Sondaj

Pentru că am fost mulțumită de serviciile poll-ului de data trecută realizat pe
site-ul vorbeo.com, astăzi, și timp de o lună de azi încolo, vă rog să răspundeți la întrebarea "Ce vârstă aveți?"  Mi se pare important de știut cam care este segmentul de vârstă al cititorilor blogului meu. La următoarea postare voi pune sondajul în bara din dreapta.

Vă mulțumesc!

(P.S. mai jos, rezultatele sondajului de data trecută)

update, iunie 2016: site-ul vorbeo nu mai exista, din pacate.

Reamintesc cititorilor mei ca la data acestui sondaj categoria 11-19 ani era cea mai numeroasa.

Iffet, ep. 14

Soția lui Omer, Beril, îl sună pe Emre și acesta o informează că Ali Ihsan a scăpat pentru că avea alibi. Deci, se pare că Emre nu era atât de loial. Emre o sfătuiește pe Beril să plece pentru o vreme, dar ea nu acceptă decât dacă Emre îi dă partea ei de bani. Apoi acesta merge acasă la ea și o amenință cu pistolul, foarte probabil omorând-o (asta nu se arată în episod). După aceea îi cere lui Ali să se întâlnească într-un parking acoperit, unde, chipurile, ar trebui să discute cu Beril și încearcă să-l omoare, dar Cemil, care tocmai parcase mașina, îi vede și se năpustește asupra lui. După o scurtă luptă, Cemil îi răsucește mâna cu pistolul în așa fel încât Emre își descarcă arma chiar în propria inimă. La scurt timp după această întâmplare, Ali Ihsan îi dă lui Cemil un cec cu o sumă importantă, drept răsplată pentru că i-a salvat viața. Cemil refuză cecul, însă pt că Ali insistă, ia hârtia. Imediat urmează o discuție cu Iffet, și, ca să-i demonstreze că nu banii îl interesează, rupe bucățele cecul în fața ei, care nu se lasă impresionată de gest.

episodul următor: Iffet, episodul 15

Cemil îl vizitează pe Ersin căruia îi mărturisește că o iubește foarte mult pe Iffet. În acest timp îl sună Nil, dar el nu îi răspunde, și de altfel, în acest episod el o ocolește pe Nil cât se poate. După ce de nervi, că nu poate să o aibă pe Iffet, sparge un pahar, pleacă spre casă unde Feride se îmbolnăvise pt că mama lui Betul oprea apa caldă când aceasta făcea duș. Când Cemil aude așa ceva, se repede la boiler și-l face bucăți.

Nimet este supărată pe tatăl ei și nu vrea să mai iasă din cameră. Mai vorbește cu Iffet la telefon și într-o zi ea vine să-și ia sora din casă. Dar pe drum Ahmet, care era la cumpărături le vede, și începe o ceartă în stradă, la care lumea se adună ca la circ. Ahmet nu mai reușește să o lovească pe Iffet, așa cum îi fusese primul impuls, se potolește, și până la urmă o ia pe Nimet înapoi, spunând că este fiica lui și el trebuie să aibă grijă de ea. Fata este încă supărată, iar Ahmet ca s-o îmbuneze, îi cumpără haine noi, pe care Nimet le sfâșie cu cuțitul, așa cum făcuse tatăl ei cu hainele cumpărate de Iffet. Atunci Ahmet merge la vilă, dar acolo vorbește doar cu Saime, pentru că Iffet nu este acasă. E cât pe ce să-l vadă pe Cemil, însă Saime salvează situația. A doua zi, când Ali Ihsan vine în vizită la ei, luându-l pe Cemil de șofer, adevărul nu mai poate fi ascuns și Ahmet face din nou o criză de nervi și pleacă să reclame violul fiicei lui la poliție.

Erhan încearcă să o vadă pe Gulin, care nu se mai trezește din băutură. Când într-una din încercări, ajunge în dormitorul ei, plin de sticle goale și lucruri răvășite, Gulin, amețită, aruncă în el cu ce-i vine în mâini și îl alungă, vorbind aiurea despre cum a întârziat ea la propria nuntă.

Cemil achită o sumă de bani pentru casa pe care Iffet dorise să o închirieze și ia cheile, din care una îi dă și lui Iffet, sperând că se vor întâlni acolo, în secret. Dar ei vizitează casa pe rând, Cemil într-o seară, Iffet a doua zi, fiecare amintindu-și cu durere în suflet de ceea ce trăiseră amândoi. 

Betul suportă tot mai greu comportamentul lui Cemil și prezența soacrei sale, Feride. La un moment dat, într-o seară, Cemil adormise și o visa pe Iffet, iar Betul se așează tandră, lângă el. Când îl trezește, acesta rostește numele lui Iffet. Într-o zi are o discuție aprinsă cu mama ei din care îi spune că Cemil a violat-o pe Iffet. Betul rememorează ceea ce se întâmplase la nunta lui Serpil si Feyyaz și pune niște lucruri cap la cap.

Episodul se termină cu un filtru de poliție pe șoseaua către vila lui Ali, Cemil fiind oprit de către polițiști.

Pentru alte episoade din serialul Iffet, accesați pagina Stele tv.

sursa foto: capturi video de pe youtube.com

Suleyman Magnificul, ep. 68 (69, dupa Kanal D)

Muhtesem Yuzyil, sezonul 3, rezumatul episodului 68

În care Hurrem își dă seama că nu Nadia era favorita sultanului și în care Iskander Celebi este executat.

Următorul rezumat din Suleyman Magnificul sezonul 3: ep. 69 

Hatice este mirată de apariția lui Nigar pe care o credea departe și se întreabă cum de Hurrem poate să protejeze pe cineva care i-a făcut atât de mult rău. Este și mai uluită să afle că Hurrem chiar o protejează pe Nigar și că pare a fi de partea ei. Hatice vrea să înțeleagă de ce Hurrem o urăște, iar sultana îi spune că nu este vina ei, că Hatice a început totul. Apoi o provoacă din nou amintind de Ibrahim, care s-ar putea îndrăgosti iar de odaliscă la venirea din Persia. Nigar o întreabă pe Hurrem dacă i-a acordat protecție ca să se răzbune pe Hatice cu ajutorul ei. Hurrem neagă. Hatice și Mahidevran insistă ca Nigar să plece. Odalisca are o scurtă întrevedere cu Sumbul, care este nevoit să-i explice că acum el e de partea sultanei pt că ea are cea mai mare influență în palat.

Rustem Pașa, omul lui Hurrem, o informează pe aceasta despre aroganța lui Ibrahim și despre faptul că el își spune sultan. Hurrem conchide că Ibrahim este propriul său dușman. Sumbul îi aduce un mesaj de la Suleyman, în prezența lui Firuze, și când îl citește crede inițial că era pentru ea, dar vede că numele persoanei căruia îi era destinat fusese șters și își dă seama că mesajul era pentru noua favorită a sultanului și că aceasta nu putea fi Nadia, ci o cu totul altă kadînă. Mesajul fusese trimis special la Hurrem de către Hatice, ca să-și bată joc de ea. După ce Hatice o umilește, Hurrem arde mesajul și izbucnește în plâns, pândită de după ușă de Firuze care regretă că scrisoarea adresată ei dispare în flăcări. Gulșah încearcă să afle de la Fatma cine este favorita, însă nu reușește, în schimb aude o discuție purtată în grădini, între Firuze și Hatice din care rezultă cine este Firuze și ce relație are cu Suleyman. Dar este imprudentă și Hatice o vede spionând apoi ordonă să fie închisă.  În închisoare, Gulșah o întâlnește pe Nigar și îi spune ei despre Firuze și sultan, în speranța că va putea să o informeze mai departe pe Hurrem.

Iskander se enervează când vede că sunt executați ofițeri otomani din ordinul lui Ibrahim și că acesta îi aduce unele acuzații de mită. Când apare Suleyman în tabără, îl vede pe Ibrahim purtând armura pe care i-o trimisese el și îi spune că doar acea armură nu va face din el un sultan. Marele Vizir răspunde prin a da vina pe Iskander pentru eșecul acțiunilor otomane, pentru că în loc să meargă la Tabriz, au fost nevoiți să se îndrepte spre Bagdad, mișcare care s-a dovedit a fi greșită. Suleyman încearcă să judece corect lucrurile, și îl dojenește și pe Iskander, care nu uită să menționeze despre titulatura pe care și-o arogă Pașa, pentru că își depășește atribuțiile și dă vina pe vizir pentru propriile greșeli. Sultanul le cere perșilor să se predea. Discută din nou cu Ibrahim și îi cere să nu-i ascundă nimic pentru că asta nu-l face mai puternic., ci mai laș. Îl întreabă de ce i-a trădat încrederea lui Hatice și îi spune că ar trebui să fie mulțumit că ea nu dorește divorțul. După un nou eșec militar și încă o acuzație de sustragere de fonduri adusă lui Iskender de către Ibrahim, Suleyman poruncește să se adune curtea marțială care să-l judece pe general. Atunci, Ibrahim, pentru a fi sigur de rezultat șantajează un pașă să depună mărturie împotriva lui Iskander, iar acesta urmează să fie executat. După ce evenimentul are loc, Suleyman visează că generalul îl dojenea și îl întreba de ce nu a întrerupt execuția dacă știa că este nevinovat, după care încerca să-l sugrume cu fâșia de material de la turban. Se trezește speriat și își jură că Ibrahim va plăti scump dacă l-a determinat pe el, suveranul, să omoare oameni nevinovați.

Episodul se termină cu Gulșah căutând un pumnal ascuns după o cărămidă din zid, care apoi pleacă în noapte către camera lui Hatice, cu gândul de a o omorî, așa cum a zis Nigar, tăindu-i venele ca să pară sinucidere.

Rezumatele episoadelor serialului Suleyman Magnificul - sezonul 3 sunt redate conform dimensionării televiziunii turce. Kanal D a ales o altă dimensionare, astfel încât fiecare episod se termină cu 15 minute mai devreme decât în versiunea originală, bucata tăiată regăsindu-se la începutul episodului următor.

Pentru alte episoade și articole cu același subiect, 

vă rog accesați pagina "Stele tv".

sursa foto: capturi video de pe youtube.

Blogul meu in casa noua

Știu că nu se prea cunoaște, dar am hotărât azi să despart cele două bloguri ale mele, care erau două în unul până acum: cel personal, by Oana D., și cel de față. Până azi la prânz primul redirecționa aici. Dar pentru că - surprinzător! pentru mine - acela are PR 2 și cred ca va lua PR 3 în această vară, iar pulberea de stele este abia la început pe drumul rankurilor google, și pentru că subiectele se pot împărți în două mari categorii, personale-profesionale, și hobby-uri, de-acum, blogul personal ( care va avea si planuri de lecție, teste, alea-alea, mai ales pe engleză dar și pe geografie) va rămâne separat de acesta cu filme, seriale, cărți (pagina există, dar nu e publicată momentan), călătorii.

De pe acest blog vor dispărea paginile de umor, amintiri și cârcoteli (stele verzi), de pe celălalt au dispărut deja paginile și postările despre filme, seriale, călătorii.
Din păcate strămutarea mi-a adus și ștergerea a vreo 130 de comentarii, cele ale paginilor. Le am, nu asta e problema, le-am salvat într-un fișier complet pe hard, dar cum le pun la loc?!? :D  O să văd eu. Le voi pune la loc chiar de-ar fi să le copiez pe fiecare cu toate datele într-o nouă serie de comentarii anonime puse de mine, cu semnătura fiecăruia.

Însă o mare nedumerire am: ce fac cu advertorialele? Oare ce dorește un comerciant: să aibă linkuri pe un site cu PR bun, sau pe un site cu trafic? Pentru că deocamdată, și PR și trafic, nu se poate :))

Voi ce ați dori, dacă ați avea ceva de vânzare pe un site și v-ați face reclamă pe bloguri prin postările-advertorial?

Rebecca: Hitchcock, 1940

Rebecca, ecranizare după romanul omonim al autoarei Daphne du Maurier, publicat în 1938, ar fi fost un excelent film polițist dacă nu era o dramă gotic-romantică mai presus de orice. Iar asta nu s-ar fi datorat maestrului peliculelor de suspans, Alfred Hitchcock, ci romanului însuși.

Un domn bogat, între două vârste, Maxim de Winter (Lawrence Olivier), se recăsătorește în pripă cu o fată frumoasă de condiție modestă (Joan Fontaine), pentru a uita de moartea în condiții suspecte a primei sale soții. Filmul, ca și cartea, merge pe firul poveștii Rebeccăi prin intermediul acestei tinere, nenumite altfel decât my darling, my dear, sau pur și simplu dna Winter. Privită atât ca un personaj nesemnificativ, dar în prezența căruia se petrece toată acțiunea, cât și ca vocea și ochiul autoarei/regizorului, tânăra doamnă de Winter descoperă treptat o altă realitate despre soțul cunoscut într-un Monte Carlo aflat într-o veșnică vacanță. La Manderley, conacul care-i va fi casă, lucrurile stau cu totul altfel decât în luxosul și superficialul Monte Carlo. Conacul este bântuit de amintirea Rebeccăi, fosta doamnă de Winter, care, deși fizic nu mai există, predomină încă în viața celor din jur ca un veritabil personaj principal.

Servitorii lui de Winter nu văd în noua lui soție o doamnă, ci mai degrabă o fetișcană timidă pusă să joace un rol nepotrivit. Dintre toți, dna Danvers, cea care are grijă de casă, pare de-a dreptul paranoică, obsedată de personalitatea Rebeccăi și inflexibilă la schimbări. Pentru ea, nimeni nu o poate înlocui pe Rebecca, și astfel, oricine ar dori să-i ia locul ar trebui să moară. Așa încât nu mai este decât un pas până la a o manipula psihic pe cea de-a doua soție a lui Max, și de a încerca s-o facă să se sinucidă.

Treptat Rebecca se dezvăluie. Din umbra măreață și amenințătoare pe care o aruncă amintirea ei la începutul filmului, cețurile se risipesc și adevărul despre ea iese la lumină: Rebecca era o femeie de o moralitate inexistentă, cu o viață erotică extrem de bogată, avea inclusiv o relație cu propriul său văr, iar mariajul dintre ea și Maxim este un contract nescris: aparența de doamnă în public contra libertatea ei sexuală.

Când ea îi spune lui Max că așteaptă un copil de la Favell, vărul ei, Max se enervează și îi dă o palmă. Rebecca se dezechilibrează și cade cu capul de colțul unei mese din marmură. La scurt timp, moare. Acest aproape-final este un compromis făcut de producătorul David O. Selznick cutumelor americane care spun că un soț nu-și poate omorî partenerul de viață fără să-și cunoască pedeapsa. Romanul este cu mult mai explicit: Max pur și simplu își împușcă nevasta. După care pleacă pe mare cu cadavrul, răstoarnă barca și face ca totul să pară un accident stupid. Însă corpul Rebeccăi nu este găsit imediat, astfel că avea să fie înmormântată o altă femeie în locul ei. Barca și cadavrul ies la suprafață tocmai după cea de-a doua căsătorie a lui Max, tulburând liniștea tuturor.

Și pentru că trebuia să se termine frumos, anchetatorii, deși îl suspectează pe Max de crimă, în frunte cu antipaticul de Favell, ajung la medicul ginecolog al Rebeccăi care se vede nevoit să le dezvăluie tuturor că femeia avea cancer și că plănuia să se sinucidă.
Deci... cazul se clasează ca fiind sinucidere, iar Max poate trăi fericit cu cea de-a doua soție în tot restul zilelor sale. Fericire pe care dna Danvers, un personaj recreat de Hitchcock și făcut să semene, fie și aluziv, cu bisexuala scriitoare Daphne du Maurier, nu o suportă. Atunci incendiază Manderley-ul, pierind în flăcări odată cu el, pentru ca nimeni, în afară de Rebecca, să nu mai poată fi fericit acolo.

Suspansul hithcockian e prezent în atmosfera filmului, în privirile personajelor, în jocul de lumini și umbre specific filmelor alb-negru. Este primul film al regizorului pe tărâm american. Nu e o capodoperă, dar e un film bine făcut, care prefigurează geniul regizoral al tânărului Alfred. Dacă mai punem la socoteală că scenariul original i-a fost respins de Selznick care voia o replică cinematografică foarte apropiată de roman, este și mai de înțeles de ce tușele de mister nu sunt la mare înălțime, de ce Joan Fontaine e pe alocuri ștearsă iar Lawrence Olivier face un rol de fiecare zi.

Totuși e un film de văzut. Este un film de referință în cinematografie și în ciuda minusurilor, povestea Rebeccăi este captivantă chiar și azi, la circa 65 de ani de la lansarea ei.


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!