Nu voiam...

... nu voiam sa scriu despre moartea Madalinei Manole, dar nu pot sa nu ma gandesc ca daca alaltaieri se vorbea despre faptul ca a fost gasita intr-o balta de sange lovita la cap, ieri si azi acest amanunt a fost complet evitat. 

Daca s-a stabilit ca a fost siunucidere, ancheta de ce continua? De ce s-a cerut caseta cu filmarea camerei de supraveghere? Ce rost are sa stii la ce ora au venit acasa cei doi, daca ea a ales asa? 

Nu pot sa nu revad in minte emisiunile si stirile de zilele astea. S-a spus ca sotul ei nu ar fi fost acasa in noaptea aceea, apoi nu s-a mai repetat stirea. S-a spus initial ca acum 3 saptamani nu a fost tentativa de sinucidere ci intoxicatie cu paracetamol, si ca ea a fost internata la Floreasca, ulterior s-a batut moneda pe varianta tentativei, si pe informatia ca ar fi fost internata la o clinica particulara. Un criminalist invitat la Realitatea TV a aratat de ce ipoteza sinuciderii nu prea sta in picioare, ulterior s-a evitat reluarea declaratiilor dansului. Purtatoarea de cuvant a Politiei a spus ca sms-ul a fost gasit pe mobilul sotului Madalinei, ulterior s-a afirmat ca de fapt au fost 2 sms-uri, ca in final sa ramana valabila aiuritoarea varianta cu sms-ul trimis pe propriul ei telefon. Ca nu este obligatoriu ca ea sa-l fi scris si trimis, nici asta nu se mai spune.

Si multe alte confuzii, poate intentionate, poate nu. Mie mi se pare ca se incearca a se ascunde ceva, cel putin pe moment.

edit: duminica, 18 iulie.

Am vazut in presa online acele poze facute inainte de lansarea ultimului album, care lansare nu a mai avut loc. Mada era foarte, foarte trista, si ochii, privirea, ii era ratacita. Din pacate am cunoscut bine de tot doua persoane cu schizofrenie, si exact acea privire dusa o aveau si ei in perioadele de criza. Pacat ca nimeni din cei din familie nu au observat-o ca se pierde, acum exista tratamente eficiente pentru orice suferinta psihica.
Unele femei fac acest gen de depresie severa si la instalarea pre-climacteriului.

Pacat!

Un print screen cu poza care m-a determinat sa cred in suferinta psihica a Madalinei.

Creta in imagini - a doua parte

Toate pozele se maresc cand dati click pe ele

Flori, la manastirea Kera si apoi in zona pesterii lui Zeus.

Stanga - Ianis, in autocar. Dreapta - palmier batran in parcul central din Atena.

Stanga - excursionistii in satul Sissi.

Dreapta - in Matala, o grecoaica imbracata ca in perioada minoica, prelucrand manual bijuterii in stil antic.

Pisicile din Creta - blande, slabe si lunguiete :)

Stanga - vasul de croaziera, la plecare.

Dreapta - fantana in zona comerciala din Chania. 

Imagini de la acvariul din Hersonissos.

Stanga - Rethymno, vazut din fortareata venetiana.

Dreapta - zona portuara din Iraklion.

Si cu aceasta serialul despre excursia din insula Creta se incheie aici. Multumesc, Omnia Turism.

Adio, Madalina

Nu stiu ce te-a determinat sa faci asta. Dar acum... privirea ta blanda si surasul cald sunt la ceruri.

Dumnezeu sa te odihneasca in pace, chiar daca tu ai vrut asa.

Palatul din Knossos (Creta 2010)

Era ultima dimineata petrecuta in Hersonissos. Am moţăit până mai târziu, am luat ultimul mic dejun la hotel, apoi am pornit-o către sala de internet unde am stat o ora. Mi-am plimbat picioarele in Mediterana si am revenit acasa unde incepusem deja sa-mi fac bagajul cu cateva zile în urmă. Am mai pus ce era de pus, am lasat pentru bagajul de mana hainele de a doua zi, pe vapor, harta Iraklionului data de Ianis excursionistilor in primele zile, ceva de mancare si apa. Eram gata. La ora 12 am plecat catre Iraklion, luandu-ne ramas bun de la gazdele noastre din Hotelul Ilios.





Cand am ajuns la Palatul din Knossos simteam ca timpul nu mai exista. Treceam printre coloane si prin salile imensului palat impregnandu-ma cu energia lor, nu stiam pe unde calc. Aveam impresia ca zbor, la fel cum odinioara Dedal si fiul sau Icar, evadasera din labirintul ingrozitorului Minotaur. Legendele Olimpului, pe care cu nesaţ le tot citeam si reciteam in copilarie, erau acum atat de vii. Vocea calda a lui Ianis povestindu-ne versiunea lor adevarata revenea din memoria din ultimele zile, de la microfonul autocarului. Timpul ramasese suspendat.

In imaginea din stanga este o replica fidela din lemn a tronului de piatra a regelui Minos gasit in palat.

Dupa ce mi-am luat portia de antichitate si mi-am reincarcat bateriile sufletului, m-am asezat cuminte pe o piatra sa mananc un sandvis in loc de masa de pranz, dupa care autocarul a pornit spre oras, la Muzeul Civilizatiei Minoice, care pe mine una, m-a dezamagit cu singura lui sala ingusta, cu putine exponate.


La sfarsitul celor 5 minute de vizitare, Ianis ne-a spus ca pana la 8 si jumatate seara, cand aveam sa ne imbarcam pe ferry boat, eram liberi. Cred ca fusesem singura care luasem harta orasului cu mine, asa ca Alia, dna profesoara de biologie din Brasov, prietena dansei, dna doctor, surorile din Braila si dna din Petrosani au format o trena in urma hartii mele in urmatoarele ore de canicula. Cand au inteles care este zona in care se pot desfasura, m-au lasat in pace sa vizitez ce mai aveam eu de vizitat. Adica vestigiile fortaretei venetiene de aici, zona portuara, un Starbuck's Caffe in care am baut un frappe cu gust mai mult de apa chioara decat de cafea si am mancat o prajitura la care visasem tot sejurul, o biserica frumoasa unde niste caini m-au alungat latrand la mine de mama focului (probabil ca avand acasa 4 bucati de pisici toate hainele mele miros a pisica, stiu si eu?!

Primaria din Iraklion.



O ancora veche in interiorul fortaretei.






In dreapta jos, un moment de respiro si de racorire, intr-o biserica gasita in drumul nostru prin zona portuara si comerciala a Iraklionului. Alia in prim plan, si surorile din Braila.



Pe la ora 5 deja eram stoarsa de puteri din cauza caldurii. M-am indreptat pleostita catre port, am vazut autocarul deschis, dar nu am putut intra in el pt ca soferii dormeau dusi cu picioarele barând culoarul, si m-am dus in sala de asteptare din port, micuta dar dotata ca intr-un aeroport, unde era bine si racoare.

Seara, pe ferryboat, am mancat, am facut un dus bun si m-am culcat instant, oarecum trista ca se terminase concediul meu prin civilizatia minoica.

A doua zi ma trezeam in Atena, pe care aveam s-o parasim imediat, sa traversam ce mai era de traversat din Grecia, sa tranzitam Bulgaria, si, pe la 2 dimineata, sa ajungem dupa o noapte prost dormita in Piata Victoriei de unde si incepusem calatoria.
Am coborât agale, mi-am luat amfora de pe pijamaua dlui sofer, care cu multa amabilitate mi-a pus-o acolo ca sa nu se sparga, si, dupa un ultim schimb relativ acid de replici cu Ianis (nici nu mai stiu de ce ne-am ciorovait, probabil de nesomn), m-am urcat in taxi si m-am indreptat catre casa Elei, prietena mea, unde m-am odihnit. Abia a doua zi am ajuns, in sfarsit, acasă.

Va pup!

Ziua a opta (Creta 2010)

Si a venit si ziua de luni. La aceea din excursie, mă refer. Bani tot nu aveam, dar stateam ca pe ace asteptand telefonul lui taica'meu sa-mi spuna ca mi-a depus suta de euro.

Dimineata dupa micul dejun ne-am urcat in autocar si am pornit catre Fodele, satul unde in mod oficial se zice ca s-a nascut pictorul El Greco. In drum catre casa memoriala, despre care ni s-a spus ca nu contine cine stie ce, am dat peste o bisericuta de piatra in care am intrat - nu erau decat zidurile si un ghid cu alură de sud-american, parca era un aztec poposit din greseala in Creta. El ne-a explicat ca biserica aceea fusese construita in sec. 11 din caramida bisericii vechi, din sec. 5, ale carei ruine se mai vedeau in partea din spate si intr-un sir de caramizi care acum formau o banda transversala de dale la mijlocul bisericii.





Apoi ne-am continuat drumul in urcus catre casa lui El Greco.



Dupa vizita la Fodele ne-am continuat drumul catre Hania, sau Chania, unul din orasele mari ale Cretei. Deja era un soare dogoritor, eu zbârnâiam sa gasesc un bancomat pentru ca primisem telefonul asteptat si stiam ca mi s-a acordat transa de imprumut care avea sa devina nerambursabila datorita negocierilor dure ale maică'mii, asa ca iar m-am separat de grup dupa ce am fost dusi de catre Ianis pe malul marii unde se aflau o sumedenie de taverne cu chelneri sau patroni enervant de insistenti.

M-am pierdut in inima orasului, la figurat, ca la propriu nu-mi doream sa ma ratacesc pe acolo, in cautarea unui bancomat, pe care l-am gasit intr-o piata centrala plina de banci si magazine de fiţe. Intre timp am mai facut cateva poze unor locuri pe langa care am trecut.




Dupa care, intorcandu-ma in zona comerciala portuara, ma intalnesc brusc cu dna Alia si cu surorile din Braila. Cum eram infometate, ne-am asezat la o masa a unui restaurant si am savurat o salata greceasca asezonata cu vesnicul meu pachetel de paine cu pate, un pahar de suc proaspat de portocale si o banana split care nu a avut banana coapta la cuptor ci doar taiata pe jumatate in lungime si pusa pe farfurie. Insa inghetata desi nu era de ciocolata - preferata mea - a avut un gust excelent. Am lasat cei 14 euro cu tot cu bacsis si am pornit-o cu dna Alia pe strazi, pe la tarabele cu tot felul de nimicuri de care dansa era mereu atrasa ca de un magnet puternic. In drum catre autocar, deja fiind aproape ora plecarii, ne-am oprit pret de doua minute pentru ca niste negustori aveau genti de dama. Dna Alia negocia, eu traduceam, ei nu lasau mai jos de 15 euro, eu incercam sa-i spun dnei ca nu merita mai mult de 5, dupa care unul dintre negustori o invita pe Alia la el spunandu-i pe un ton obraznic: "Dai 5 euro? Hai la mine sa-ti dau geanta!!" Ma pregateam sa-i tin bagajele in timp ce dansa numara banii, cand dumneaei, femeie cu experienta de viata, si-a dat seama ca e o cursa si i-a zis tanarului sa vina el cu geanta la noi, daca vrea sa vanda, la care el a izbucnit in ras. Si apoi am plecat, Alia fiind convinsa ca zdrahonul de negustor ar fi dorit s-o ia la bataie.

Bineinteles ca intarziasem cateva minute si ca intreg autocarul ne astepta, cu Ianis coborât ingrijorat pe asfaltul fierbinte. Cand ne-a zarit, a rasuflat usurat iar eu am zambit cu subînteles: pe un geograf nu-l astepti niciodata cu sufletul la gura, ca si chiar daca se rataceste, va sti sa iasa din incurcatura :))  aveam nr. lui de  telefon si oricum, stiu sa merg la taximetristi sa cer informatii sau sa-i rog sa ma duca la autocar ori la hotel.

Ne-am cerut scuze de intarziere, am luat vina asupra mea, pentru ca am cautat bancomatul si am pornit catre Rethymno, alt mare oras din Creta.

Acolo erau de vizitat doua muzee arheologice si o fortareata venetiana. Ianis m-a indrumat catre locul unde se aflau toate trei, si a plecat cu grupul la o taverna. Eu am pornit singura in cautarea fortaretei si a muzeelor, care din pacate erau inchise pt ca aveau program de vizitare pana la ora 3 si era tarziu. Am intrat in fortareata, mi-am bagat nasul peste tot, am facut poze si am revenit la autocar.








Desi se dorea sa ajungem la hotel in asa fel incat barbatii sa vada nush ce meci de la CM, am ajuns cu o ora mai tarziu, am mancat si m-am dus la o partida de shopping. Mi-am luat bluza cretana si alte suveniruri pentru prietene, am luat cafea, ness, ulei de masline, si alte prostioare pentru cei dragi si m-am culcat franta de oboseala, dar visand deja la ceea ce tanjeam de atata vreme sa vad in urmatoarea zi - Palatul din Knossos.