stea - mochetă foarte veche, roasă și arsă de țigări, mobilier de prin anii '70, vechi, scorojit, mâncat de carii, baie cu cada veche, smalțul sărit, murdară, etc. În camera unde am fost cazată doar salteaua, televizorul și veioza erau noi. În rest, aveam senzația că am sărit în timp, undeva cu vreo 45 de ani în urmă. După ce am făcut sesizare la OPC, am primit răspuns că au fost amendați pt că am avut dreptate referitor la camera unde stătusem, dar dacă vreau banii înapoi trebuie să îi dau în judecată..... deci, mie la ce mi-a folosit că am făcut reclamație? La nimic.

Așa că, decât să mă târâi prin tribunale pentru 4 scaune amărâte, iar ei să facă la fel cu alți clienți, mai bine vă povestesc vouă, vă recomand să evitați să cumpărați, cel puțin online, produse de la acest SHOPXL și poate așa, azi eu, mâine altul, lucrurile se vor mai îndrepta un pic.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!