Dormitorul de mahon

Esmeralda urcă singură în dormitorul de mahon în noaptea aceea de Bobotează. Bătrâna servitoare, tanti Tamara, îi pregătise camera și îi dăduse cheile. Esmeralda locuia acum doar cu Tamara și cu intendentul moșiei. Erau vremuri tulburi, se auzea zvon de război chiar lângă oraș, iar părinții fuseseră nevoiți să plece la București de mai multe luni, nici ea nu știa prea bine de ce. Dar nu părea să-i pese foarte tare, pentru că la 17 ani era prea tânără să o preocupe astfel de nimicuri. Tamara îi povestise de multe ori despre dormitorul de mahon și legendele lui. Spunea că noaptea de Bobotează e o noapte magică pentru orice fată, și că dacă își pune o oglindă sub pernă și respectă un anume ritual, își va visa ursitul, așa cum și bunica ei, în aceeași cameră îl visase pe nenea Tache, pe care avea să-l cunoască la primul ei bal în societate și cu care avea să se mărite în vara următoare.

Calorifer sau caldura pe sub podea?

Imi amintesc ca acum niste ani, cand am fost in Brazilia, adolescentii de la liceul unde preda engleza Marcello, cunostinta mea de pe net din Sao Paolo, voiau tare mult sa stie cum ne incalzim noi, cei de la latitudinile temperate si reci, pe timp de iarna. Am fost usor descumpanita de intrebare, nu ma asteptam la asta si nu mi-am imaginat vreodata pana atunci ca ar exista oameni care sa nu stie ce-i acela un calorifer.

Amenajeaza-ti locuinta

Retroboutique este magazinul online care aduce trecutul în prezent, iar peste ceva timp va aduce prezentul în viitor.

Pentru o locuință amenajată în stil rococo, cel mai potrivit obiect vintage este un sfeșnic de lemn, bronz ori alamă. Stilul rococo este un stil architectural, de design interior, care a apărut prin combinația dintre franțuzescul ”rocaille” și italienescul “barocco”. Acest stil se evidențiază prin opulența și varietatea detaliilor și a ornamentelor, prin linii sinuoase în forma literelor C și S.

Un sfeșnic în acest stil va aduce locuinței tale o notă aparte. Motivele florale sau pastorale aplicate vor transforma o încăpere plictisitoare într-una primitoare, dând totodată o notă de optimism și de dinamism. Dacă vrei să vezi o oferta sfesnice intră pe site și delectează-te cu decorațiunile www.retroboutique.ro.

scris de M.C.

Cyclamen - cum o ingrijesc eu

Am primit acum vreo 4-5 ani un ghiveci cu o floare de cyclamen de 8 martie. Mi-a fost tare dragă floarea, dar nu știu cum s-a făcut că nu prea am avut parte de ea. Am citit prin diverse surse că e o plantă pretențioasă. Am pus-o undeva pe o masă, lângă geam, să nu fie direct sub razele soarelui. Dar se ofilea cu fiecare zi care trecea. Mi-am dat seama că nu știam cum s-o îngrijesc.

Am adus-o de la locuința mea de serviciu acasă, la ai mei, lăsând-o în grija lui taică-meu, și nu prea și-a revenit. Din când în când mai dădea câte o frunză și rareori câte o floare. Arăta jalnic. Apoi, în vara asta am început s-o ud zilnic, nu la tăviță, așa cum recomandă toate sursele de grădinărit, ci pe marginea vasului de ceramică, de jur împrejur, pentru că floarea mea este pusă într-un vas mare. Puneam cam 150-200 ml de apă zilnic. Abia după vreo 10 zile, din apa aia pusă în fiecare zi, a ajuns, în sfârșit! - și la tăviță. Apoi mă apucasem de cumpărat astă primăvară tot felul de îngrășăminte lichide - pt cactuși, pt orhidee, pt orice plantă. Lună de lună am îngrijit-o adăugând și îngrășământ la udare.

Apoi cyclamenul meu a început să facă frunziș, destul de bogat, cu frunze mari, frumoase. Cum citisem că planta înflorește de toamna până primăvara, adică invers decât plantele de pe la noi, am așteptat zi de zi să văd bobocii. Și au apărut, exact în luna octombrie. Acum e plină de boboci. Are și flori, doar că observasem că i se îngălbenesc rapid frunzele.

Eu o luasem din balconul închis, unde este frig, în camera mea, unde sunt peste 20 de grade. Și am înțeles că cyclamenul, chiar dacă e în perioada de înflorire, are nevoie de temperaturi mai joase iarna, adică de maxim 20 de grade ziua (ideal 15-16 grade), și de maxim 10 grade noaptea. Pentru că în caz contrar, i se îngălbenesc frunzele și planta moare. Așa că cyclamenul meu e la loc în balcon, alături de cele câteva crăciunițe înflorite, de un crin care acum și-a găsit să înflorească după o pauză de vreo 2 ani, și alături de alte plante pe care le bibilesc cu mare drag. Acum, iarna, o ud mai rar, cam la 2-3 zile, dar tot lunar îi dau îngrășământ. Sper din tot sufletul să-și fi revenit și să o văd înflorită până în martie.

Cum mi-am tapițat scaunele din sufragerie

La noi în casă mobilierul este cam piesă de muzeu. Bătrânii mei nu au înlocuit niciodată mobila cumpărată după nuntă, pe motiv că ceea ce se găsește acum nu mai are aceeași rezistență ca mobila veche. Aici, drept este, nu-i contrazic. Și dacă în ciuda masivității, mobila a fost recondiționată și relăcuită doar o singură dată în ultimii șaizeci de ani, scaunele de la sufragerie erau roase de timp și de purtat. Catifeaua aurie, de care totuși nu-s sigură că era materialul original, căpătase o nuanță incertă, întunecată iar strălucirea materialului nu mai exista decât în amintirile mele.

Așa că erau vreo câteva săptămâni de când băteam tot felul de apropouri lui taică-meu, iar el se cam făcea că nu aude. De fapt, chiar nu prea aude decât ceea ce vrea el, uneori. La început spunea ceva de descurcat singură, că au dispărut maeștri tapițeri, că una, că alta. După care nu mai catadicsea nici atât să-mi mai spună. Într-o zi de vară i-am propus, verde-n față, să ne apucăm amândoi de treabă cum ne-om pricepe. Mi-a arătat dulapul cu scule și a ieșit afară să-și încerce noua motocoasa Kawasaki, achiziție de care era tare mândru, pe iarba din spatele blocului, care crescuse după niște ploi. Se săturase de tăiat iarba cu un foarfece de grădină și-și cumpărase bătrânul o motocoasă pe care abia aștepta s-o bage în priză, ca să vadă cum merge.

Eu mi-am luat inima-n dinți și cu laptopul conectat la internet m-am apucat de treabă. Mai întâi mi-am pregătit cele necesare: un clește cu vârf ascuțit, creion, stofă ripsată, stilou de marcat, capsator, cuie, adeziv, pânză albită pentru dosul scaunelor. Mai întâi am scos ușor cu vârful cleștelui cuiele cu care era prinsă tapițeria cea veche de tăblia scaunului și de spătar. Am avut grijă să desfac materialul fără să-l stric, pentru că după bucata scoasă am decupat stofa pregătită pentru retapițat. Guma-spumă originală era învechită, știam asta, și cumpărasem deja o bucată nouă.

Am îndepărtat-o pe cea veche dezlipind-o cu lama unui cuțit, la fel de atentă ca și la material, să n-o stric pentru că după forma ei am trasat cu stiloul de marcat conturul pe guma-spuma nouă pe care apoi am tăiat-o cu un fierăstrău electric. Bucata astfel tăiată am lipăit-o de scaun cu adeziv, pe deasupra ei am pus un material subțire din bumbac – ar fi trebuit niște capoc, dar nu am avut – apoi am capsat totul cu un capsator electric. Am fixat tapițeria de tăblia scaunului și de spătar cu capse, apoi am fixat totul cu niște cuie, iar la urmă am acoperit dosul scaunului cu pânză albită pe care am capsat-o, în așa fel încât cuiele bătute în stofă și lemnul cadrului nu se mai văd.

Nu am făcut singură toate astea, m-a ajutat băiatul unei vecine, Fanu, elev într-a douășpea, care ieșise să pună rufele la uscat și pe care l-am chemat să-mi țină de scaun și de materiale când era nevoie, dar m-a ajutat mai mult decât atât. La urmă de tot, la sugestia lui, am mai prins cu niște șuruburi cu o surubelnita electronica adusă de el de acasă – taică-meu nu e dotat cu așa ceva, picioarele scaunului, pentru că erau destul de mobile.

Între timp, taică-meu mai venea înăuntru să curețe cuțitul moto-coasei de iarba adunată, și cu coada ochiului privea la ce fac. Am sperat că la celelalte scaune mă va ajuta el. Aș! I-a plăcut ce am făcut cu primul scaun, așa că mi-a spus să continui că fac treabă bună. Și uite așa, în două zile am avut toate cele 6 scaune de la masa din sufragerie recondiționate, re-tapițate, cu mâinile mele și sunt mândră de asta. Mai am un fotoliu paradit de tot, de care m-aș apuca, doar că asta ar însemna să schimb tapițeria la toată mobila de hol. Dar cred că într-o zi mă apuc s-o fac și pe asta. Experiență am căpătat, așa că nu am nimic de pierdut, nu-i așa?

scris pentru http://www.tools.store.ro/

Cum am găsit un instalator bun

Cu toții am auzit fel de fel de povesti despre instalatori-minune care vin, evaluează rapid centrala de apartament, de exemplu, citesc cartea tehnică vreo oră și în câteva minute au rezolvat-o. După care pleacă să caute piesa lipsă și te sună după o zi de căutări asidue fluturându-ți pe sub nas o notă de plată demnă de-o centrală nouă și de ultimă generație. Am pățit-o chiar anul acesta, mi s-a spus că îmi trebuie o piesă care costă vreo 2200 de lei, și care este una din piesele de bază ale centralei. N-am mușcat momeala, ci mi-am luat inima în dinți și am căutat un instalator profesionist, pentru că prima încercare fusese făcută la un prieten de familie priceput la toate.

Centrala mea doar picura niște apă, la intervale rare de timp. Nu puteam să cred că toată bucata aia de piesă ar trebui înlocuită, deși, firește, putea să fie așa. Dar știți cum e, ca la doctor, te duci la unul, dar parcă mai vrei și o a doua părere. Așa că, precum ziceam, am găsit pe internet un instalator profesionist, care în câteva minute mi-a spus că aveam nevoie doar de un anumit fel de garnitură, pe care a doua zi mi-a și montat-o și pentru care am plătit 150 de lei cu tot cu manoperă.

Uite așa, eu am fost foarte mulțumită de rezultat iar omul a făcut rost de un client fidel. Vă spun pentru că în vara asta n-am prea avut vacanță. Pe la sfârșitul lui iulie s-a spart furtunul de alimentare cu apă caldă de la bucătărie. Vă dați seama cam cum săream prin casă de fierbințeala apei, cum îmi venea să plâng când mi-am văzut în câteva zeci de secunde covoarele de pe hol muiate și apa caldă îndreptându-se neabătut către parchetul din dormitoare.

Am pus mâna pe telefon și am sunat instalatorul care m-a ghidat ca să pot închide apa din centrală. Eu singură n-aș fi știut o mie de ani ce trebuia să fac. Apoi a venit, a văzut, și mi-a rezolvat problema a doua zi dimineață, după ce a cumpărat dânsul furtunul care trebuia.

Se spune că dacă ai probleme de genul ăsta este bine să-ți recomande cineva un instalator, dar uite că sunt situații în care nu ai vreme să bați pe la ușile vecinilor să-ți dea vreun nume și atunci trebuie să cauți singur, de urgență, omul de care ai nevoie. Că dacă ai o inundație și ești cu picioarele în apă până la glezne, cum faci rost imediat de un profesionist care să știe ce are de făcut și să nu profite de pe urma necazului tău?

Presupunând că ai avea foarte puțin timp să cauți, pentru că toaleta ta tocmai își revarsă conținutul prin baie și hol asemenea unui mic vulcan, după ce ai răsfoit cartea de telefon sau, mai bine, internetul, ar fi nimerit să găsești o firmă sau un site care oferă servicii de bună calitate și care-ți pune la dispoziție datele de contact ale profesioniștilor cu care colaborează.

Astfel, nu mai e greu să găsești instalatorul profesionist de care ai nevoie pentru problema ta. Eu îți doresc să nu te confrunți cu probleme casnice, dar pentru orice eventualitate, e bine să ai în agendă numele și telefonul unui profesionist pe care să te poți baza.

Articol scris pentru site-ul instalator-profesionist.ro în cadrul unei campanii BlogMoney.

Vanatoarea de ghiocei si craciunita inflorita primavara

La indemnul dlui Draghicescu (steredraghicescu.blogspot.com), am ieșit și eu în grădina din spatele blocului meu la vânătoare de ghiocei, cu "pușca" mea nu foarte performantă, pe nume Nikon. Vânătoarea mea a avut doua etape.
Alaltăieri, încă era zăpadă prin curte. Deci... nimic!! In schimb am "vânat" crăciunița mea care este înflorită acum, ca și de Crăciun; de ce, nu știu, să-mi spuneți voi, cei care va pricepeți într-ale florăritului. Mai demult crăciunița înflorea în preajma lunii decembrie, dar în februarie deja nu mai avea flori.

Ieri însă, zăpada se topise aproape de tot, asa că de la geamul bucătăriei am și ochit ghioceii ieșiți deja la lumină, pe care i-am ajutat să iasă și mai mult de sub zăpezi. Ăștia mi-s!! :))

Martie cu violete de Parma

Mai întâi vreau să urez o primăvară senină și caldă tuturor vizitatorilor mei!

Apoi să vă spun că în grădina mea de apartament - am și una afară, dar acum nu prea este mult de arătat din ea - am mai multe genuri de flori. Preferatele mele, suculentele și cactușii, deși din astea am doar câteva exemplare, din cauza condițiilor nepotrivite. cactușii mei nu înfloresc, pt că nu le pot asigura peste 25 de grade, pe timp de vară.

În schimb am niște violete de Parma, sau de Africa, luate de la florărie, dar și unele cultivate de mine dintr-o frunză dată de cineva.

Violetele nu sunt pretențioase și le am mai mereu înflorite. Le pun apă ținută minim 12 ore în sticlă (ca să se elimine clorul, se zice) numai la tăviță, la fiecare două zile. Dacă este foarte cald, vara, le pun zilnic.

Ele stau unele chiar pe pervaz, altele pe o masă lângă geam. Ar fi mai bine într-un loc mai umbrit, dar nu dispun de spațiu pentru flori mai la umbră, așa că se simt bine acolo unde le-am pus, la geamul de vest.

O dată pe lună adaug îngrășământ în apa de udat. Folosesc îngrășământ de la florărie, și pun un căpăcel la 1 l de apă.
Așa arată grădina din camera mea :)

Primavara de la geamul meu

 

Cam așa se vede o mică parte din grădina de la geamul din fața apartamentului meu. Copăcei cu flori roz, lilieci albi și mov, lăcrămioare, trandafiri, gard viu.

În spate e o adevărată grădină de trandafiri, hortensii, gura-leului, maci, lalele, ghiocei, lăcrămioare, toporași, nalbe, lilieci, înconjurați vara de un zmeuriș și de vișini, dar chiar și așa se mai găsește câte cineva care să vină la furat flori.

Da, la furat, vin cu foarfece pregătit, taie trandafirii îmbobociți, cu tija lungă, ca să-i vândă. Fură și liliacul. Și ghioceii, și zmeura și vișinele și fragii - că de ăștia am uitat să zic.

Deși țip la hoți și mă enervez toată vara, îmi îngrijesc florile și le păzesc.
Tare mult aș fi dorit ca primăria să ne lasă gărduțul din jurul grădinii! De când l-au dat jos vin tot felul de boschetari la furat. Când aveam parodia aia de gard, așa cum era el, făcut din câteva fire de sârmă ghimpată împletită printre crengile arbuștilor, nu erau probleme. Acum .......  toți homleșii care caută în lăzile de gunoi din spatele blocului, iau și câte un braț de flori, că nu-i așa?, e grădina nimănui.....