Se afișează postările cu eticheta recenzie film. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta recenzie film. Afișați toate postările

sâmbătă, 20 iulie 2013

Hobitul. O calatorie neasteptata.


Prima parte din seria trilogiei The Hobbit, de J.R.R.Tolkien a fost lansată anul trecut. Anul acesta urmează să apară partea a doua.

Filmul începe oarecum cu scenele de la începutului seriei LOTR. Frodo, ușor neatent la ceea ce face Bilbo, surescitat de apariția în zonă a vrăjitorului Gandalf. Dar Bilbo își scrie memoriile, ca să aibă Frodo ce citi și învăța mai târziu.

Hobitul este povestea în care Bilbo găsește inelul lui Sauron. Este povestea in care gnomii pierd teritoriul care trebuie recucerit de la dragonul Smaug. Este povestea oricărui drum de viață, în care un scop, pentru a fi atins, cere sacrificii, perspicacitate, ajutorul prietenilor, luptă, și uneori, știința de a pierde sau de a te retrage. În urma unro astfel de experiențe nu mai poți fi același om. Bilbo, dintr-un hobit obișnuit devine un erou. La fel cum în LOTR, Gandalf își ia inițierea de magician Alb, iar Arargon, dintr-un călător incognito, un anonim, devine rege.

Așadar această primă parte a trilogiei este povestea găsirii inelului lui Sauron. Presărată cu pericole, troli, orci, elfi, goblini. Cu magie neagră și cu ajutor de la vulturi. Cu umor și cu atmosferă ciudată. Cu personajul ăsta mic și slab, Gollum/Smeagol. Poate că este personajul cel mai complex al seriei. În rest, știm prea bine cine-i bun și cine-i rău. Elfii sunt ăia buni, orcii sunt ăia răi. Saruman din vrăjitor Alb devine slujitorul lui Sauron, probabil a și devenit, iar la întâlnirea dintre el și Gandalf doar se preface, pentru că e prea devreme să-și arate noul chip. Saruman trece definitiv de partea răului. Așadar și aici știm cu cine avem de-a face.

Dar Gollum este complex. El e într-o continuă luptă interioară cu el însuși. Are două nume, are două chipuri, unul real, iar celălalt oglindit în luciul apei. Chiar și când vorbește despre el, vorbește la plural, folosind pronumele personal "noi". Gollum pendulează mereu între a face bine altora sau a face bine lui însuși. Este, poate, singurul personaj care nu se regăsește în mitologiile nordului, atât de mult îndrăgite și utilizate de Tolkien în romanele sale.

Un film de văzut, pentru cei care preferă genul fantasy, și poveștile acestea pentru copii mari, povești pline de simboluri și de interpretări.









luni, 29 aprilie 2013

Memoriile unei gheise

Film american în regia lui Rob Marshall aparut în anul 2005, ecranizare după romanul Geisha de Arthur Golden.  Distribuția: Zhang Ziyi (Chiyo Sakamoto/Sayuri Nitta), Suzuka Ohgo (Chiyo), Gong Li (Hatsumomo)

Din sărăcie, o familie își vinde două dintre fete unei, hai să-i zicem, școli de gheișe. Occidentalii cred, în genere, că gheișă e denumirea japoneză a prostituatei, dar filmul dezvăluie devenirea și viața unei astfel de femei, care este cu mult diferită de semnificația mai sus amintită. Gheișa este o amantă de profesie, dar una care știe să întrețină o conversație, știe să joace jocuri de societate, se pricepe la artă, știe să danseze. Este femeia perfectă. Ea, gheișa, este protejata cuiva anume, un fel de a doua soție, nu e o centuristă pe care-o mozolește cine cum vrea, pe bani. Este femeia unui sigur bărbat, cea mai mare parte a vieții ei.

 Chiyo este despărțită de sora ei foarte curând după ce intră în acea școală. Fiind novice, îndură severitate, duritate și violență, și chiar răutatea și abilitatea de a manipula a unei gheișe de frunte a școlii, care multă vreme o persecută pe Chiyo și o determină să-și dorească să evadeze din acel loc. Dar într-o zi se îndrăgostește de un bărbat bun la suflet și găsește motivația de a continua, sperând din tot sufletul că-l va reîntâlni și-l va cuceri.
Însă războiul schimbă mentalitățile rapid, la fel ca și opțiunile, iar femeile rasate și de mare clasă cândva, sunt nevoite să devină damele de companie ale americanilor sau ale unor oameni de afaceri care pot oferi contracte grase. Decăderea occidentală ajunge chiar și în tradiționala Japonie.

Finalul filmului te lasă cu un gust ușor amar, te face să înțelegi că tradiția gheișelor a pălit pentru totdeauna, și că ele, azi, nu mai sunt femeile stilate de altă dată.

Doar o imagine îmi rămâne în minte: testul final al școlii de gheișă - să dai gata un bărbat, dintr-o singură privire. Ea îl trece. Băiatul căruia îi aruncă o privire veselă și fugară cade de pe bicicletă, amețit de parfumul fetei.

Filmul poate fi vizionat pe filmehd.net (imaginea nu foarte bună, iar traducerea mediocră și cu multe greșeli de gramatică). Fotografiile din articol sunt capturi de ecran din film.  



marți, 23 aprilie 2013

Busola de aur

The Golden Compass.
New Line Cinema, aceeasi casa de filme care a realizat si trilogia Stapanul inelelor.
Un fantasy clasic, si bun, dupa gusturile mele.
Chiar daca e mai mult un fantasy pentru copii, eu l-am sorbit din priviri cu multa bucurie si dincolo de imaginea excelenta si de efectele speciale profesional adaugate am ramas cu doua mari lucruri in minte dupa vizionarea filmului.

Unu: aluzia la dogma religioasa cand i se explica Lyrei ca aceia de la putere vor ca oamenii sa asculte, sa fie obedienti si sa nu stie prea multe, mai degraba nimic, despre colb si universurile paralele - toate astea li se prezinta drept rele. Asta m-a facut sa ma gandesc serios la cartile pe care noi le consideram sfinte si in care niste lucruri ni se prezinta drept diavolesti si ca nu e bine sa le avem - in timp ce Biserica si conducatorii ei sunt plini de bani si de influenta politica. cool.gif

Doi: numele daimonului Lyrei. biggrin.gif smile.gif)))))))))))) Domnilor, cred sincer ca Nicole Kidman a inspirat acest nume - daca nu cumva el se afla in cartea dupa care s-a facut filmul. De ce Nicole? Păi,  probabil cand a filmat Cold Mountain a auzit despre cartierul Pantelimon (sau sfantul? naughty.gif), dar vreun român de-al nostru şugubăţ, i-a pronuntat denumirea ca in engleza, chipurile, adica Pantălaimăn.  smile.gif)))))   Nu-i asa?

Asa ca viitorului meu motan, cand o fi sa mai am vreo unul la curte, am sa-i pun numele Pantălaimăn, ca tot se tin dupa mine toate mâţele din casa, ca eu le dau de mancare si le fac toate mofturile lor pisico-daimonestiwink.gif

Asadar, pe scurt, intr-o lume ca a noastra, si nu prea, sufletul oamenilor este materializat printr-un animalut, un daimon, care atata vreme cat esti adolescent se poate preschimba in orice vietate doreste. Toate fiintele planetei sunt alcatuite dintr-un praf auriu, care se pare ca este legatura cu spatiul exterior si cu alte spatii, paralele. Cu acest praf functionau niste busole insa in lume mai exista o singura busola cu praf de aur care poate citi viitorul, si doar o singura fiinta o poate folosi. Ea este Lyra, o fetita cam neascultatoare...  Si cum un grup de oameni doresc sa aiba controlul deplin asupra celorlalti, si nu puteau face asta decat daca starpeau daimonii..... daca nu ati vazut filmul, merita sa-l vedeti, sau să citiți cartea dupa care a fost ecranizat.


sursa foto: listal.com




sâmbătă, 27 octombrie 2012

Beowulf-ul cu Angelina

Acum cateva zile, aproape saptamana, ma trezisem prea dimineata ca sa-mi pun de cafea. Am deschis netul si intr-un avant neinteles la ora aceea, am cautat pe net teste pt elevi referitoare la epopeea Beowulf.

Si am dat peste filmul lui Robert Zemeckis, cu Angelina Jolie in rolul mamei lui Grendel, cu Anthony Hopkins in rolul regelui Hrothgar si cu Ray Winstone in rolul eroului Beowulf.
Nu stiu cam cat de fidela este povestea din film față de epopee, insa din cate stiu, respecta in general, liniile principale ale story-ului.
Filmul e un fantasy care mi-as permite sa spun, aduce un plus de valoare poemului Beowulf. Grendel, mama lui Grendel si Dragonul nu mai sunt niste simple personaje fantastice, intruchipand navalitorii cu care danezii s-au luptat candva, si nu mai reprezinta doar obstacolele vietii si Moartea pe care le infrunta Omul in Calea sa prin aceasta lume.


Personajele devin umane, devin similare unor eroi ai zilei de azi. Grendel este fiul nelegitim al unui barbat casatorit (Hrothgar), care se vede de doua ori pedepsit, o data de fosta amanta prin fiul lor care il hartuieste, si a doua oara de mult mai tanara lui nevasta care-i refuza apropierea fizica si aducerea pe lume a unui mostenitor, tocmai datorita acestei aventuri din tinerete, marturisita intr-un moment de slabiciune.
Apoi apare Beowulf, care in poveste il omoara pe Grendel rupandu-i un brat, zapacind-o in acelasi timp pe sotia lui Hrothgar, in clipa in care isi dezvaluie trupul atletic, pretextand ca nu are ce face cu zalele sau hainele din moment ce Grendel lupta fara arme. Asadar Grendel dispare din scena, dar mama lui cauta razbunare. Si omoara pe toti tovarasii de arme ai lui Beowulf macelarindu-i si spanzurandu-i de grinzile salii de ospete a castelului lui Hrothgar.

Beowulf se vede nevoit sa o omoare si pe demoniță, dar cand ajunge in grota care-i servea de lacas, apare o Angelina Jolie intr-o forma de zile mari, care-l seduce pe Beowulf in doi timpi si trei miscari. Sabia ridicata a eroului e mangaiata sugestiv de mainile Angelinei pana cand se topeste curgand la picioarele ei. Nici nu mai era nevoie ca ea sa-i propuna targul sex (plus un fiu in locul lui Grendel) contra regat, ca scena este foarte graitoare si asa.
Dupa ce intalnirea amoroasa se consuma, Beowulf se intoarce printre oameni sustinand ca a omorat-o pe mama lui Grendel. O mica greseala de exprimare il face pe Hrothgar sa-si dea seama ca eroul a fost sedus, la fel cum i se intamplase chiar lui in tinerete, si spre surprinderea curtii, ii da coroana, pe sotia sa - pe care i-o promisese in schimbul mortii lui Grendel, si se sinucide.


Peste ani, fiul demoniței, avand puterea de a deveni un dragon fioros, vine sa-si implineasca menirea si sa lupte contra propriului sau tata, dar mai ales contra sotiei si amantei acestuia. Povestea se repeta: iubita de o noapte care naste un fiu, se razbuna pentru ca a fost parasita (Beowulf intreaba intr-un vis ce este pacostea care a venit peste regatul sau si i se spune ca e "ceva ce a lasat in urma"). Beowulf insa, pentru a-i putea smulge dragonului inima din piept (amanunt existent si in epopee), va trebui sa-si taie un brat, si astfel sa moara lent, exact asa cum de mult, facuse el cu Grendel. Inainte sa moara, vede adevaratul chip, de om, al fiului sau mort, si reuseste sa-i marturiseasca prietenului sau de o viata, Wiglaf, ca de fapt, mama lui Grendel era vie.

Wiglaf devine succesor la tron, si, urmarind de la malul marii rugul aprins pe o corabie vikinga arzand trupul lui Beowulf, o vede pe Angelina, la fel de tanara si frumoasa ca intotdeauna, venind catre el. Nu stim ce ar mai urma. Inca o seductie e putin probabila, Wiglaf e batran, iar atitudinea lui care nu stie ce sa creada desi pare atras de femeia-demon, ne lasa si pe noi in ceata, pentru ca aici se termina filmul.

Dar imi raman in amintire conexiunile pe care regizorul le-a exprimat cinematografic:
- femeia Lilith (demonul - femeia amantă, brunetă, focoasă, geloasa, vesnic tânără și seducătoare, prolifică; ea sta in adancuri, in subconstient, in vis) si femeia Evă (sotia lui Hrothgar apoi a lui Beowulf, blonda, frumoasa, calma, inteleapta odata cu trecerea timpului, dar stearpa; ea se afla fizic langa sotul ei, dar mintea acestuia e de multe ori acaparata de Lilith, chiar daca nu a mai vazut-o de foarte mult timp);
- nașterea elementelor dintr-un  demon al apelor: Grendel e un trol (spirit al pietrei), al doilea fiu este un simbol al focului (dragonul care scuipa flacari pe gura).

Si cu siguranta mai sunt altele de descoperit in acest film comercial, la prima vedere.
M-a impresionat tehnica cinematografica de combinare subtila a scenelor reale cu scenele animate, dar in asa fel incat granita dintre real si animatie sa fie foarte subtire si as zice aproape imperceptibila.

surse foto: http://nice-cool-pics.com/, geekanerd.blogspot.com

Eu va ofer trailer-ul:





luni, 27 august 2012

Marie Antoanette

Marie Antoinette, film 2006, in regia Sofiei Coppola.

Filmul prezinta viata reginei Maria Antoaneta a Frantei, nascuta in Austria si crescuta intr-o atmosfera regala diferita de eticheta stricta a Versailles-ului.
Mi-a placut sa-mi amintesc despre deșănțata madame du Barry, favorita unui Ludovic al XV-lea urât, libidinos si bătrân, despre intrigile nesfârșite de la curte, despre afacerea colierului cu diamante - in care regina Maria Antoaneta nici nu era implicata, de fapt - lucruri despre care citisem in adolescenta in romanele lui Dumas.
Mi-am amintit de singurele doua cuvinte scrise in caietul de istorie din generală in dreptul lui Ludovic al XVI-lea - rege prost, si am descoperit in film un personaj calm, efeminat, cu oarecari neputinte pe care in timp le rezolva partial, dar indeajuns cât să aibă urmași, desi gurile rele ale vremii atribuiau paternitatea ultimului baiat amantului suedez al reginei.
Filmul urmareste viata celor doi, Maria Antoaneta si Ludovic al XVI-lea, de la casatorie, cand inca nu erau rege si regina, pana la ultimele clipe, dinaintea ghilotinarii de la Revolutie, pe fundalul vietii de la curte si a tuşelor sociale bine evidențiate ale vremurilor in plina schimbare.

Un film bun, de vazut, pentru iubitorii genului istoric.



sâmbătă, 25 august 2012

Fanfan la Tulipe

Film, Franta, 1952, regizor Christian Jaque.
In rolurile principale un Gerard Philipe tanar si in verva, si o Gina Lollobrigida frumoasa, naturala, eclipsand toate starletele tunate de astazi.
Din cate imi amintesc, asa, ca prin ceață, filmul era alb-negru. Insa astazi poate fi gasit si colorat, prin tehnici speciale.

O comedie de capa si spada, un amestec amuzant intre commedia del'arte si burlescul filmelor din zorii cinematografiei, un basm in care binele, fireste, invinge.

Filmul urmareste aventurile mai mult sau mai putin verosimile ale unui tanar, care se inroleaza in armata ca sa scape de furia unui tata care-l surprinde iubindu-i fata. La un moment dat o frumoasa aparent, tiganca, ii ghiceste un viitor stralucit. Adeline, tigancusa travestita, se indragosteste de Fanfan care de acum incolo manat de cuvintele cu rol de profetie trece din aventura in aventura, scapa din fel de fel de buclucuri si in cele din urma, purtat de noroc, aduce o victorie militara nesperata regelui Frantei. Si cum totul e bine cand se termina cu bine, Fanfan ramane impreuna cu Adeline iar ceilalti care i-au stat alaturi si l-au ajutat isi primesc si ei recompensa.


Comediile nu au varsta, iar Fanfan la Tulipe este un bun exemplu in acest sens.






Mai jos aveti o secventa din film.


vineri, 20 aprilie 2012

A noua poarta

The ninth gate e un film cu Johnny Depp. Nu stiu ce inseamna pt voi numele lui, dar pentru mine este o garantie ca filmul depaseste mediocritatea.
Iar A noua poarta e un film cu suspans, actiune, crime, si oarece magie.

Dean Corso, un anticar profesionist, dar motivat doar de bani in munca sa, este contactat de un bogatas, Balkan, care detine o carte de magie scrisa la 1666. Acesta stie ca in lume mai exista doar inca 2 exemplare si doreste sa stie care din cele 3 carti este cea autentica. Dean porneste la drum, dar de la bun inceput apar pericole. Chiar inainte de a pleca spre Paris, locul unde se gaseste unul dintre exemplare, asociatul lui este ucis intr-un mod misterios. In acel moment, el doreste sa se retraga din misiune, dar Balkan nu-i permite acest lucru si ii da un bonus consistent ca sa accepte.

Cautarile sale coincid cu un drum al purificarii spirituale, al unei transformari alchimice de care Dean nu este constient. In fiecare exemplar din carte gaseste imagini, dar numai cele semnate LCF (adica Lucifer) sunt cele adevarate, restul sunt doar piste false. Cum in fiecare exemplar, alte desene sunt semnate LCF, iar celelalte sunt desenate de autor, Dean este nevoit sa compare toate cele 3 exemplare ca sa gaseasca desenele originale, prin a caror magie cel vrednic de aceasta putere, va pasi prin cea de-a noua poarta si va materializa pe Diavol pe Pamant.

Catre finalul filmului, Dean se intalneste intr-un castel vechi si parasit cu Balkan, care dorea sa fie el beneficiarul final al magiei cartii, dar nici unul nici celalalt nu stiu ca ultimul desen nu este cel autentic in nici unul dintre exemplare. Balkan face un cerc de foc in jurul sau, convins fiind ca flacarile nu-l vor nimici, si incearca sa-l omoare pe Dean, dar flacarile il cuprind, si pana la urma anticarul este cel care il scuteste pe Balkan de suferinta cu un glonte.

Fata care il urmareste de la inceputul calatoriei pe anticar, si a carei identitate nu va fi dezvaluita, ii indica lui Dean locul unde se gaseste ultimul desen adevarat, si acesta, desi nu-si dorise asa ceva, devine cel care paseste pe a noua poarta.

Sa mai spun ca filmul a fost realizat in 1999 si a fost regizat de Roman Polanski. De altfel, tot un nume care asigura o calitate buna a unui film.


marți, 17 aprilie 2012

Vrajita

Adica Enchanted.
Un film al caselor de productie Walt Disney.
Incepe ca o Alba ca Zapada pe repede inainte si se termina ca o Cenusareasa.
La mijloc, este lumea reala, cu oameni in carne si oase. La capete, desen animat. Un film amuzant, relaxant, nu doar pentru copii, de vacanta.

Ea, Giselle, il intalneste pe printul Edward si, fulgerati de iubire, decid sa se casatoreasca a doua zi. Mama printului, pt a impiedica acest mariaj o trimite pe Giselle in lumea reala, "unde nu exista finaluri fericite", zice ea.
Fata ajunge la propriu, si mai apoi la figurat, in bratele unui tanar avocat divortat, cu un copil, si cu o relatie care scârţâie. Printul Edward, veverita Pip, apoi un apropiat al reginei, si in sfarsit insasi regina, vin si ei in lumea reala, unii, pt a o gasi si salva pe Giselle, altii pt a o gasi si omorî cu binecunoscutul mar otravit.

Dar lucrurile nu se mai petrec ca in basme, Giselle se ataseaza pe nesimtite de avocat si de fetita acestuia, printului i se cam aprind calcaiele dupa Nancy, prietena avocatului, si pana la urma totul se termina cu bine: Giselle ramane in realitate, alaturi de avocat, Printul pleaca cu Nancy in lumea basmelor, regina dispare din ambele peisaje, si fiecare obtine ceea ce si-a dorit.

La prima vedere, un film fara pretentii. Dar daca printul si cu avocatul pe de o parte, iar Giselle si Nancy pe de alta parte, sunt doua faţete ale acelorasi doi oameni implicati intr-o poveste de iubire, putem despica firul in patru, la nesfarsit, despre cum se ajunge la un compromis intr-o relatie, fiecare la ce renunta si ce scoate la iveala, pt ca lucrurile sa mearga bine. Dar nu despre asa ceva imi propun sa vorbesc azi. Las basmul si farmecul lui intact, pt ca cel putin pt mine e inca vacanta saptamana asta :)



duminică, 1 aprilie 2012

Undeva, candva....

Va mai amintiti de acest titlu? Era un film, realizat in 1980, cu Christopher Reeve (Superman) si Jane Seymour in rolurile principale.
Eram pustoaica la vremea aceea, dar am gustat din plin povestea de iubire a celor doi indragostiti, ea, o actrita celebra in primii ani ai secolului al XX-lea, el, un dramaturg al anilor '70, care se intoarce in timp ca sa o intalneasca pe ea.

Tin minte ca atunci mi s-a parut bizara povestea ceasului: ea, batrana, vine la el sa-i dea acel ceas, spunandu-i totodata "Intoarce-te la mine!". El, se intoarce in timp, si cand, dupa cateva zile de fericire, gaseste moneda din 1979 si aproape instantaneu revine in timpul caruia ii apartinea, uita ceasul acolo, in 1912. Deci, cui apartine, de fapt, ceasul? :)

Am revazut acum cateva zile filmul, cu aceeasi placere ca si la 18 ani, ceea ce rar mi se mai intampla. Insa de data asta a aparut o noua intrebare: cine este protectorul Elisei, cel care stie tot despre cariera ei si despre ce urmeaza sa i se intample? :)

Filmul nu da un raspuns la aceste doua chestiuni, si bine face. Putin mister nu strica povestii de iubire, care dincolo de frumusetea ei, nu are prea multa noima, chiar daca in final, Richard moare, probabil neputand suporta gandul ca va trebui sa traiasca o viata fara Elise, sau poate datorita epuizarii psihice datorate calatoriei in timp.

sursa foto: www.cinemagia.ro