"Șobolanul" - vinerea cu amintiri

Azi o să scriu despre o amintire. Chiar zilele trecute, nu mai știu prin ce conexiune de idei, mi-am amintit că odată, demult, puteai da un telefon și de pe stradă. Firește, celularele nici nu se inventaseră, erau recuzită cel mult în filmele SF. Pe stradă, din loc în loc, era câte o cabină telefonică, sau doar câte un telefon public cu o apărătoare de plastic, montat pe zidul unei clădiri, ca să nu pătrundă apa ploilor sau zăpada.

Eram studentă și îi sunam săptămânal pe ai mei. Costa ceva bani, pe vremea aceea cu 3 lei cumpărai o pâine mică, împletită, cu mac pe ea, ori cumpărai un bilet de troleu de 2 călătorii. Și nu știu cum se făcea, deși teoretic era 1 leu minutul, parcă treceau mai puțin de 3 minute după ce-ți accepta fisa de 3. Așa că studenții inventaseră șobolanul. Ce era acest șobolan? Era o fisă de 3 lei, găurită și legată cu o sforicică de vreo jumătate de metru.

Trebuia să fii expert ca să folosești un șobolan. Până te învățai, telefonul public îți "mânca" vreo doi. Cum se folosea? Trebuia introdus în fantă și apoi ținut de sfoară ca să nu-l "mănânce" telefonul. Adică trebuia să știi să-l ții exact acolo unde era contabilizat, ca să zic așa, dar fără să ți-l ia aparatul. Iar după ce terminai convorbirea, care putea acum dura oricât, trăgeai sfoara în sus și-ți luai șobolanul înapoi.

Mărturisesc că nu am avut răbdarea să învăț să-l folosesc. Am avut unul și imediat mi l-a înghițit telefonul. (Mai este unul prin casă și acum, când îl găsesc, îi fac o poză.) Așa că, văzând eu că era un anume efort să poți ține moneda în așa fel încât să să poți vorbi dar să nu ți-o înghită, am renunțat la șobolan, cu toate că de acasă aveam puțini bani de buzunar din care trebuia să mă descurc cu de toate cele de trebuință.

Ce am găsit la îndemână ca să vă arăt, este o monedă din Danemarca înainte de UE. Exact la fel arăta și acea monedă de 3 lei găurită, doar că gaura nu era centrată, era unde se nimerise burghiul, de obicei mai spre margine.

  

Despre cum se mânca multă carne la cantinele studențești în comunism, într-o postare ulterioară :)

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Cum se pronunță: PeiPol sau PeiPal? Risaivăr sau risivăr?

Pentru că am o problemă cu unele cuvinte intrate în limba română de mulți ani în forma lor originală, dar pronunțate incorect la noi, m-am gândit că este util să scriu acest articol. 

1. Am scris așa cum se aude. De fapt, m-am referit la doi termeni intrați în limba română prin filiera engleză. Mai întâi, cuvântul receptor, care în engleză se scrie receiver, e unul din termenii care s-a împământenit la noi cu forma greșită [risaivăr] în loc de [risivăr] cum este corect. Cer scuze celor care cunosc alfabetul fonetic, am scris cu ă, și nu cu acel semn fonetic specific sunetului ă, pentru că nu știu cum să inserez aici simbolurile fonetice și pentru că în prezent - nu știu de ce - la școală nu se mai obișnuiește să se predea și să se ceară elevilor să învețe acel alfabet fonetic, care ajută în pronunția corectă a oricărei limbi și, drept urmare, nu prea știu cine ar înțelege mare lucru din scrierea fonetică azi.

Dar să revenim. Așadar, RISIVĂR și nu risaivăr. Nu că zic eu așa. Nu că știu asta prin natura profesiei mele. Ci pentru că așa este, și când nu ești sigur pe ceva, verifici. De data asta mister Google este locul ideal unde găsim ajutor fonetic. Ați observat că pe google translate există sub chenarul textului (de) tradus iconița pentru difuzor. Dacă dați click pe ea, auziți modul în care se pronunță corect orice cuvânt.

Pentru receiver: https://translate.google.ro/?hl=ro&tab=wT#ro/en/receptor

2.  Mulți români au un cont bancar virtual pe site-ul PayPal. Când vorbesc despre el, pronunță, greșit, [pei pol], și asta am auzit-o inclusiv la televizor. Corect este PEI PAL - ascultați pe google (click pe iconita-difuzor din dreapta): https://translate.google.ro/?hl=ro&tab=wT#ro/en/Paypal

3. Alt termen care desemnează o marcă și pe care nu l-am auzit niciodată pronunțat corect în România: Pall Mall. Nu se citește [pol mol] ci PAL MAL. I-auziți aici: https://translate.google.ro/?hl=ro&tab=wT#ro/en/pall%20mall

4. Și încă un cuvânt. Orașul Montreux din Elveția. Am auzit o ghidă turistică și un profesor de geografie pronunțând [Montro]. Ei, bine, nu se pronunță așa. Ci... sunetul "o" final pronunțat ca în cuvântul "bleu": https://translate.google.ro/?hl=ro&tab=wT#fr/ro/Montreux

Clickul îl dați pe iconița-difuzor de la limba engleză, respectiv franceză (pentru că altfel, veți auzi că Montreux se citește cum se scrie :)) )

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Ai de ales un fotograf de nuntă. Ce pași trebuie să urmezi

Deja ai decis data nunții și ai ales restaurantul, muzica, totul, dar mai ai de făcut încă ceva - să alegi fotograful de nuntă. Alegerea unui fotograf profesionist pentru o nuntă poate avea multe beneficii, cum ar fi:

• Poți avea încredere în expertiza și experiența acestuia pentru a surprinde acea zi specială în cel mai bun mod posibil. 
• Puteți să vă relaxați și să vă bucurați de nuntă fără să vă faceți griji pentru fotografiile dv. care vor fi făcute.
• Vă puteți comunica nevoile și preferințele cu ușurință și puteți obține stilul și calitatea pe care le doriți. Veți primi fotografii editate și creative care reflectă personalitatea și povestea ta.

Însă deoarece sunt relativ mulți fotografi de nuntă, în special în orașele mari, alegerea acestuia implică anumiți pași pe care tu și viitorul tău soț trebuie să-i urmați. Dacă vrei o recomandare de fotograf nunta Bucuresti din partea mea, cel mai potrivit este Marius Migleș, părerea mea. Însă nu contează dacă tu ești în alt oraș, el vine unde dorești tu, unde faci nunta, iar dacă vrei la Paris, la Paris va fi și el!

Dar te înțeleg, nu te-ai mai căsătorit, este normal să vrei să parcurgi totul așa cum trebuie. Deci, uite ce ai de făcut:

• Rezervă-ți mai întâi locația și fii sigură că nu te vei mai răzgândi.
• Stabilește-ți un buget, astfel încât să poți ajusta opțiunile în funcție de ceea ce îți poți permite. Amintește-ți că fotografia de nuntă sau de eveniment este o investiție importantă, așa că fii flexibilă dacă găsești un fotograf de nuntă potrivit.
• Găsește un stil de fotografie unic, care să-ți placă și ție și partenerului tău, cum ar fi tradițional, foto-jurnalistic, artă plastică sau modă.
• Caută fotografi specializați în acel stil și care se potrivesc cu viziunea voastră.
• Interesați-vă despre fotografi, solicitând recomandări de la prieteni, familie, organizatori de nunți sau manageri de locații. De asemenea, puteți căuta și online, site-uri web, rețele sociale și recenzii.
• Creați o listă scurtă, de aproximativ trei până la cinci fotografi care sunt disponibili la data nunții tale și care se potrivesc criteriilor dorite. Contactează-i și programează interviuri cu ei pentru a-i cunoaște mai bine.
• Cereți portofoliul fotografului și acordați atenție stilului, creativității, calității și coerenței acestuia. Cereți să vedeți albume complete de nuntă, și verificați dacă au mai fotografiat în locația aleasă de voi.
• Cereți fotografului referințe și contactați clienții lor anteriori pentru a obține un feedback cu privire la experiența, profesionalismul, personalitatea acestuia cât și despre respectarea contractului.
• Alegeți un fotograf de nuntă cu care vă conectați și cu care vă simțiți confortabil. Fotograful tău va fi alături de tine pe tot parcursul zilei nunții tale, așa că asigură-te că ai încredere în el și te bucuri de compania lui.

Un exemplu de ce întrebări trebuie să-i pui fotografului nunții tale ai mai jos:

1. Sunteți disponibil la data nunții aleasă de noi? Aceasta este prima și cea mai importantă întrebare pe care trebuie să o puneți.
2. Vă place ceea ce faceți? Răspunsul la această întrebare va dezvălui pasiunea și entuziasmul fotografului pentru munca lui. Vrei să angajezi pe cineva căruia îi place jobul și va aduce energie pozitivă nunții tale.
3. Care este partea dvs. preferată a unei nunți? Această întrebare vă va arăta la ce aspecte ale nunții fotograful acordă cea mai mare atenție și ce fel de momente îi place să surprindă. Vrei să găsești pe cineva care să se alinieze preferințelor tale.
4. De câți ani sunteți fotograf de nuntă? Această întrebare va indica experiența și expertiza fotografului în fotografia de nuntă. Vrei să angajezi pe cineva care are suficiente cunoștințe și abilități pentru a face față oricărei situații care ar putea apărea.
5. Pot să văd niște albume de nuntă complete ale lucrărilor dvs. anterioare? Astfel veți evalua calitatea, consistența și creativitatea fotografului.
6. Ați mai avut sesiuni foto în locul ales de noi? Această întrebare vă va arăta cât de familiar este fotograful cu locația dvs., cu iluminarea, aspectul și caracteristicile acestuia. Vrei să găsești pe cineva care știe să profite la maximum de locația ta sau care este dispus să o cerceteze în prealabil. Deși, dacă mă întrebi pe mine, aș spune că în afara restaurantului unde are loc petrecerea de nuntă, fotograful cunoaște cele mai bune locuri unde pot face sesiuni foto foarte reușite. Tu nu ai cum să fi fost în atâtea locuri ca el și nu ai ochiul format pentru fotografie. Așadar, fotograful de nuntă știe cele mai bune locuri pentru o sesiune fotografică memorabilă. Până la urmă, restaurantul este acela unde ai mai găsit liber în ziua nunții tale, poate nu este chiar locul visat.
7. Dvs. veți fi fotograful de la nunta mea? Dacă nu, pot întâlni persoana care o va face? Această întrebare vă va asigura că știți exact cine va fi fotograful dv. de nuntă și că aveți o legătură cu acea persoană. Nu vrei surprize sau dezamăgiri în ziua nunții tale.
8. Veți avea asistent sau fotograf secund în ziua respectivă? Această întrebare te va ajuta să înțelegi câți oameni vor fi implicați în fotografierea nunții tale și care sunt rolurile lor. Vrei să știi câtă acoperire și sprijin vei primi de la echipa fotografului.
9. Ce este inclus în pachetele și prețurile dvs.? Astfel vei putea să compari ofertele și serviciile diferiților fotografi. Vrei să știi cât mai exact pentru ce plătești și ce opțiuni sunt disponibile pentru personalizare.
10. Câte ore de acoperire oferiți în acest preț? Răspunsul său vă va ajuta să vă planificați calendarul și programul nunții. Vrei să știi cât timp va fi fotograful cu tine în ziua nunții și dacă există taxe suplimentare pentru eventualele ore suplimentare. Cum livrați fotografiile și cât durează? Această întrebare vă va ajuta să vă stabiliți așteptările pentru a primi fotografiile de nuntă. Vrei să știi câte fotografii vei obține, în ce format și când.

Cam acesta este interviul standard atunci când alegi un fotograf de nuntă. Alte detalii, veți ști voi să le stabiliți. Iar dacă deja ați ales un fotograf profesionist de nuntă, mie nu-mi rămâne decât să vă urez casă de piatră și petrecere frumoasă, oriunde v-ați afla!

Datele de contact pentru SoulSeeker, Marius Migleș:

telefon: +40767111025

email: hello@soulseeker.ro

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Colour Catcher Max Protect, șervețele captatoare de culoare. Recenzie și testare de produs

De mulți ani folosesc șervețele captatoare de culoare atunci când spăl rufe amestecate, și albe și colorate, pentru a nu se păta unele de la altele. Acum două săptămâni am primit un colet cu șervețele Colour Catcher Max Protect de la Ask Team prin intermediul BuzzStore Romania să le testez. În colet erau și 5 plicuri cu mostre ca să le ofer colegelor și prietenelor mele, ceea ce cu mare drag am făcut, și o pereche de șosete flaușate groase, colorate.

Am încercat Colour Catcher cu o șarjă de rufe albe și colorate, majoritatea fiind din bumbac. Printre ele, un tricou albastru intens din care știam că iese culoarea, un prosop albastru, un tricou corai, etc.

În mod normal, îmi plăcea să-mi sortez hainele în culori asemănătoare pentru a împiedica transferul culorilor, în special pe rufele albe, însă de când folosesc Colour Catcher nu mai fac asta, doar sortez rufele în funcție de materialul din care sunt făcute, pentru că bumbacul, de exemplu, îl spăl la temperaturi mari și foarte mari. Am pus un șervețel în cuvă, apoi rufele și am folosit un program mai scurt de spălare, pentru că rufele nu erau foarte murdare. Am spălat totul ca de obicei, iar când am terminat am scos rufele împreună cu șervețelul folosit.

În poză se observă foarte bine că șervețelul alb inițial, după spălare era bleu, de la tricoul albastru pus acolo.

 
Am examinat hainele după ce le-am scos din mașină, și o singură piesă de lenjerie, din fibră sintetică, părea ușor gălbuie, însă nu de la acel tricou corai (dacă era așa, și alte rufe albe s-ar fi contaminat), ci de la faptul că nu este o îmbrăcăminte nouă și cumva de la lumina galbenă de deasupra mașinii de spălat. Restul hainelor erau curate și fără nicio pată de culoare străină pe ele.



Sigur, Colour Catcher nu este perfect, însă dacă aveți mai multe rufe din care știți că iese culoarea la spălat, puneți două șervețele în cuvă și problema petelor de transfer va fi rezolvată. De exemplu, eu spăl blugii fără alte rufe pe lângă ei, pentru că denimul lasă mai multă culoare decât poate duce un astfel de șervețel, așa că pun tot ce am din denim albastru sau gri și negru la o singură spălare, fără să-mi mai fac griji. Este singurul tip de haine pe care le mai sortez după culoare de când folosesc șervețele Colour Catcher.

Cristina, prietena mea care nu știa despre aceste produse, după folosire mi-a spus: "Am fost cucerită de acest produs. Urăsc să spăl încărcături mici și spunând asta, am pus haine de culori diferite în mașină, un șervețel Colour Catcher și DA, FUNCȚIONEAZĂ!"

Carmen m-a sunat și mi-a zis că "mă uimește de fiecare dată când îmi scot rufele din mașina de spălat și acolo este culoarea - pe șervețelul ăla minuscul, nu știu din ce este făcut, dar știu că așa îl numesc eu - o minune!"

Așadar, chiar dacă mai sortați rufele, se întâmplă să nu observați o cămașă foarte colorată care e acolo, printre celelalte. Puneți un Colour Catcher în cuvă, nu aveți ce pierde. Dimpotrivă, vă scutiți singure de surpriza de a găsi rufe pătate în mașina de spălat!

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Joia cârcotelilor. Inelul de "argint"

În 2008, de sărbătorile de iarnă, mergeam pentru prima oară într-o excursie în Turcia. Datorită unor factori diverși și mulți foarte personali, care au intervenit în perioada respectivă, excursia aceea a fost mai mult amară decât dulce.

Cum factorii personali nu-și au locul în cârcoteala mea de azi, și oricum nu aveau legătură cu locurile vizitate, rămâne să trec în revistă de ce anume nu mi-a plăcut Turcia, și nu mi-aș mai dori să revin acolo.

Mai întâi am fost țepuită în bazar, de unde am cumpărat câteva semne de carte să duc și eu oarece suveniruri la cei apropiați. Un negustor mi-a cerut 5 dolari bucata, m-am tocmit "la sânge" cu el și abia am scos la jumătate de preț. După câteva minute aveam să descopăr exact aceleași semne de carte într-o librărie, la 50 de cenți bucata, și nu la 2,5 dolari cât îmi luase mie individul din bazar.

A doua țeapă, la taximetrist. Mă rătăcisem (ca de obicei :))) ) și neștiind cum să găsesc hotelul, am apelat la un taxi. Care m-a jecmănit fără milă de 15 dolari pentru vreo 3 minute de drum. Aici furtul a fost cu voia mea, cu știința mea, pentru că eram conștientă că dacă nu-i dădeam cât cerea, acolo rămâneam, adică în stradă.

A treia țeapă, am descoperit-o după câțiva ani de la excursia aceea. Undeva, sus pe un munte, la Pergam, mi se pare, erau niște tarabe cu suveniruri dar și cu bijuterii de tot felul, nu foarte pretențioase, șimi-a picat cu tronc un inel de argint sub formă de dragon. Dom'ne, da' nu-mi puteam lua ochii de la el. Negustorul sigur că a speculat momentul și m-a convins să-l cumpăr. Țin minte că am dat ceva de genul 39 de dolari. În orice caz, în 2008 când se întâmpla tărășenia, suma era mai mult de un milion vechi. Mi s-a părut foarte scump, și undeva în sufletul meu ceva îmi spunea că am fost fraierită, pentru că inelul nu merita atât de mult. Știu că mă tot uitam la el, că-l tot suceam, că parcă-parcă nu mi se părea a fi argint, nu arăta ca niciuna din bijuteriile de argint pe care le aveam acasă și simțeam că îmi părea rău după bani, dar îmi plăcea dragonelul acela încolăcit pe degetul meu.

L-am purtat scurtă vreme, apoi l-am abandonat într-o cutiuță, pentru că îmi agăța mânecile hainelor cu coada și cu urechile. După vreo 3-4 ani am dat de el, și era înnegrit foarte. Dar nu ca argintul, ci ca nichelul. :)

Așa că pe mine turcii nu mă mai prind niciodată să las bani în țara lor. Slavă Domnului că există și țări civilizate, în care lucruri de genul ăsta sunt extrem de rare, asta în cazul în care ar putea exista, totuși, așa o batjocură față de client.

(... asta scriam eu prin 2012.....Update astăzi, joi, 10 august, în anul 2023 - în vara lui 2019 am fost din nou în Turcia vreo două săptămâni, am văzut jumătate de țară, până la Ankara și înapoi spre Egee, și iar am cumpărat argint, și cred că iar am fost țepuită, deși am luat bijuteria dintr-un magazin de bijuterii al hotelului din Cappadocia, unde am fost cazați. De data asta țeapa era că inelul acela de câteva grame a costat mult mai mult decât o brățară de argint sterling (925) de 17 grame cumpărată de la o fabrică de bijuterii vizitată în Turcia, la Ankara. Asta e, se pare că nu mă lecuiesc :))))

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!