sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Spania 2011. Intoarcerea. Ziua 11, Avignon. Ratacirea.

Sa reluam periplul de asta vara prin sudul Europei. Asadar sejurul in Callela se terminase, Barcelona imi oferise privelisti de neuitat, Coasta-de-Azur se dovedise "perla coroanei" din aceasta excursie bogata in obiective. Credeam ca la intoarcere aveam sa dorm dusa in autocar, cam la fel ca la venire, cand preţ de vreo doua zile mai mult am moţăit (ce moţăit, că sforăiam de-a binelea :)) ) in scaun, obosita de noptile aproape nedormite de dinaintea plecarii, cand stateam huhurez pe net sa ma votez cu americanii, la schimb, pentru Maratonul Safir.



Pe undeva, aveam dreptate. Drumul de intoarcere nu putea fi la fel de spectaculos precum zilele inceputului acestei excursii, fie si pentru ca din Geneva incolo, mai parcursesem exact acelasi traseu in vara lui 2009. Dar nici complet plicticos nu avea sa fie.
 Asadar m-am urcat oarecum nerabdatoare in autocar, in dimineata aceea usor racoroasa datorita brizei. Aveam vreo 5 bagaje si sacosele pe care le caram din greu si voiam sa le vad odata la cala, sa fiu sigura ca nu aveam sa mi le inghesui pe sub scaun. Insa o sacosa si o geanta in care invariabil tineam si laptopul, tot sub scaun au gasit loc.


Roata s-a invartit, am parasit Spania, am parcurs teritoriul Frantei si am ajuns la Avignon. Stiti voi, acela din cantecelul invatat la gradinita: sur le pont, d'Avignon, on y danse, on y danse....on y danse tous en rond....

Am vazut si pozat podul, care este sectionat la 2/3 din lungime datorita unui bombardament in timpul celui de-al doilea razboi mondial, apoi am mers catre palatul Papal, prin ceea ce se numeste orasul vechi. Palatul era foarte aproape de pod si de parcarea autocarelor.Mi-am luat eu vreo doua repere si am hotarat sa vizitez palatul, era doar 8 euro intrarea. Mi-a placut ce am vazut, dar a fost sub asteptari, asta pt ca eu nu ma gandeam ca aveam sa vad niste incaperi medievale tipice, cu peretii neornamentati, cu doar cateva picturi razlete pe piatra goala. Luasem un ghid multilingv - arata ca un telefon mai mare si are textul inregistrat - dar curand mi-am dat seama ca de fapt, nu prea sunt atenta la explicatiile care curgeau intr-o engleza perfecta, si nici la monotonia salilor prin care treceam. Deja faptul ca ma intorceam acasa incepea sa devina o prioritate in fata calatoriei.


Era insa foarte, foarte cald, asa ca mi-am luat un suc de la un automat si am iesit, fara sa mai vizitez tot castelul. Cum la cele mai multe muzee iesirea nu coincide cu usa de la intrare, am ocolit un pic curtea palatului sperand ca voi ajunge din locul in care plecasem. Am vazut o straduţă ingusta, pietruita, si mi-am zis ca pe acolo trebuie s-o iau. Era bine. Inca...


Am reusit sa ajung la o piateta de unde trebuia sa gasesc drumul catre podul Avignon. Am cautat indicatoarele, asa cum ne spusese dl. Ionut Tanase, ghidul nostru, dar nu le-am gasit si m-am bazat pe instinct. Ei, si instinctul ăsta era cu gandul in alta parte..... dar eu nu stiam. Ma bazam pe el. Si inaintam pe strazi, si mergeam... mai repede, tot mai repede, tot mai in inima orasului vechi, printre stradute inguste si cladiri medievale, si parca undeva, intr-un colt prafuit de memorie colectiva, vedeam umbre infasurate in mantii lungi, furisandu-se pe langa ziduri. Gasisem chiar si o strada principala, dar indicatoarele nu aratau de fel vreun pont de Avignon sau  de orice altceva.

Mai aveam un sfert de ora si ar fi trebuit sa ajung la autocar, ca se dadea plecarea spre Geneva, zona unde aveam cazarea in seara aceea. Un gand imi spunea ca nu merg in directia cea buna, dar pesemne ca se declansase un automatism. De cand merg eu prin cele ţări, de fiecare data cand calatoresc singura, ma ratacesc. Dar parca e un facut! :DD Cand sunt cu colega de camera, nu patesc asa ceva. Cum sunt singura de tot, cum se iveste ocazia sa ma invart aiurea pe strazi si sa nu mai gasesc autocarul. Am patit-o in Viena, in Atena, in Istanbul. Si acum, in Avignon.
Ma dureau picioarele, ma rodeau adidasii la calcaie, intrasem in panica si in criza de timp. Intr-un tarziu mi-am dat seama ca zona care credeam eu ca e raul Rhone, era o alta strada, ca de fapt, mergeam prin inima Avignonului si nu catre periferia lui.

Mi-am luat inima in dinti si franceza la purtator si am intrat intr-o librarie. M-am dus glont la un tip tuciuriu, cu alura de arab, pt ca el mi s-a parut mai amabil, si nu batranelul acru care se indreptase spre mine incruntat de cum trecusem pragul magazinului. Cu un glas care si mie imi suna strain, graseind impiedicat, i-am zis arabului ca sunt turista si ca il rog sa-mi arate in ce directie este podul d'Avignon ca sa ajung la autocar. A oftat prelung, prelung....
Am crezut ca mi se inmoaie genunchii: oftatul lui era certitudinea ca ma ratacisem, si inca rau de tot. A cotrobait dupa o harta, mi-a trasat cu pixul  drumul pana la pod, am luat-o, am multumit scurt si am iesit glonţ de acolo ca nu cumva sa strige dupa mine cu vreun preţ pt acel pliant. Ajunsesem aproape de portile cetatii medievale, in cealalta parte a orasului vechi.

Am inceput un fel de marş fortat si contra-cronometru dar nu aveam cum sa ajung la timp. Aproape alergam, simtind cum marginile adidasilor imi rodeau din pielea picioarelor. Dar nu aveam timp sa stau pe loc. Am ajuns intr-o piateta de unde am dat un sms la ghid - era 4 fara 5. Si eu inca mai aveam ceva drum de parcurs. Cand am ajuns era si 3-4 minute, cativa colegi de autocar stateau afara, eu gafaiam ca o locomotiva si incercam sa le explic ca ma ratacisem fluturand harta ca pe un trofeu. La si 5 autocarul s-a pornit. Eu eram ca lesinata, dar eram fericita ca reusisem sa nu intarzii prea mult.


Seara, ajunsi la Anecy, ne-am cazat la un hotel tare dragut - o sa trebuiasca sa caut lista cu hotelurile si sa fac un update la postare zilele astea - cu facilitati de 3 stele plus, unde am vazut un film american dupa ce am iesit de la dus, apoi am stat pana dupa miezul noptii pe net, ca aveam acces la o retea publica, gratuita. Eram foarte obosita dar si placerea navigarii online era mare. Stiu, sunt o internet addict. Asta este. Fiecare cu viciul lui, nu? :))

Intr-un tarziu m-am bagat sub patura, desi erau caloriferele calde, m-am "raspandit" pe tot patul acela matrimonial, si am adormit un somn fara vise pana dimineata. Urma traversarea Elvetiei, si aveam sa revad Geneva, Zurich si Berna, Alpii Elvetieni, ceasurile din vitrine, lacurile, padurile.



Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Premiul de la Purina-Gourmet

Mai tineti minte - precis nu puteati uita, la cat de des va stresam wall-urile cu poza pisicii mele :)) - ca am castigat un premiu la concursul Cea mai fericita pisica organizat de Purina Gourmet impreuna cu portalul Garbo. Eram nerabdatoare sa vad in ce consta exact premiul, care a venit extrem de repede, si am gasit o posetuta tare frumoasa, cu o perie dubla si o manusa de periat pisici. Multumesc Purina, multumesc Garbo!


marți, 1 noiembrie 2011

Bingo Metropolis si tepuitorii

Nu, cele doua categorii din titlu probabil ca nu au nici o legatura una cu alta. Vreau doar sa semnalez un sms primit exact acum o jumatate de ora, chipurile de la Bingo Metropolis (nici nu stiu daca exista asa ceva si sincer, chiar nu ma intereseaza) cum ca as fi castigat un premiu foarte mare de bani. Cum eu nu am participat la nici un concurs/tombola sau ce o fi zis ţeparii ca ar fi, nu am luat in seama acest mesaj, dar il postez, ca poate se sesizeaza careva dintre cei carora le afecteaza imaginea.






duminică, 23 octombrie 2011

Despre RCA ieftin

Zilele astea vorbeam, ca multi altii, probabil, despre accidentul lui Huidu. Si, din una in alta, de la amintirea mea - nu foarte frumoasa - despre soferie (prietenii stiu ca am carnet, dar nu conduc), ajungem, eu si domnul D. la a discuta despre RCA, despre un site unde se poate face RCA online.

Cum eu trebuia sa dau un search si sa ofer mai apoi informatiile, i-am spus ca am gasit un site unde se poate face un rca ieftin (www.plata-rca.ro/) care mai ofera si servicii de regularizare daune, consultanta si reprezentare in fata companiei de asigurare.

I l-am aratat domnului D. si el a fost foarte multumit de detaliile oferite de acest site, mai ales de faptul ca are si un calculator RCA.

Daca D. ma mai roaga mult sa accesez netul in locul lui, maine-poimaine ma instalez in scaunul de sofer pe Mercedes ca nu cumva sa uit de tot ce am invatat la scoala! :)

vineri, 21 octombrie 2011

La observator




Așa stă motanul meu, Tom (Tomelu, Tomescu, Tomiță sau cum vreți să-i mai ziceți) pe cioata de vișin, păzindu-și teritoriul - curtea din spatele blocului, adică :) Din păcate azi când repostez acest post (adică azi, 17 ianuarie 2015, da, 2015 :) ) motanul meu nu mai vine de mult pe-acasă. Nu știu dacă mai e. Știu ca a venit tot mai rar, tot mai rar, până când n-a mai venit deloc ....

La observator


La observator





marți, 20 septembrie 2011

Uniformele scolare

Inainte de a continua relatarea excursiei circuit pana in Spania, ma opresc un pic pentru a posta cateva uniforme scolare care mi-au placut mult, de pe site-ul www.alibaba.com.

Uniformele scolare sunt purtate in toate tarile civilizate, si mai ales in scolile de elita; in UE Italia, Franta, Germania, Marea Britanie, Irlanda, etc, sunt tari unde in scoala elevii poarta uniforma. Iar in Statele Unite cca 50 % din scoli accepta uniforma, iar acolo unde nu au uniforma, exista un dress code, care permite purtarea unei tinute foarte decente in scoli si licee. De pe wikipedia stiu ca la ei nu este voie sa porti blugi la scoala, bluza are intotdeauna guler - ceea ce exclude decolteul adanc, nu se poarta pantalon tip Bermude sau Capri ci doar de lungime normala, curelele sunt obligatoriu de o singura culoare si obligatoriu fara ţinte sau alte ornamente, fetele nu au voie cu tocuri inalte.
Dar sa ne clatim ochii cu modele de uniforma propuse si comercializate de alibaba.com:

Cel din stanga este un model de uniforma de profesoara - in lume exista si asa ceva :)

stanga - uniforma cu buzunare pt diverse aparate, mobile, etc.

stg - uniforma ca aceea de la noi de la liceu

dreapta - uniforma de eleva adaptata. Cu mici schimbări la fusta, poate deveni o uniforma excelenta!


Uniforma care mie mi-a plăcut cel mai mult dintre cele vizualizate pe site - si sunt cu sutele!

Uniforme de profesoare: ele sunt in varianta sexy, dar pot fi adaptate foarte usor pentru a fi purtate la scoala.

luni, 5 septembrie 2011

Spania 2011. Optionalul Andorra - Montserrat.

Ma culcasem relativ devreme, cu gandul ca francezii care-mi erau vecini oricum imi vor da trezirea pe la 1-2 dimineata. Nu s-a intamplat asa, trezirea mi-a dat-o unul dintre italienii de la etajul 3, care, euforic nevoie mare, o striga pe Pantera,o amica, dupa cum aflasem la masa ulterior. Asa ca m-am ridicat din pat, mi-am pus de cafea, mi-am facut dusul de dimineata fara sa ma grabesc, m-am imbracat alene, si am coborât in hol, unde ne asteptau doua ladite cu pachetele cu hrana, in loc de micul dejun.

Pe drum, totusi obosita fiind, am dormit aproape tot timpul pana am ajuns in Andorra. Aceasta parte a optionalului nu mi-a placut neaparat, si este o impresie personala. Orasul nu se deosebea prin nimic, blocuri si case, vile, uneori gradini. Un oras de munte absolut normal.

In Andorra la Vella (se citeste la Veia) am facut o sesiune de shopping la un supermarket. Dar spre deosebire de alti ani, acum nu mai erau preturi cu cine stie cat mai mici decat in Calella. Criza se resimtise si in politica fiscala a acestor statulete care alta data erau supranumite "paradisuri fiscale", datorita impozitelor mici si a produselor fara taxe vamale.Acum aproape ca nu a meritat drumul pana acolo.

Ca sa nu plec drept cu mana goala, mi-am luat o tava din sticla de Jena pt tarte - ati vazut-o deja pe blogul meu culinar, la o tarta cu nectarine - si cateva conserve Gourmet pt pisicile mele dragi, pt ca intr-adevar la noi costa 4 lei si acolo erau 39 de centi, adica mai putin de 2 lei cutia. Apoi am gasit un cadou de nunta pentru Cristina, si mi-am umplut cosul cu oarece ciocolate pt nepoatele mele si copiii lor. Ca o parte din ele au ajuns in gura domnului D., este o alta poveste :))





Mai curand mi-au atras privirile Pirineii, munti batrani, cu fruntile plesuve, aplecate as zice, si vazandu-i m-am gandit ca uite, si muntii au o viata exact ca si omul.


Se nasc, cresc, se inalta, sunt semeti, apoi imbatranesc, se erodeaza, ori se fragmenteaza tectonic si cad efectiv, faliile si ondulele de orogen alta data semete, astazi sunt cazute, exact ca si oamenii batrani, aplecati de spate si cu carnea atarnad flasca pe brate, sub barbie, sub ochi.


Dupa ce ne-am indepartat de coamele Pirineilor, totusi munti inca inalti,
ne-am indreptat catre Montserrat, Muntele dintat.

Acolo se afla si Manastirea Fecioarei negre, si intamplarea (sau poate nu?) a facut ca acest optional sa fie facut pe data de 15 august.
Despre povestea Fecioarei negre, adica a statuetei din abanos gasita in acest loc, ne-a povestit ghidul, si ne-a spus ca exista doua variante: cea mitică, a unei statuete care ar reprezenta pe insasi Sf. Fecioara cu Pruncul, si cea care pare mult mai reala, ca figurina ar fi a unei femei de origine africana care ar fi avut har tamaduitor, si de aceea a fost sculptata in lemn de abanos si nu in esenta de culoare deschisa.


Dar pe mine m-a coplesit intr-atat aspectul acestui munte, cu coloanele sale din roca dura, dezvelite in toata maretia lor de rocile mai moi din jur, erodate mult mai usor, incat nu mi-am mai dorit sa vizitez manastirea. Si asa erau foarte multi turisti, ai nostri ajunsesera inauntru cam la ora la care trebuia sa plecam, de aceea s-a mai intarziat, iar eu am preferat sa nu ma mai satur admirand privelistea - seamana cu Meteorele, pentru cine a fost in Grecia - si colindand magazinele cu suveniruri mai kitchoase sau mai de calitate, dar sensibil mai scumpe decat ceea ce vazusem in Calella.


Am ajuns la hotel inainte de ora mesei, poate ca tot obosita si lesinata de caldura, dar cu imaginea unui peisaj montan greu de gasit in alte parti. Poate ca nu pentru toata lumea ar fi la fel de impresionant, dar pentru un om format ca geograf, precis este.
Sejurul spaniol era aproape de sfarsit. A doua zi era o zi libera si de facut bagaje, dupa care urma intoarcerea acasa. Credeam ca am vazut totul, ca nu mai am nimic impresionant de admirat. Elvetia o vazusem in 2009, pe exact acelasi traseu ca acum, Avignonul nu credeam ca ma va impresiona cu ceva - si, partial, aveam dreptate sa cred asta - iar ultimele doua zile, pe Austria si Ungaria, chiar eram sigura ca nu aveam sa vad nimic nou. Si totusi... :)



Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.

vineri, 2 septembrie 2011

Barcelona - bonus foto si video

Pentru ca Sagrada Familia nu poate fi fotografiata in intregime de aproape, si am facut poze pe bucati, aveti mai jos mai multe imagini din Barcelona si un filmulet.

Legenda  
1 --- 2
3 --- 4
5 --- 6
7 --- 8
9 --- 10
  11
  12



1,2,3,4,5 - Sagrada Familia


















6. Cladire din port

7. Monument intr-o piata
8. Cartierul Gotic



9. Piata Catalunyei
10. detaliu arhitectural in Cartierul Gotic




11. Cladire din Piata Catalunyei


Video - concert pe o strada care duce la Piata Catalunyei





Aceasta postare se refera la excursia Costa Brava 14 zile oferita de Omnia Turism.