Mandrie si prejudecata

Nu, nu despre roman voi scrie, ci despre ceva ce mi-a venit in minte in urma unei lectii deschise la care am participat astazi.

Profesoara prezentase o scena din ecranizarea romanului de Jane Austen si incerca sa le sugereze elevilor ca una dintre eroine se casatoreste cu un barbat oarecare doar pentru averea lui, pentru ca-i oferea un camin si nu din iubire. Dar dialogul dintre eroina si prietena ei care nu o intelege, era foarte clar: nu avea bani, evident nu avea un serviciu, in secolul 18 femeile nu munceau, era fata batrana la cei 27 de ani, si era singurul barbat care o ceruse.

Deja devenise o povara pentru parinti si era cazul sa plece de pe capul lor, chiar daca pretendentul nu era barbatul visurilor sale. Si totusi profesoara insista asupra acestui aspect, material, si a lipsei iubirii.

Dar poate ca in secolul 21 este firesc ca doi oameni, care isi castiga painea si au un serviciu, sa se ia din iubire. Insa intr-un secol in care femeia nu avea scoala si nu era de conceput ca ar putea munci, intr-un secol in care femeia era o anexa a barbatului, nu era perfect normal ca o casatorie sa fie de fapt un fel de afacere: eu iti ofer casa si bani, tu-mi faci menajul si copiii ?

Asa ca, extrapoland ideea, incep sa ma indoiesc serios ca tinerele din ziua de azi, care umbla dupa babalâci plini de bani, sunt moderne. Ba din contra, au o gandire Victoriana, atata vreme cat ele nu concep sa munceasca pentru a-si castiga existenta, ci doar sa fie niste obiecte frumoase la bratul sotilor lor, sa le faca eventual un copil, doi, si sa suporte fara sa cracneasca viata de desfrau pe care toti barbatii (ultra)bogati o duc.

Ca unele se mai schimba si incep sa castige banii lor, si apoi se desprind de cel care le-a oferit protectie - ce cuvant alunecos :o si incep sa devina femei moderne cu adevarat, asta e o alta poveste, nu? :)

Femeia - de Valentine Day

Fie iubita, fie sotie sau mama, ori doar prietena, de ficare data cand ajungem in preajma lunii februarie, pe la mijloc, intrebam daca vrei sa fii my valentine. Ori cel putin in tara de origine a acestei sarbatori, asa se intreaba.

Dar avem si noi o sarbatoare de dragobete, avem si noi valentine-ul nostru. Dar nu.. e mai cool cel american. Sau britanic, sau cum Dumnezeu o fi.

Important pana la urma e sa fie. Sa fie o sarbatoare in care sa ne amintim de iubire, de faptul ca e mai presus de orice, intr-o lume care pune din ce in ce mai mult, pe primul loc, banul.

Asa ca, be my valentine, love!

De dragobete

La multi ani celor dragi si sa fiti iubiti!

Sfaturile lotusului

1. Da oamenilor mai mult decât se așteaptă și fa-o cu bucurie.
2. Căsătorește-te cu un bărbat/femeie cu care îți place sa stai de vorba.. Pe măsură ce vei îmbătrâni, îndemânarea de a face conversație va fi foarte important.
3. Nu crede tot ce auzi, cheltuie tot ce ai si dormi când vrei.
4. Când spui 'Te iubesc' asa sa fie.
5. Când spui 'Îmi pare rau' privește omul în ochi.
6. Logodește-te cu cel puțin sase luni înainte de a te însura.
7. Crede în dragoste la prima vedere.
8. Nu râde de visurile cuiva. Oamenii care nu au visuri, nu au prea multe.
9. Iubeste mult si pasional. Poti fi ranit, dar este singurul mod de a trai din plin.
10...În dispute, lupta cinstit. Nu pronunța nume.
11. Nu judeca oamenii după relațiile pe care le au.
12. Vorbește rar, dar gândește repede.
13! .... Când cineva îti pune o întrebare la care nu cunosti raspunsul, zâmbeste si întreaba: De ce vrei sa stii?'
14. Tine minte ca marea iubire si marile realizari comporta mari riscuri.
15. Spune 'Noroc' când auzi pe cineva stranutând.
16. Când pierzi, nu pierde şi lecţia.
17. Tine minte cei trei 'R': Respecta-te; Respecta pe altii; Responsabilitate pentru toate acțiunile tale.
18. Nu lasa ca o mica disputa sa strice o mare prietenie.
19. Când îti dai seama ca ai făcut o greseala, incearca imediat sa o corectezi. 20. Zâmbește când ridici telefonul. Apelantul va simti asta în vocea ta.
21. Stai o vreme singur. Un prieten adevarat este cineva care, strângându-ti mâna, îti atinge inima.

Spre WorldCon, Glasgow 1995 (2)

Apoi am mers mai departe către Munchen. Un oraş sobru care ne-a primit cu ploaie şi răcoare specific nemţească. Acolo am vizitat Muzeul de Artă, der Pinacotek, cum spuneam la toată lumea care trecea pe lângă noi sperând să găsim pe cineva care să ştie un bob engleză, să ne îndrume către el. Şi am găsit chiar un lucrător al muzeului, care nu ştia engleză, dar cu care ne-am înţeles cumva, prin semne, germană, ceva cuvinte franţuzeşti şi intuiţie. Ne-a întrebat de Ceauşescu. I-am răspuns"kaput" gesticulând ceva de genul bine că am scăpat de el.

După Munchen a urmat Strassbourg-ul. Amestec de gotic şi şarm franţuzesc, de sobrietate şi de cochetărie, de cosmopolit şi de stil aparte în acelaşi timp. Am asistat la un concert în aer liber, în faţa Catedralei, ţinut de 5 englezi, care ne-au cântat jazz timp de vreo ora-doua. Din când în când, unul din ei, trecea pe la lume cu pălăria. Nu am dat mai nimic, maruntisul nu conta, dar concertul a fost mai mult decât o surpriză plăcută. Am vazut pentru prima oara un tren de mare viteza, cand mergea se vedeau doar niste dâre de lumină colorată, ca în filmele SF.
In miez de noapte am parasit Strassbourg-ul si am pornit catre Paris, unde am ajuns dimineata. Obositi, am vizitat totusi Turnul Eiffel, tin minte ca am luat o inghetata la cornet acolo, si costase 15 franci, adica vreo 3-4 dolari, ceea ce mi s-a parut enorm, ne-am plimbat prin gradinile Tuillerie, pe bulevardul l'Etoile, am vazut Arcul de Triumf. Luvrul era inchis din pacate, pentru ca lunea nu se vizita. Ne-am dus la hotelul din banlieu (zona periferica) si urma ca a doua zi sa vizitam tot ce ne mai ramasese de vizitat in Paris. Dar pentru ca eram deja extrem de obosita, aveam bășici în tălpi de atâta mers pe jos, și autocarul ne ducea dimineața și avea să ne aducă înapoi seara târziu, am renunțat și am rămas la odihnă. Și acum, când scriu, îmi pare rău, pentru că de atunci nu am mai revăzut Parisul. Deocamdată.

Dupa cele doua zile de Paris am mers si mai departe, catre Lille, unde am vazut un supermarket gen Metro, care mi s-a parut imens si extraordinar. Nu mai vazusem vreodata un magazin asa de mare, cu de toate in el, de la masini si tractoare pana la scobitori.
După acest popas am pornit-o catre Ostende, de unde aveam sa luam ferry-boat-ul catre Anglia.

Despre Anglia, cu poze cu tot, într-o postare viitoare.

cititi si partea intai