Se afișează postările cu eticheta hotel. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta hotel. Afișați toate postările

luni, 18 noiembrie 2019

Ce inseamna pentru clienti servicii hoteliere de calitate?

Ce inseamna pentru clienti servicii hoteliere de calitate?

Este deja cunoscut faptul că serviciile hoteliere urmărite de turiști nu mai fac referire doar la mâncare, cazare și prețuri. În prezent, pretențiile se referă mai precis la confortul din timpul cazării. Dacă unele aspecte pot fi tolerate, altele rămân mult timp în amintire și astfel recenziile pot fi negative.

Un criteriu important după care se orientează turiștii atunci când aleg unitatea de cazare este cel al lenjeriilor. Dacă unele aspecte ce țin de servicii pot fi tolerate, caracteristicile ce determină un somn odihnitor nu se vor omite din lista de cerințe. În acest sens, lenjeriile pentru pat joacă un rol extrem de important.

Dacă îți dorești să îți fidelizezi clienții și să ai o bună reputație a unității de cazare pe care o administrezi, atunci trebuie să iei în calcul și de unde achiziționezi lenjeriile pentru pat, prosoapele și halatele. Un punct de reper care și-a construit un renume de-a lungul anilor este Brodank Comarnic.

Calitatea serviciilor hoteliere rezumate la articolele textile


Când vine vorba despre articolele textile din hotel, acestea trebuie să fie în primul rând impecabile. Acest lucru este cu atât mai mult observat dacă lenjeria este albă. Este adevărat că nu toți turiștii sunt atenți la acest aspect, dar per ansamblu calitatea face diferența și astfel vei obține și rezultatele dorite.

Cei de la Brodank Comarnic au luat în considerare aspectele ce vizează calitatea țesăturilor astfel încât lenjeriile pentru hotel să ofere confort sporit și un somn odihnitor. Mai mult decât atât, prestigiul unui hotel se bazează pe recenziile primite de la clienți. Este cunoscut faptul că cerințele și așteptările turiștilor sunt diverse și implicit nu trebuie omise detaliile legate de calitatea serviciilor, chiar dacă unele aspecte par nesemnificative.

Specialiștii de la Brodank Comarnic explică de ce este importantă țesătura în sine. Dacă până acum te orientai doar după tipurile de material și optai în principiu pentru bumbac, ei bine, acest lucru nu acoperă întreagă gama de cerințe. Este indicat să urmărești și gramajul țesăturii care trebuie sau ar trebui să fie de minim 100 gr/mp. La magazinul menționat, țesăturile sunt importate la rolă din peste 7 țări. Importanța gramajului constă în rezistența îndelungată a lenjeriei la numeroasele spălări și nu numai.

O lenjerie de hotel trebuie să fie imaculată, moale și fină la atingere indiferent de cât timp este utilizată. Aspectul și confortul resimțit de către clienți se doresc a fi ca și cum atunci au fost achiziționate și schimbate special pentru client.

Prosoapele și personalizarea acestora


Dacă lenjeriile pentru pat asigură un somn odihnitor, calitatea prosoapelor din hotelul pe care îl administrezi nu trebuie omisă. În plus poți adăuga o notă profesională dacă acestea sunt ca dintr-un set cu lenjeriile de pat și cu celelalte articole textile. Dacă îți dorești ca numele unității tale de cazare să fie amintit, atunci este indicat să achiziționezi prosoape personalizate cu logo-ul hotelului sau al cabanei.

Prosoapele furnizate de Brodank Comarnic poartă amprenta calității unui unei țesături din buclă de bumbac 100%. Despre metodele de personalizare oferite, dar și despre țesăturile disponibile pentru lenjeriile de pat afli mai multe, accesând site-ul oficial al firmei menționate lenjerii-hotel.ro.



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet pin tweet










duminică, 7 iulie 2019

Pro si contra in excursia Turcia misterioasa cu Christian Tour

Pro si contra in excursia Turcia misterioasa cu Christian Tour

Prețul a fost foarte bun, am dat 450 de euro pe 12 nopți de cazare, 12 mic dejunuri și 8 cine cu croazieră pe Bosfor inclusă.
Obiectivele de vizitat sunt multe și frumoase și dacă n-ar fi fost căldura dogoritoare aș fi mers să le (re)văd pe toate.
Am avut câte două nopți de cazare în unele locuri (Istanbul, Marmaris, Kușadasî) în așa fel încât am avut și timp pentru reorganizarea bagajului, și timp de cumpărături sau de plajă și baie în mare/piscină. Majoritatea hotelurilor au fost bune și foarte bune, am avut parte și de apartamente la Kușadasî, de hoteluri cu piscină proprie și multe facilități de 4 sau 5 stele.
Ghidul ne-a oferit și câteva opționale interesante - precum o croazieră pe Marea Egee cu prânz pe vas la Marmaris, cu toate că unele locuri ni se promisese că le vom vizita, dar din motive obscure au fost ulterior sărite (vizita la o fabrică de ulei de măsline, de exemplu).

Pro si contra in excursia Turcia misterioasa cu Christian Tour
imagine din croaziera pe Bosfor

Camerele de hotel în general nu aveau covoarele aspirate, cearșafurile rareori erau călcate și curate, chiar acum unde scriu (apartamentul 303 din hotelul de 4 stele Sea View, Kușadasî) am o masă pe care s-a vărsat niște fard de pleoape bej auriu de la predecesoarea turistă. Și, cu toate că stau la etajul trei, am furnici în ceea ce este un soi de living, furnici mici care au venit la bucățica de biscuit care mi-a scăpat din mână pe parchet. Le-am urmărit și vin de undeva de sub o lamelă de parchet. Așa ceva n-am mai văzut la un hotel niciodată până acum, de când mă știu.
Frigiderele erau în genere goale sau doar cu 2-3 sticle de apă. Uneori aveam fierbător, ceaiuri și cafea, zahăr cubic la discreție, de bun venit, alteori nu aveam nimic din toate astea. Unii zic că pentru prețul plătit, nu trebuie să avem pretenții. Eu nu am fost niciodată de acord cu această zicală. Am pretenții de 3 și 4 stele, așa cum ni s-a spus în contract. Nu ar fi rău să se specifice că s-ar putea să avem prosoape rupte și pătate, așternuturi necălcate, camere încă necurățate la 7-8 seara pentru care am mai așteptat o jumătate de oră să se facă curat, și altele. Nu mă refer la facilități, astea depind de fiecare hotel în parte. Dar curățenia cred că trebuie să fie de nota 10 chiar dacă ar fi un hotel de o stea.
Internetul a fost disponibil în toate hotelurile, doar că la unele, chiar de lux, cum este acest Sea View din Kușadasî, nu se face conectarea absolut deloc. Cu alte cuvinte, internetul există, dar lipsește cu desăvârșire. Probabil ar trebui să merg în holul de la recepție cu laptopul după mine ca să pot intra pe net, dar prefer să stau la confortul apartamentului meu și la aerul condiționat care la recepție aș spune că nu există.

Pro si contra in excursia Turcia misterioasa cu Christian Tour Pro si contra in excursia Turcia misterioasa cu Christian Tour

Prosop pătat și cearșafuri necălcate la hotelul Club Chicago din Marmaris.





Hotelurile erau uneori la distanțe destul de mari de un loc de parcare pentru autocar. Nu mi se pare în regulă să fii nevoit să cari troller-ul după tine câteva minute bune sau să trebuiască să-ți iei la sacoșă schimburile pentru a doua zi, cum s-a întâmplat în ultima seară de cazare la Canakkale, pentru că hotelul nu are parcare sau pentru că autocarul nu poate staționa în dreptul intrării la hotel.

Tot la categoria hotel cred că merită să spun ceva despre engleza recepționerilor și a turcilor în general. Din păcate, puțini chiar vorbesc engleză binișor și te poți înțelege cu ei. Restul, știu ceva la nivel de cuvinte, că dacă îi iei cu fraze normale, îi pierzi pe drum. De mirare a fost întâmplarea de la la hotelul de 5 stele din Ankara unde am vrut să comand prânzul prin room service, pentru că restaurantul hotelului nu era deschis decât dimineața și seara. Am ales două meniuri, pentru mine și colega de cameră și am sunat, dar tânăra de la capătul firului mi-a spus doar "I don't speak English" (= nu vorbesc engleză) și m-a redirecționat la recepție, unde am putut face comanda dorită, însă fără alte cuvinte decât numele felului de mâncare și numărul camerei. Mi s-a părut foarte neobișnuit ca la un hotel de cinci stele personalul să nu știe un bob engleză!

Pro si contra in excursia Turcia misterioasa cu Christian Tour
Orașul antic Hierapolis (Pamukkale)

Autocarul nu avea sprijin pentru picioare. La un drum atât de lung erau mai mult decât binevenite. În rest, mi-a plăcut că șoferul turc spăla autocarul aproape zilnic, deși el, ca om, era un tip recalcitrant, țipa la noi dacă vroiam să ne deschidă cala să punem ceva cumpărături la bagajul mare. Însă altfel era un tip echilibrat, mai ales la volan și asta contează cel mai mult. Aerul condiționat s-a stricat - nu știu cum am eu norocul ăsta în concedii, că nu e prima oară când se întâmplă așa ceva - dar a doua zi era reparat.

Pro si contra in excursia Turcia misterioasa cu Christian Tour
Ruine sub sticlă, pasaj pietonal în stațiunea Side

Ghidul povestește puține lucruri despre ceea ce vizităm, iar despre ceea ce vedem pe parcurs, pe drum, nu zice nimic. Au fost discuții aprinse în primele zile pe această temă, dar el a rămas impasibil la dorințele noastre. Ne-a spus să căutăm pe internet datele care ne interesează de pe traseu (de parcă nu din banii noștri era el plătit pentru asta); când m-am rătăcit a afirmat că era vina mea și a recepționerului turc Bilal, nerecunoscând că nici nu s-a uitat în urmă să vadă dacă tot grupul care trebuia să fie cazat în altă parte era lângă el și nici nu ne-a spus numele hotelului unde urmam să primim cazare unii dintre noi (și de regulă, când a mai transmis niște mesaje confuze, și-a declinat orice vină). Mie mi-a spus să nu mai vin în excursii dacă nu pot merge întruna prin Istanbul pe la obiective pe 38 de grade căldură, lucru care în cei 15 ani de când călătoresc prin lume este prima oară când îl aud din gura unui ghid, și vreau să spun că nici la 31 de ani, când am călătorit prin Europa timp de 3 săptămâni nu eram mai brează la efort fizic. Am văzut destui ghizi care la fiecare 3-400 de metri parcurși pe jos fac o pauză să se adune tot grupul, sau la fiecare traversare așteaptă grupul să se adune și apoi pornesc mai departe. Dar dl. Marian, nu. El mergea non-stop, adesea fără să se uite înapoi, dacă suntem toți pe aproape sau nu. Mereu afirma că nu e responsabilitatea lui dacă cineva se pierde pe drum. Oare chiar așa să fie? Și nu mă refer aici la doamne care își fac zeci de selfie-uri sau cască gura pe la tarabe și vitrine, depărtându-se de grup. Mă refer la turiști ca mine, care nu pot ține un pas vioi pe caniculă și stau cu privirea agățată de vreun/vreo coleg-ă de autocar aflat la 1-200 de metri în față, care iese în evidență prin culoarea tricoului sau alt detaliu ușor de depistat în mulțime. Am făcut așa pentru că dl. Marian nu a vrut să țină în mână o umbrelă sau un băț cu vreun muțunachi, ceva, ca toți ghizii din lumea asta, ca să fie observat ușor chiar de la distanță.

Pro si contra in excursia Turcia misterioasa cu Christian Tour
Spectacol în Goreme, la seara turcească

Chiar nu am întâlnit până acum un ghid care să dea replici atât de arogante și de împotriva turistului, de parcă ar fi dorit să nu mai existe turiști ca el să nu mai aibă acest job de vară. La replica unora care l-au amenințat cu reclamația la agenție, a răspuns cu nonșalanță "Și ce să-mi facă mie agenția??" !
La masă sau în particular, dl. Marian era un tip de treabă, dar ca ghid nu aș spune că este unul dintre cei pe care mi-aș dori să-i mai văd în excursii, chiar dacă am primit tot ajutorul necesar când nu am mai putut suporta toanele colegei de cameră și am solicitat să stau singură în cameră, plătind în plus pentru asta cca 20 de euro pe noapte.

Masa - a fost relativ puțin variată, cam aceleași feluri de mâncare le-am avut în toate hotelurile, și dimineața, și seara, și la prânz pe unde am servit masa. Prețurile au fost foarte bune, la mesele de prânz mă refer - câte 35-40 de lire turcești (adică cca 5-6 euro) și mâncai tot ce vroiai, oricât vroiai. Băutura, inclusiv apa, o plăteam separat. Băutură însemnând de obicei sucuri. De bere am avut parte rareori, iar băuturi alcoolice doar la seara turcească s-au găsit pe mese. Aviz amatorilor de alcool, care nu este acceptat de religia islamică și care, în consecință, nu se comercializează la marketuri și nu se oferă nici la restaurante.
Referitor la mâncare, am văzut și fasole verde murată și iute ca naiba, și salată de roșii cu castraveți și ardei iute de n-o puteai mânca, și supă cremă de cartofi iute de-ți sărea căciula, și un fel de zacuscă de asemenea foarte condimentată. Cine nu suportă iute, trebuie să guste din cam toate felurile ca să vadă ce poate mânca și ce nu, apoi să aleagă ceea ce i se potrivește.

Pro si contra in excursia Turcia misterioasa cu Christian Tour
Masa de prânz la un restaurant în Istanbul. Piept de pui, legume la cuptor, bulgur, salată și un fel de lipie. Iaurtul a fost adus drept aperitiv.

Carnea a fost relativ puțină, seara primeam ori două chiftele/chebab, ori un ciocănel de pui cu sos, de la ospătarul care ne punea porția în farfurie. Dacă fiecare își lua mâncarea, vă dați seama că mulți nu mai găseam carne pentru că unii aveau grijă să-și pună 4-5 copănele în farfurie, în așa fel încât tava cu pulpe se termina rapid și alta nu mai vedeam.
La micul dejun erau salamuri, probabil din soia, cu colorant carmin intens, ceea ce nu am mâncat, salată, roșii, castraveți, pepene, dulciuri de casă, ouă fierte sau omletă, măsline de mai multe feluri, uneori și lapte sau iaurt cu cereale, sos țațiki de două-trei feluri, gemuri, miere, unt și multe alte preparate specifice, făcute cu maioneză de la market, inodoră și fără gust. Uneori nu era cafea la masă, ci cu bani, dar aveam în schimb la discreție ceaiuri și sucuri ne-naturale.

Pro si contra in excursia Turcia misterioasa cu Christian Tour
Mausoleul lui Mustafa Kemal Ataturk, Ankara

Un alt aspect, care nu ține de agenția tour-operatoare, este caracterul și temperamentul celor care alcătuiesc grupul. Din nou am avut ocazia, pentru prima dată în 15 ani de mers hai-hui prin lume, să văd o familie de recalcitranți. Domnul și-a ieșit rău din pepeni în prima sau a doua zi, jignind ghidul. Însă asta a fost singura lui ieșire din peisaj, cel puțin, văzută de mine. În rest, soția domnului a fost atât de iritată, de ciufută și de generatoare de conflict, că într-o zi s-a și certat în autocar minute în șir cu una dintre amicele cu care venise însoțită. Apoi doamna a vrut la un moment dat să viziteze un anumit templu, după ce ghidul ne anunțase că ar trebui să mergem să reparăm clima de la autocar - care ventila doar aer cald - și ne întrebase dacă renunțăm la acel obiectiv sau nu. În prima fază toată lumea a spus că renunță în favoarea reparației, dar când dl. Marian a venit cu tabelul să semnăm că suntem de acord cu schimbarea de program, doamna arțăgoasă a sărit cu gura că ea nu a venit să meargă cu autocarul prin Turcia și că vrea să vadă acel templu, convinsă fiind că are adepți de partea ei. Ne-am întors din drum cca 40 de minute, ca să i se facă pe plac doamnei, soțului și copilului lor. Cred că au fost singurii care au mers să vadă acele ruine, pe o căldură de nesuportat. Restul, am stat la umbră la o cafea sau la un ceai. Aceeași familie cu năbădăi nu ratează nicio ocazie de a nu respecta regulile hoteliere: duc mâncare din restaurant la cameră, iau mâncare la pachet de la micul dejun, etc. Despre gafele cu iz de superioritate, nu mai vorbesc: doamna a zis de mai multe ori în autocar și în afara lui că "vorba volant, scripta manent", neștiind că, în latinește, se spune vErba volant... deh! doamna mi-a confirmat zicala conform căreia cine nu are importanță, își dă singur.

Pro si contra in excursia Turcia misterioasa cu Christian Tour
Pe Râul Roșu am surprins doi miri care făceau pozele pentru albumul de nuntă. Era într-o joi :)

Știu că odată cu trecerea timpului amănuntele mai puțin plăcute se estompează, cu toate că de regulă, rămâi în memorie cu acele clipe care te-au impresionat mai mult, atât din cele frumoase, cât și din cele mai umbrite.

Per total Turcia Misterioasă de la Christian Tour e un pachet turistic bun, cu multe, multe obiective de vizitat. Cine le poate vedea pe toate, trebuie să știe că are de mers destul de mult pe jos în unele cazuri și că are de plătit ceva bănișori pentru că foarte puține obiective sunt gratuite în Turcia anului 2019, mai ales că unele situri au intrat în patrimoniul UNESCO și costă în medie 45-50 de lire turcești.

Pro si contra in excursia Turcia misterioasa cu Christian Tour
stațiunea Kușadasî, noaptea


Mențiune: toate fotografiile aparțin adminei acestui blog, Oana D. și au fost realizate cu un aparat foto Canon EOS 1200D. Prima poză este realizată la Goreme, Cappadocia.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet pin












sâmbătă, 13 septembrie 2014

Excursie Paris - Coasta de Azur: ziua 5, Versailles






Excursie Paris - Coasta de Azur: ziua 5, Versailles
Începem ziua a cincea din circuitul nostru odihniți și nerăbdători să vedem Versailles-ul. Înainte de prânz ajungem în micul orășel cu același nume, într-o parcare imensă. Îmi iau mai multe repere ca să găsesc autocarul la întoarcere și fac slalom printre câțiva negri senegalezi (ne zice ghida) care au diverse suveniruri de vânzare. Grupul nostru ajunge la coadă la bilete. Avem la dispoziție cca 90 de minute cu totul. În curte, mai multe cozi șerpuiesc în meandre strânse și ne întrebăm oare cât avem de stat până să intrăm efectiv în palat. Stând cuminți la rând, aflăm că fiecare parte de castel are preț de vizită separat. Doar palatul principal, costă 15 euro. Grădinile, încă 7, Micul Trianon, încă 10 euro, Marele Trianon+palatul+grădinile = 35 de euro. Sunt fel de fel de combinații de vizitat, timp să ai. Din păcate, asta e exact ceea ce noi nu prea avem. Iau bilet numai pt palatul principal, pt că pe pereții sălilor în care înaintăm către casa de bilete scrie că grădinile se vizitează gratuit. De fapt nu e adevărat. Poate că la pachetul de vizită complet, grădinile or fi gratis, dar așa, costă. Oricum mă gândesc că nu știu dacă am timp să văd grădinile.

Excursie Paris - Coasta de Azur: ziua 5, Versailles
Iau biletul și fug spre restul grupului care se ceartă cu câțiva negri la una dintre intrările în palat. Știind că avem timp puțin la dispoziție, o parte a grupului încearcă să-i convingă pe paznici că trebuie să intrăm cu prioritate, fără să mai stăm la imensele cozi. Senegalezii, nimic!! Bouges pas și bouges pas (:)) adică să nu mișcăm). Mă duc resemnată undeva pe la jumătatea unei cozi în spatele unui cuplu austriac sau german. Coada înaintează relativ greu, eu sunt cu ochii pe ceas. Trec vreo douăzeci de minute. Mai am o jumătate de oră și trebuie să alerg la autocar. Deja de o oră stau la cozi. În sfârșit ajung în palat. Mai sunt 20-25 de minute. În zece minute trec prin câteva săli. Sala oglinzilor n-o găsesc. Apartamentele doamnelor nu le pot vedea, un paznic mă îndrumă înapoi către intrarea la bilete. Nu înțeleg. Poate pe acolo e și intrarea în aripa apartamentelor doamnelor, dar nu mai stau să parlamentez cu senegalezul. Cea mai neplăcută surpriză este că acești negri, deși provin din fostele colonii franceze, nu vorbesc o franceză standard (de engleză nu mai zic, abia mormăie câteva cuvinte uzuale) și nu te poți înțelege ușor cu ei. Nu e numai senzația mea, mai mulți colegi de călătorie spun același lucru, și unii dintre ei știu franceză bine de tot. Mă mulțumesc cu cele câteva săli de la parter și cu un colț din grădini, pe care îl poți vedea din curtea palatului.

Excursie Paris - Coasta de Azur: ziua 5, Versailles
Caut o toaletă, nu găsesc. Alerg spre autocar. Din fericire, suntem doar vreo 3-4 turiști și șoferii. Înseamnă că se mai întârzie un pic, îmi zic destinsă că pot merge la un bar să caut toaleta. Sigur că la un bar intru, dar precum știam de mai demult, francezii, cel puțin, nu te lasă să le folosești toaletele dacă nu comanzi ceva. Îi dau 2 euro negresei de la tejghea - atât costă o cafea - și cobor în grabă scările până la subsol. Când revin ea mă așteaptă cu cafeaua pusă, dar îi spun zâmbind larg că este a ei, eu trebuie să fug la autocar. Râde bucuroasă, zice și mersi, madame! iar eu mă îndrept către negrii cu suveniruri de unde iau câte ceva pentru cei dragi de acasă. Cel mai bun preț îl obțin la brelocurile cu turnul Eiffel, 1 euro 5 bucăți. Apare poliția și negrii dispar instantaneu, unul aruncând marfa într-un canal. Probabil că știe el vreo metodă de a și-o recupera după ce pleacă polițaii de-acolo.

După vreun sfert de oră plecăm din nou către Paris, unde aveam să vizităm orașul până spre miezul nopții. Însă Versailles-ul rămâne un vis pe care vreau să-l mai visez odată, mai pe îndelete, cine știe, poate chiar vara viitoare. Dar să vă spun povestea.

Excursie Paris - Coasta de Azur: ziua 5, Versailles
Versailles-ul a fost la începuturi un domeniu care aparținea familiei florentine Gondi. Regele Ludovic al XIII-lea vizitează domeniul și construiește acolo o casă de vânătoare pe la 1624. După opt ani reușește să cumpere domeniul de la proprietari și începe să lărgească clădirea deja făcută. Dar succesorul său, Ludovic al XIV-lea, Regele-Soare, monarh absolut, este acela care transformă totul în palatul grandios, rafinat și elegant de astăzi. În 1682 Ludovic-Soare își stabilește reședința regală la Versailles, plecând de la Luvru, pe care îl dedică păstrării colecțiilor de artă. Cum construcția a noi palate pe acel domeniu și decorarea continuă a celui principal cerea o investiție masivă, iar visteria Franței nu o putea asigura, ministrul de finanțe, Colbert, este nevoit să se gândească la o nouă modalitate de a face bani. Astfel iau naștere manufacturile regale aparținând familiei Gobelin, unde se vor țese celebrele tapiserii în punct de goblen, meșteșug de lux care revigorează visteria regală și care avea să reprezinte o sursă principală de venituri pentru finanțarea extinderii complexului de palate de la Versailles.

La palat au mai avut reședința și următorii doi regi, Ludovic al XV-lea și al XVI-lea. Ultimul se mută pentru scurt timp, între 1715-1722 la Vincennes apoi la Paris, pentru a reveni la Versailles în cele din urmă. Cea mai importantă modificare adusă de el palatului este redecorarea apartamentelor reginei.

După 1830, când pe tron se afla regele Ludovic-Filip I, Versailles-ul devine pentru prima dată muzeu - de istorie a Franței. Iar astăzi este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice ale Franței și ale lumii, un loc unde îți dorești mereu să revii, pentru că de fiecare dată mai rămâne ceva neexplorat sau pe care nu l-ai contemplat îndeajuns.


Pentru alte articole dedicate acestei excursii vizitați linkul excursie Paris-Coasta de Azur




luni, 1 septembrie 2014

Excursie Paris - Coasta de Azur: ziua 4, Paris






Excursie Paris - Coasta de Azur: ziua 4, Paris
Cum spuneam în postarea precedentă, din cauza traficului extrem de aglomerat pe Germania, ajungem pe la 3 dimineața la Paris, la hotelul Campanile Bagnolet. Nu dispunem de prea mult confort, pentru că hotelul are camere mici, geamurile nu se deschid deloc, scrie pe ele că din rațiuni de securitate (! nu-mi dau seama cum ar putea intra hoții și de ce ar vrea să fure dintr-un hotel de 3 stele - adică de 2 de la noi), aerul condiționat este instalat per hotel și nu ai cum să-l oprești sau să-l reglezi pe o temperatură mai mare, iar la ora aia din noapte e chiar frig în camere. Mergem la recepție și aflăm că se oprește la 3 noaptea și se dă drumul din nou la 6 dimineața și că toate comenzile sunt la ei. In fiecare noapte tremurăm de frig iar colega mea de cameră pune câte un prosop pe grilajul de unde "bate vântul" ca să mai atenueze efectul. Internetul are o conexiune slabă, dar merge destul de bine în timpul zilei, când nu sunt mulți utilizatori conectați. Se face curat zilnic, se schimbă așternuturile și prosoapele zilnic, de curat este curat, nu am nimic de zis în această privință.

Partea cea mai bună a hotelului e că are lipit de clădire un mall cu un hipermarket Auchan și un McDonalds, și că atunci când ieși din hotel, dai de o stație de metrou (magistrala 3). Ca amplasare este și foarte aproape de castelul Vincennes, fostă reședință regală, care merită vizitat pe exterior (că interioarele sunt goale).

Cum somnul ne sărise, explorăm holurile de la etajele inferioare ca să găsim ieșirea pe terasă, la fumat. O găsim la etajul 1, unde se află și restaurantul, și unde un negru doarme pe un fotoliu cu picioarele pe măsuța din fața lui, în stil american. De altfel în tot hotelul personalul este cu foarte mici excepții, de culoare. Și încă ceva: Parisul pare invadat de populație afro; senzația mea este că peste 50% din parizieni sunt acum de rasă neagră. Dar asta intră în categoria "de-ale vremurilor". Acum douăzeci de ani, Parisul era plin de asiatici.

Eu și Anca suntem liniștite. Avem o zi de somn, pentru că vizitarea Parisului va începe astăzi după miezul zilei. Eu aleg să rămân la hotel, să mă odihnesc, să fac treburi casnice. Și chiar am avut o zi ca acasă: spălat ceva rufe, shopping la mall, stat pe net și văzut seriale.

Excursie Paris - Coasta de Azur: ziua 4, Paris
Dar Anca a mers să vadă Parisul. Orașul de azi este construit în jurul nucleului alcătuit din ceea ce se numește Ile de la Cite (Insula Cetății), insulă formată de uscatul de formă ovală cuprins între două brațe ale Senei. La început, adică acum peste 2000 de ani, cetatea se numea Luteția, dar în timpul dominației romane numele i s-a schimbat în Paris. Ile de la Cite este dominată de clădirea palatului de justiție și de catedrala Notre Dame, construită în stil gotic încă din 1163, catedrală sumbră, puțin luminată natural în interior, sursă de inspirație pentru Victor Hugo și al său celebru personaj cocoșat, din romanul Notre Dame de Paris, care își petrece aproape toată viața pe lângă zidurile acestui lăcaș.

Excursie Paris - Coasta de Azur: ziua 4, Paris
Peste Sena se trece pe poduri, mai noi sau mai vechi, cu nume mai sonore sau mai anonime. Pont Neuf, cel mai vechi pod din Paris care este încă utilizabil, emană istorie când calci pe el. Datează din secolul al 16-lea și pare cu mult mai solid, prin arcadele sale de piatră, decât unele construcții moderne.

În această primă zi de vizită s-a mers și la Luvru, fostul palat regal, fosta fortăreață construită de Filip al II-lea în sec. al 12-lea. În 1862 Ludovic Soare alege Versailles-ul ca reședință regală și lasă Luvrul drept locul unor colecții de artă. Napoleon, un fin cunoscător într-ale artelor, cerea conducătorilor teritoriilor cucerite să-i dea un fel de tribut în opere de artă pe care le depozita tot în Luvru. Astăzi palatul este unul dintre cele mai mari muzee de artă din lume, în care te întâmpină la intrare Victoria din Samotrace, apoi găsești micul pătrat de pe care de secole zâmbește enigmatic Gioconda.

Excursie Paris - Coasta de Azur: ziua 4, Paris

Târziu, seara, grupul s-a întors la hotel. A doua zi aveam iarăși să vedem Parisul, dar și Versailles-ul, de dimineață. Avea să fie o zi plină, cu multe obiective de văzut.


 Pentru alte articole dedicate acestei excursii vizitați linkul excursie Paris-Coasta de Azur

luni, 10 martie 2014

Waestfalischer hotel din Bad Oeynhausen




Waestfalischer hotel

Acum două săptămâni, în vizita Comenius din Germania, am fost cazați la hotelul Waestfalischer, de 3 stele după clasificarea nemțească, din stațiunea Bad Oeynhausen. Hotelul e o afacere de familie, e micuț și curat. Are 3 etaje cu câteva camere pe fiecare etaj. Dispune de 8 camere single, 11 duble, o triplă și 7 apartamente formate dintr-o dublă și un single.

Camerele au băi separate dotate cu duș, wc, uscător de păr, paturile sunt confortabile, spațiul este mare, mobilierul e alcătuit din scaune și o măsuță mică (prea mică pentru a pune un laptop cu maus pe ea), noptiere și dulap, tv. În perioada de o săptămână cât am locuit acolo se lua gunoiul zilnic, se schimbau prosoapele zilnic, dar nu s-a aspirat și nu s-au schimbat așternuturile niciodată timp de 7 zile.

Waestfalischer hotel
La parterul hotelului este un bar și un restaurant unde se poate lua masa. Micul dejun este de tip bufet, conține de toate (brânzeturi, ouă, lapte și cereale, ceai, cafea, suc natural de portocale, salamuri și alte produse de carmangerie, unt, dulcețuri, miere, iaurt), în schimb nu servesc legume gen roșii, castraveți, etc. Meniul restaurantului este divers și pot spune că mâncarea este foarte bună, consistentă și la prețuri foarte accesibile. Dacă ar fi să dau stele, meniul de prânz sau de cină ar avea 5 stele iar micul dejun 4 și jumătate.

Amplasarea este cumva centrală în stațiune, la mai puțin de 100 de metri de stația de autobuz. Există și posibilitatea deplasării cu taxiul în zona comercială a supermarketurilor dinspre periferie. Zona este foarte liniștită, curată și aerul proaspăt, nepoluat. Este aproape de o stradă comercială și de un bancomat.

Personalul este foarte amabil, însă doar o singură persoană, chelneriță, vorbește engleză binișor.

Waestfalischer hotel
Minusuri:
- deși hotelul dispune de facilitate internet gratuită - sunt două linii, una pentru camere, cu parolă, alta fără parolă, pentru restaurant și bar - patronul și angajații săi închid modemul oricând vor dânșii, nu mi-am dat seama din care motiv.
- după amiaza între orele 14.00 și 17.00 ușa hotelului se închide, liftul nu mai funcționează, iar accesul se face printr-o ușă laterală, pe scări, cu o cheie pe care o ai la brelocul cheii de la cameră. Același lucru este valabil și după ora 22.00. Dacă seara este normal ca ușa hotelului să fie închisă, nu mi se pare la fel de normal să ții hotelul închis după amiaza, când de regulă se fac check-in-urile.

Waestfalischer hotel

fotografiile de mai sus aparțin site-ului hotelului.