vineri, 5 aprilie 2013

Suleyman Magnificul rezumat ep. 57

 Efsun moare din cauza hemoragiei în urma avortului. Discuția în care ii spune lui Mustafa ca Hurrem vrea sa-l omoare este auzita de Mahidevran care de îndată merge la sultan sa-i spună cele auzite, însă acesta nu crede. Pe de alta parte, Mustafa merge la Hurrem cu mâinile pline de sânge, dezvăluindu-i ca știe totul despre ceea ce avea ea de gând să facă. Ibrahim, la fel ca și sultanul, nu este de acord cu răzbunarea pe care o dorește Mahidevran, iar Mustafa îl pune pe gânduri pe Suleyman, care consideră că nu trebuie să crezi cuvintele unei sclave, întrebându-l ce ar avea de câștigat, prin minciună, o femeie în ultimele sale clipe de viață?

Atunci Suleyman se gândește la un șiretlic pentru a o pune la încercare pe Hurrem, care se plânge în toate direcțiile că lumea o acuză pe nedrept. Îi dă o sticluță cu un lichid spunându-i că are de ales între a muri otrăvită sau a trăi pentru tot restul vieții ei, fără el. Hurrem, extrem de abilă, știind că îl are pe sultan la degetul ei mic, bea conținutul sticluței, spunând că nu ar avea nici un rost să trăiască știind că el nu a iubit-o niciodată cu adevărat. Apoi Suleyman o ia în brațe și o pune pe pat. Hurrem adoarme și la trezire el îi spune că în sticluță nu era otravă, ci un somnifer. În felul acesta sultanul o crede nevinovată.

Daye îi cere doctoriței care a provocat avortul lui Efsun să plece de la palat, pentru că e considerată vinovată pentru moartea femeii, chiar dacă a acționat din ordinul lui Valide. Gulșah trage cu urechea la ce discută cele două și îi propune doctoriței s-o omoare pe Daye, oferindu-i protecția sa. În altă zi, la hamam, Daye o avertizează pe odalisca Nigar să stea departe de Ibrahim pentru că Hatice îl urmărește, și dacă află de relația lor, va divorța, iar el va pierde toată puterea și banii. La rândul ei, Nigar îi spune lui Daye că este însărcinată, iar bătrâna o sfătuiește să scape de copil, că dacă nu, va fi dezastru. Nigar nu este de acord. Doctorița, care asculta la ușa întredeschisă, aude conversația și, după ce odalisca iese, pornește către Daye având un pumnal sub haină. Pentru că femeia o vede, nu poate s-o omoare, în schimb vrea s-o șantajeze, amenințând-o că dacă n-o lasă să stea în Palat, va dezvălui cele auzite, tuturor. Are loc o scurtă luptă între ele, apoi Daye îi dă o palmă, doctorița alunecă și moare lovindu-se cu capul de un vas de piatră.

Ibrahim începe să devină trufaș. Acceptă un cadou sub forma unui tron, începe să poarte inele la toate degetele, se laudă că de fapt, el este cel care conduce Imperiul Otoman și că ceea ce semnează el, nici sultanul nu mai poate anula. Celor mai mici în rang le cere să-i sărute mâna.

Valide încearcă să intercepteze informațiile despre Ibrahim, poruncindu-i urmăritorului său să-i spună tot ce află ei, și nu lui Hatice. Daye este alungată de la Palat, cu asentimentul sultanului. Ar fi trebuit executată, însă datorită serviciilor ei în slujba dinastiei, i se comută pedeapsa doar în îndepărtarea de la Palat. Mahidevran încearcă s-o influențeze pe Valide s-o aleagă pe Gulșah în locul lui Daye, dar spre surprinderea tuturor, regina-mamă o alege pe Nigar.
În drumul său către casă, Daye este atacată și jefuită de hoți, astfel că este nevoită să găsească adăpost tocmai acasă la Nigar. Între timp, Ibrahim o avertizează pe odaliscă de faptul că este urmărit și că relația lor trebuie să înceteze. Ea dorește să-i mai spună ceva, dar Pașa o îmbrâncește, n-o mai ascultă și pleacă. Toată scena este urmărită de către persoana pusă pe urmele lui, care imediat o informează pe Valide că Ibrahim a fost acasă la Nigar.

Comentariu personal: mă întreb de ce Halit Ergenc are parte tot de roluri de bărbat care acceptă să fie prostit în față de o femeie :) și în 1001 de nopți era la fel de ușor de manevrat de către infatuata de Șehrazat. Acum, diabolica de Hurrem îl joacă pe degete cum i se năzare. Până la urmă tipul de cuplu zugrăvit de scenariștii ambelor seriale este ceea ce noi numim "un bou și-o belea" :)))  mai decentă și mai echilibrată mi se pare odalisca Nigar. Temperamentul pasional și profund negativ al sultanei Hurrem în primul rând cred că e cam departe de realitate: o fi fost adevărata sultană o maestră a intrigilor, dar istoria consemnează că era o femeie cultă care îl ajuta pe Suleyman în treburile de stat, ceea ce serialul nu arată deloc.


Oana D.

Sursă foto: capturi video de pe site-ul http://www.turkweb.tv/
Multumiri,  Halit-Ergenc-fans-PASSIONATED

Acest articol este protejat de legea dreptului de autor. Nici o parte a textului nu poate fi preluată sub nici o formă și pe nici un fel de suport fără acordul meu explicit. Citește și anunt-legat-de-preluarea-materialelor.html



Pentru alte articole și rezumate referitoare la serialul Suleyman Magnificul și la elemente istorice din perioada otomană, vă rog accesați pagina Stele tv.



Anunt legat de preluarea materialelor de pe acest blog

Datorită unor factori obiectivi, de azi înainte nu mai sunt de acord cu preluarea integrală a materialelor de pe acest blog, fără acordul meu explicit și în forma agreată de mine.

Ca regulă generală, nu va putea fi preluat mai mult de 10% din orice articol original urmat de linkul accesabil al articolului respectiv, vizibil plasat. Acest lucru, NUMAI în urma exprimării acordului meu printr-un email. 

În caz contrar, voi uza de toate drepturile și posibilitățile pe care le pune la dispoziție internetul pentru a îndepărta conținutul duplicat care îmi atinge interesele.

Pentru cei care doresc să se informeze, traducerile și adaptările reprezintă materiale protejate de legea dreptului de autor:

http://www.legi-internet.ro/legislatie-itc/drept-de-autor/legea-dreptului-de-autor.htm





miercuri, 3 aprilie 2013

File de istorie - haremul in Imperiul Otoman (1)

Cuvântul harem te duce cu gândul la un palat unde trăiesc într-o lume de basm mai multe femei frumoase (kadîn înseamnă femeie în lb. turcă), făcute parcă anume să fie iubite. Aur, giuvaeruri, mătăsuri fine, uleiuri cu care își masau corpul după baia de aburi numită hamam, eunuci care nu sunt decât sclavii dorințelor lor, zaharicale, văluri, mistere și mult, mult exotism.

De fapt, haremul era nu foarte departe de o închisoare. Una cu zăbrele aurite, firește, dar tot o închisoare era. Femeile dăruite sultanului sau aduse ca sclave, duceau o viață de huzur, dar nu aveau voie să iasă din perimetrul grădinilor palatului atâta vreme cât făceau parte din haremul sultanului.

În această societate existau reguli stricte și o ierarhie a rangurilor. Aceea care conducea haremul era sultana Valide, sau regina mamă. Imediat după ea, veneau favoritele sultanului, apoi cadînele obișnuite, care poate că nu aveau să-l vadă niciodată pe sultan. Dintre ele multe deveneau servitoarele personale ale sultanelor (soțiile, surorile sau fiicele sultanului) sau servitoare în palat. De regulă nu rămâneau în harem toată viața, ele erau măritate și înlocuite din când în când, în așa fel încât haremul avea un număr constant de kadîne.

Disciplina era foarte strictă, kadînele trebuia să fie ascultătoare, în caz contrar erau bătute, iar dacă nesupunerea mergea prea departe, erau alungate la Vechiul Palat, deposedate de bunuri și lăsate fără speranța de a se căsători sau de a mai avea vreun viitor. În harem ele învățau muzică, literatură, dans, lucru de mână, religie, iar cele foarte frumoase, care aveau șansa să ajungă în iatacul stăpânului, trebuia să știe și arta iubirii carnale, chiar dacă era obligatoriu să fie fecioare. Dintre aceste frumoase urma sultanul să-și aleagă favoritele. Dacă vreuna îi făcea și un copil, mai ales băiat, avea apartamentul ei separat și putea fi numită sultană, deși această titulatură s-a împământenit doar din secolul al 16-lea, până atunci nicio concubină nu putea fi numită astfel, neavând nici un fel de drept la vreo putere în stat.


Cea mai importantă dintre aceste sultane era, totuși, prima care năștea un băiat. Primul născut avea toate șansele să urmeze la tron, dacă mai întâi își ucidea frații - asta pentru că fratricidul devenise o tradiție în dinastia regală a Imperiului Otoman. Se spune că însuși fondatorul acestei dinastii, Osman I, l-a omorât pe unchiul său care era de drept moștenitorul tronului.

Cadînele stăteau în camere lungi, dormeau pe niște saltele, una lângă alta, fiecare grup de 10 fete era dat în grija unei odalisce mai în vârstă, și, pentru a împiedica relațiile erotice lesbiene, se luau toate măsurile, inclusiv lăsarea câtorva făclii aprinse noaptea, în dormitoarele comune. Cu toate acestea autorii de literatură care au zugrăvit în romanele lor viața din harem nu s-au sfiit să afirme că asemenea legături se infiripau la hamam sau că exista posibilitatea ca unii dintre paznicii Palatului să poată pătrunde în grădinile haremului unde aveau relații cu vreo kadînă mai libertină. Dacă aceste fapte erau adevărate sau nu, e greu să știm astăzi. Totuși este cunoscut faptul că Selim II, oficial, fiul sultanei Hurrem și al lui Suleyman, era singurul copil blond dintre cei 5 copii ai cuplului regal, ceea ce a făcut gurile rele să spună că Selim nu era, de fapt, copilul lui Suleyman.

partea a doua: http://www.pulbere-de-stele.com/2013/04/file-de-istorie-haremul-in-imperiul.html

-  va urma  -

Articol de Oana D.


Pentru alte episoade din serialul Suleyman Magnificul și articole cu același subiect, vă rog accesați pagina "Stele tv/Seriale".

Nicio parte a acestui articol nu poate fi preluată fără specificarea linkului sursă de forma: http://www.pulbere-de-stele.com/

Bibliografie: Enciclopedia Britannicaallaboutturkeywikipedia
Fotografiile sunt preluate de pe http://commons.wikimedia.org/ și în România ele aparțin domeniului public.


luni, 1 aprilie 2013

Suleyman Magnificul, episodul 56

Sultanul, aflat în convalescență, vine la harem să-și salute cadânele. În timpul somnului său profund auzise tot ceea ce se petrecuse în jurul său, și, drept urmare, le salută pe toate femeile, mai puțin pe Mahidevran. Ea o consideră pe Hurrem vinovată pentru purtarea sultanului și are loc o ceartă între cele două. Valide intervine în favoarea lui Hurrem - spre surprinderea ei - și o reduce la tăcere pe Mahidevran. Bali Bey este interogat și rămâne în continuare în temniță. Aybige o acuză pe Efsun de toată această întâmplare și îi promite că o să-i ia capul. După care o ceartă pe Hurrem, considerând-o adevărata autoare a intrigii, pentru că nu-și dorea ca Mustafa să capete și mai multă putere prin această căsătorie. Dar Hurrem, abilă, îi răspunde că dacă ar fi fost așa, de mult ar fi uneltit împotriva căsătoriei și nu ar fi așteptat plecarea celor doi spre Crimeea. Soarta lui Bali Bey este în mâinile lui Mustafa, care nu se poate încă hotărî ce ar trebui să facă, mai ales că decizia ar putea să însemne un test pentru el, având în vedere că boierul Bali este cu adevărat devotat sultanului și nevinovat. Totuși optează pentru execuție, iar Malkocoglu este adus în fața gâdelui și urmează să fie decapitat. Ibrahim, aflat lângă prinț, intervine, dar prințul pare că nu-și schimbă decizia. Dincolo de ziduri, Hurrem, Aybige, Valide și Mahidevran așteaptă încordate să audă ce se petrece. În ultima secundă Mustafa oprește execuția. Bali Bey este eliberat și cere să fie lăsat să plece, pentru totdeauna, în ținuturile sale natale. Nunta se amână și Aybige pleacă din nou în Crimeea. Hatice se hotărăște să-și urmărească soțul și este ajutată de mai multe persoane în acest demers. Nigar dorește să aibă un copil cu Ibrahim și îi spune despre aceasta. Hatice află că Matrakcî a fost cu soțul ei într-o tavernă și încearcă să stoarcă de la acesta informații despre Ibrahim. Matrakcî îl avertizează pe Pasă să fie atent ce face, că soția lui îl urmărește. După câtva timp, Hatice se decide să-i spună lui Ibrahim că dacă dragostea lor s-a terminat, totul se va termina între ei, de asemenea. Gulșah o acuză pe Daye în fața sultanei Valide că ar fi luat mită de la Hurrem, pentru că găsise contractul de proprietate dat de aceasta cu ceva timp în urmă, când a scăpat-o de incendiu. Însă Daye apelează la Nigar, care pe ascuns înlocuiește acel act de proprietate, cu altul, dăruit chiar de Valide. În fața evidenței, Gulșah își retrage acuzațiile. Fatma află întâmplător că Efsun este însărcinată, când aceasta din urmă este văzută vomitând. Pentru că prințul nu avea voie să aibă copii până la plecarea în sangeac, Mahidevran se gândește cum să o determine pe Efsun să avorteze, dar Daye împiedică acest lucru. Totuși ea instruiește medicul să-i facă un avort, dar Nora nu se reface și continuă să sângereze. Mustafa o aduce în camera lui; cadâna își trăiește ultimele clipe de viață și ca să plece din această lume cu conștiința împăcată, îl avertizează pe prinț că Hurrem vrea să-l omoare, spunându-i că tocmai ea ar fi trebuit să facă asta, însă pentru că îl iubește, nu a reușit să împlinească planul sultanei.      


Nici o parte a acestui articol nu poate fi preluată fără specificarea linkului sursă de forma:  https://www.pulbere-de-stele.com/


Pentru alte postari din serialul Suleyman Magnificul și articole cu același subiect, vă rog accesați pagina "Rezumate seriale". 


duminică, 31 martie 2013

Jay Gatsby

Les annees folles, anii nebuni. Perioada interbelică, fericire, viață trăită la maximum, averi colosale făcute în câțiva ani, diferențe sociale mari, săraci și ultrabogați. O iubire ca-n viață și o iubire ca-n filme.

Mia Farrow (Daisy), și Robert Redford (Gatsby)
La fel ca în romanul lui Scott Fitzgerald, povestitor este Nick Carraway, vărul lui Daisy. Povestea e așa:
Ea, Daisy (Mia Farrow), și el, bogătașul Jay Gatsby (Robert Redford), s-au iubit candva, pe când el era sarac. S-au despărțit. Daisy s-a căsătorit cu Tom, un băiat de viță nobilă, de bani gata. Peste niște ani, nu prea mulți, Jay devine putred de bogat din afaceri dubioase, despre care, însă, foarte puțină lume știe. Dă petreceri săptămânal cu invitați de seamă: senatori, oameni de afaceri, celebrități. El este o gazdă perfectă, dar nu participă activ la petrecerile proprii. Și-a cumpărat o casă ca un palat, care să-i satisfacă gustul pentru lux și să fie în ton cu noul lui statut social, aproape de casa lui Tom și a lui Daisy, în speranța că într-o zi o va revedea și o va recâștiga. 

De cealaltă parte, Tom își înșeală nevasta cu Myrtle, soția propriului său mecanic, George Wilson. Daisy știe. Aflând acest amănunt, Jay, cu ajutorul vecinului său, Nick Carraway, o recucerește pe Daisy și încearcă să determine un divorț. Însă viața vrea altfel. Tom află cine este de fapt, Jay Gatsby și în ce fel a ajuns bogat. Mai apoi, din greseală, Daisy o calcă cu mașina tocmai pe amanta soțului ei, pe Myrtle. George, care de curând aflase și el că este înșelat cu propriul său șef, vine la acesta să-i ceară explicații. Cum totul avusese loc pe fondul unei confuzii - la volan fusese Daisy, însă mașina era a lui Gatsby, Tom profită de ocazie și îl face pe soțul fostei lui amante să creadă că iubitul acesteia era Gatsby. Atunci, bărbatul îndurerat, merge acasă la Jay și fără altă introducere, îl împușcă, după care se sinucide.

Până la urmă Daisy rămâne alături de soțul ei Tom, nu foarte fericită, cu două morminte pe suflet, dar cu mulți, mulți bani în buzunar. Complicitatea la crimă și la avere e mai puternică decât iubirea.

Mă uit la splendidul film făcut în 1974, la strălucirea paietelor și a lurexului din rochii, iar foșnetul imperceptibil al mătăsurilor și luxul opulent mă duc cu gândul la lumea de azi de pe la noi, aproape cu nimic diferită de cea a Americii interbelice. Apoi aud ca prin vis ritmurile de charleston, văd trupurile dansând dezlănțuite și nepăsătoare, zâmbesc larg, ochii-mi râd; într-adevăr, viața are gust.