luni, 1 iulie 2019

Cand (ma) ratacesc prin lume

Cand (ma) ratacesc prin lume
Palatul Dolmabahce, Istanbul

Îmi promisesem mie însămi să nu merg niciodată în concediu cu Christian Tour. Știam de la niște rude care au fost de câteva ori cu ei că hotelurile sunt relativ proaste și, cel puțin una dintre verișoarele mele, a obținut sume consistente înapoi din banii de excursii aducând probe în acest sens. Așa că în mintea mea s-a format un fel de scut energetic, ca să zic așa, împotriva Christian Tour. Să ne înțelegem, ceea ce se vizitează e la fel de frumos mereu, dar pe mine mă interesează și confortul în care stau, atitudinea ghizilor sau oamenii cu care interacționez în concediu. Iar de data asta am mers în Turcia cu CT fără să vreau, pentru că am luat un pachet prin Bavaria Tour, care, de fapt, doar distribuia circuitul celor de la Christian.

Acest lucru l-am aflat în autocar, cam la câteva ore după plecare. Starea de bine mi-a dispărut brusc și au început să mă inunde oarece temeri și presimțiri. Și am avut dreptate. În primele două zile s-a iscat scandal din cauza ghidului (dl. M. Popescu) care era zgârcit la vorbe și ne prezenta doar obiectivele turistice, fără să menționeze nimic despre cele pe lângă care treceam pe drum: forme de relief, orașe, localități, monumente, etc. În sfârșit, apele tulburi s-au limpezit, deși domnul Marian a rămas același tip zgârcit la vorbe ghidărești.

Cand (ma) ratacesc prin lume
Moscheea Suleymaniye

După ce am experimentat la granița bulgaro-turcă lucruri de mult uitate, precum controlul amănunțit al valizelor, expuse pe o bandă unde eram rugați, unii dintre noi, să desfacem fermoarul, am pornit către Istanbul unde am ajuns pe seară. Aveam cazare la hotelul Yuksel din cartierul Fatih, aproape de bulevardul Laleli. Ghidul nu știa - sau știa??!! - că pentru seara aceea nu erau camere pentru toată lumea acolo și ultimii cca 10-12 turiști rămași trebuia să mergem pe jos la alt hotel, "la 50 de metri" distanță, după spusele dlui Marian. Recepționerul turc de la Yuksel, care vorbea binișor românește, Bilal, l-a atenționat pe ghid să spună exact distanța (care s-a dovedit a fi cam de vreun km), dar dânsul nu ne-a comunicat nici măcar numele acelui al doilea loc de cazare. Așa, am plecat cu acel grupuleț pe urmele ghidului care avea o viteză de invidiat pentru anii dânsului.

La o traversare, din aceea nesemaforizată în care fiecare trece strada când poate și cum poate printre mașini, un autocar și câțiva motocicliști furioși m-au făcut să stau pe loc, așa încât am pierdut din vedere grupul când am ajuns pe partea cealaltă a străzii, la un colț de după care nu am mai văzut pe nimeni dintre turiștii români. Am mers eu înainte, apoi m-am gândit că era mai bine să mă întorc la Yuksel.

Cand (ma) ratacesc prin lume
La Băile Cleopatrei, Pamukkale

Eram a doua oară la Istanbul, tot în cartierul Fatih, și mă rătăceam iar, ca și cum o karmă neștiută își împlinea destinul și mă trăgea prin inima marelui oraș. M-am învârtit eu cât m-am învârtit, am găsit doi taximetriști care mai bine rupeau românește decât engleză, dar care nu m-au lămurit unde era hotelul Yuksel. Bine, că intrasem în panică și inventasem numele de hotel Isarlîk, înainte să-mi amintesc că numele era Yuksel. Oamenii căutau pe net, dar degeaba, că Isarlîk-ul meu, nu exista. Apoi am luat iar străduțele la pas și mi se părea că unii bărbați salivau realmente după valiza mea ori după poșeta cu banii, cardurile și pașaportul meu. Eram cu ambele mâini pe ele, că asta ar mai fi lipsit, să mă jefuiască vreun turcalete de neam prost! Totuși cred că m-au văzut mai europeană și s-au abținut să treacă la fapte, dar mă apuca tremuriciul văzând cum mai întâi ochii lor, apoi corpurile leneșe sprijinite de tejghele de bar (ori eu așa le-am văzut), urmau traiectoria descrisă de mine prin cartier. Nu m-am dat bătută și am intrat într-un hotel mai select, SIM. Am cerut acolo ajutor în engleză, și din fericire l-am obținut oarecum.

Dar n-am ajuns decât la un colț de stradă pe care l-am recunoscut, însă mai mult nu știam. Yuksel era drept înainte, la vreo 10 minute de mers pe jos, dar eu nu mai știam încotro s-o apuc. Și, la fel ca în serialele turcești, s-a întâmplat o minune a sorții. Bilal, recepționerul vorbitor de română, mă căuta. Teoretic, era imposibil să mă găsească, pentru că nu știa pe cine caută, de fapt, și pentru că amândoi ne plimbam prin zonă aiurea. Dar el m-a văzut și m-a strigat "doamna, doamna!" Am răsuflat ușurați amândoi, că Allah, sau cine vreți voi, ne-a făcut să ne găsim. Că altfel, chiar nu mai știam ce să fac decât să întreb de o stație de poliție. Bilal m-a dus la al doilea hotel (se numea Art), Bilal mi-a luat a doua zi bagajul și a avut grijă de el la Yuksel până ne-am întors de la vizitat Istanbulul și apoi m-a îndrumat către un magazin alimentar din imediata apropiere să cumpăr apă și ceva pentru cină, spunându-mi răspicat să nu mă depărtez de hotel mai mult de 50-100 de metri :) Am vrut să-l răsplătesc cu un bacșiș a doua zi, la plecare, dar el ieșise din tură. 


  • Așa că, nu-mi rămâne decât să-ți mulțumesc aici, public, dragă Bilal de la hotel Yuksel, pentru că m-ai căutat și m-ai găsit, în mareea umană numită Istanbul.


Dar să revin la hotelul Art. Acolo am aflat că eram cazată la partaj cu o doamnă în vârstă, cu care până la urmă nu am reușit să mă înțeleg. Acum, când tastez, sunt la jumătatea concediului, mă aflu în Marmaris și plătesc în plus ca să stau singură într-o dublă. La hotelul Art din Istanbul am avut o cameră foarte mică, o baie la fel de înghesuită și nimic în frigiderul din dotare în afară de apă. A doua seară ne-am mutat la Yuksel, unde confortul era evident. Camere normale, cu toate facilitățile unui hotel de 4 stele. Dar asta nu înseamnă că în tot concediul am avut parte de cazări bune. De exemplu, acum, la Club Hotel Chicago din Marmaris, cearșafurile nu sunt călcate, prosoapele sunt rupte sau murdare - mi-am ales unul mai bun din 4 - nu am frigider și nici fierbător, ceaiuri și cafea la discreție. Nici apă nu era, dar ce vorbesc eu, nici pahar la baie nu am, folosesc paharele de plastic de la iaurtul pe care-l beau zilnic, cumpărat de la market. Și hotelul e cotat la 4 stele.

Cand (ma) ratacesc prin lume
Baloane cu heliu gata de zbor - Goreme, Cappadocia

Cel mai bine până acum am stat în Konya, la Ozkaymak Hotel, un hotel de 5 stele adevărate, în schimb în Antalia iarăși am avut o cazare slabă, la Bilgehan, unde totul era vraiște, nu erau prosoape în camere, cartelele se demagnetizau imediat, iar masa o serveam la ultimul etaj, supra-aglomerând cele două lifturi mici. De altfel am și dat un review pe tripadvisor despre neajunsurile acestui hotel cu pretenții.

Dar cireașa de pe tort, cum am mai zis, n-a fost nici cazarea, nici ghidul - care de altfel, m-a ajutat să ies dintr-un impas - și nici căldura cvasi-insuportabilă de la această oră din Turcia. Ci colega mea de cameră. Doamna în vârstă nu poate dormi - chipurile! - decât cu televizorul aprins. Nu, fără sonor, dar pe mine lumina mă deranjează și dorm atât de fragmentat, încât e ca și cum nu m-aș fi odihnit deloc. Așa că, după o noapte în care am scos televizorul din priză după ce a adormit, la o bucată de vreme dânsa s-a trezit și a butonat în gol telecomanda. De ciudă, a aprins veioza, și a lăsat-o așa cam o oră. Dimineața ne-am certat un pic, apoi eu am hotărât că decât să-mi ratez concediul de tot și să ajung acasă cu pitici la mansardă de nesomn, mai bine scot frumușel bani în plus ca să stau fără colegă de cameră. Mai bine dau banii pe confort sporit, decât pe la cine știe ce doctori, acasă. Eu așa gândesc.

Cand (ma) ratacesc prin lume
Cămile ținute în soare pentru turiști. Ca să pozezi alături de ele, costă 2 euro.

Multe în vacanța asta nu le-am mai auzit și văzut până acum, mai puțin o parte din circuit pe care am vizitat-o și în 2008. Dar voi depăna firul excursiei, pe îndelete, în articolele viitoare.

Așa că, rămâne cum am stabilit - că nu merg niciodată în concediu cu Christian Tour. Deși, nimic nu e bătut în cuie. :) Traseul e frumos, raportul preț-calitate este bun, poate mai fac o încercare. Sper să îmi fie învățătură de minte și să-mi iau cameră single de prima dată. Chit că mai simt și eu nevoia să vorbesc una-alta cu cineva. Dar când nu e, nici Dumnezeu nu cere.

Pe curând, cu cele vizitate în Istanbul.



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet pin












19 comentarii:

  1. Vaiiii prin ce ai trecut, noi ne rezervam singuri avionul de pe site si cazarea prin Booking.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa as face si eu daca nu as fi singura. Nu ma incumet sa plec de una singura intr-un concediu, de aceea aleg sa fiu cu un grup de turisti, si asta se intampla de regula in circuite.

      Ștergere
  2. Eu merg in Istanbul de vreo 10 ani...cam de 2 ori pe an. Il cunsoc asa de bine incat am senzatia ca acolo m-am nascut. Cred ca n-ai fost inspirata si nu ti-ai luat ceva repere ...bine ca totul s-a terminat cu bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intr-adevar, la inceput nu mi-am luat repere, dar am stiut ca mergeam drept... pana cand m-am ratacit si de teama am uitat pana unde mersesem drept (de la Yuksel pana la locul unde era intersectia dupa care am pierdut din ochi grupul).

      Ștergere
  3. Nu am ajuns inca in Instanbul, insa este pe lista noastra.😇

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca o sa vrei sa-l vizitezi. Desi articolul nu are legatura cu comentariul tau si nici cu ce am vizitat la Istanbul, :) ci cu niste pățanii.

      Ștergere
  4. Nu am fost la turci pana acum si chiar vorbeam ieri cu al meu ca ce frumos trebuie sa fie la turci in vacanta. Iti multumesc ca mi-ai mai potolit entuziasmul si imi pare rau ca ai avut parte de episoade urate. Bine ca ai bani la tine ca sa te descurci in orice situatie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, e frumos, dar e si prea cald pentru ceea ce pot suporta eu, ca sa fiu in parametri normali. Mi se pare important sa dispun intotdeauna de o suma de bani in plus, pentru orice fel de eventualitate.

      Ștergere
  5. Din astfel de experiente, toti avem de invatat!

    RăspundețiȘtergere
  6. Am patit-o si eu cu ei, a fost o incurcatura in Lefkada. La sosire m-am gasit scrisa pe lista hotelului intr-o camera frumoasa, dar in care nu se facuse curatenie. Am plecat sa bem un suc si cand ne-am intors camera era deja ocupata de altcineva desi figura pe numele meu. Respectivul s-a baricadat in camera si mie a urmat sa mi se gaseasca alta, dar nu mai era nimic liber. Dupa doua zile de plimbat pe la alte hoteluri s-a stabilit definit si care-i camera mea, dar nici azi nu-mi explic cine era individul care mi-a ocupat camera si cum s-a teleportat acolo. Ghida era foarte simpatica, cica s-o inteleg ca nu-l poate da afara pe individ, dar pe mine care venisem in concediu si nu sa-mi fac nervi plimbandu-ma de la un hotel la altul ca sa-mi gasesc o cazare onorabila, nu stiu cine trebuia sa ma inteleaga, Papa de la Roma?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte supra-realist ceea ce povestesti! Păi individul acela nu avea niciun drept sa-ti ocupe camera! Cred ca dadeam telefon la agentie imediat! Sau chiar la OPC!

      Ștergere
  7. Vara asta imi fac vacanta in Turcia. Mi-ar fi placut sa ajung in Istanbul, dar nu prea ma incadrez cu timpul. Mi-ar placea sa colind putin

    RăspundețiȘtergere
  8. Ai trecut prin ceva peripetii. Noroc de Bill, ca te-a gasit. Pacat ca nu se acorda importanta tuturor aspectelor, de catre ghizi si organizatori.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi s-a mai intamplat, insa prin Europa, unde taximetristii stiu un bob engleza si explica punctual unde trebuie sa ajungi. Din pacate, probabil din cauza numarului mare de turisti, se apeleaza la ghizi slab pregatiti sau dezinteresati.

      Ștergere
  9. Ce peripetii!! Noi inca nu am vizitat Istanbul dar sper ac in viitor sa ajungem si noi.

    RăspundețiȘtergere
  10. De asta este important sa cauti recenzii inainte de a pleca in vacanta.
    Nu sunt chiar asa de rai cei de la Christian, depinde ce oferta alegi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. DAr recenziile se refera la experienta traita de fiecare la un momenmt dat, nu cred ca un acelasi circuit este la fel de fiecare data, in afara de traseu si poate cazari. Nu inteleg ce vrei sa spui cu oferta. In ce sens depinde? Eu nu am ales o oferta/reducere, am platit pachetul din ianuarie, de regula ma intereseaza in primul rand traseul. Pretul este pe locul sapte, daca pot sa spun asa, doar daca acest circuit ar fi costat o mie-două de euro, nu l-as fi luat, stiu ca Turcia este o tara ieftina. Si nu stiam ca este organizat de CT, pt ca am luat acel pachet prin Bavaria Tour, care nu mentioneaza cine este tour-operatorul in contract. Daca as fi stiut, cu siguranta alegeam o alta agentie tour-operatoare. Acuma ce sa zic? Asa a fost sa fie!

      Ștergere
  11. Acum ca am copii mici nu indraznesc sa iau circuit. De fat nici nu cred ca ma reprezinta. Immi place sa imi planific singura.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dar eu sunt singura, Georgiana, si nu ma incumet sa plec chiar de una singura prin cele tari. De aceea sunt obligata de aceasta conditionare sa iau circuite. As lua un sejur, ca am imbatranit si obosesc usor, circuitele nu mai sunt pentru mine, dar sejururile nu sunt pentru grupuri, ci tot pt familii sau grupuri de prieteni. Iar eu nu am nici una, nici alta.

      Ștergere

Acest site si părțile terțe folosesc cookies pentru funcționarea lui, dar nu stocăm, nu permitem vânzarea și nu analizăm link-urile lăsate în formularul de comentarii.