7 metode de eliminare a stresului zilnic

sursă foto - pixabay

În ziua de astăzi relaxarea și calmul psihic reprezintă un lux, din punctul meu de vedere. Ritmul vieții, interacțiunea socială, îndatoririle de serviciu, deadline-urile, problemelor cărora trebuie să le faci față zi de zi, reprezintă o sursă de stres, care poate că la tinerețe nu se simte prea tare, dar odată cu trecerea timpului este din ce în ce mai apăsătoare.

În aceste condiții devine imperios necesar să putem să ne menținem echilibrul psiho-mental apelând la anumite tehnici de relaxare sau metode de a elimina energiile negative acumulate peste zi.

Iată câteva dintre acestea:

1. Păstrați o atitudine pozitivă

Acceptați că există și evenimente pe care nu le puteți controla și încercați să le luați ca atare, situându-vă de partea luminoasă a lor, sau căutând să vedeți zona de bine din ele, chiar dacă dv. personal ați ieșit pe minus din situația respectivă. Fiți asertiv în loc de agresiv. Analizați-vă sentimentele, opiniile sau credințele în loc să deveniți furioși, defensivi sau pasivi.

2. Practicați tehnici de meditație

Acestea chiar ajută, și asta o spune o persoană (eu, aceea care scrie pe acest blog) care ani de zile a practicat câteva tehnici yoga cu succes. Încercați meditația, yoga sau tai-chi pentru gestionarea stresului. Câteva minute de meditație pe zi pot ajuta la ușurarea anxietății, făcându-vă mai rezistent la stres. Mergeți la un salon de masaj măcar o dată pe săptămână, ori faceți acasă o baie caldă la picioare, cu uleiuri esențiale, apoi singuri masați-vă ușor, cu mișcări circulare, tălpile.

3. Faceți sport regulat

Corpul poate lupta mai bine cu stresul atunci când este în formă. Dacă nu mai aveți starea de sănătate perfectă care să vă permită să practicați un sport, mersul pe jos este foarte potrivit. Prin mișcare și aerisire a plămânilor organismul se purifică de energiile negative acumulate și totul are un impact pozitiv asupra stării psihice. Practicați dansul, dacă vă place să dansați. În China, de exemplu, oamenii ies pe străzi sau în parcuri și dansează sau fac diverse exerciții, fără să se simtă stânjeniți de ceilalți trecători. În plus, mâncați 3 mese sănătoase pe zi, echilibrate nutrițional și la aceleași ore mereu, dacă este posibil.

4. Faceți-vă timp pentru hobby-uri

Hobby-urile și, în general, orice activitate care ne face plăcere, reprezintă o modalitate majoră de eliminare a stresului. Iar dacă vă place să vedeți locuri noi, mergeți în fiecare weekend cu familia sau prietenii într-o excursie, la un picnic în natură, sau ca să vizitați obiectivele turistice dintr-o anumită zonă.

5. Luați suplimente alimentare

Înainte de a vă hotărî dacă să luați suplimente sau nu, vă recomand să vă sfătuiți cu medicul dv. de familie. Un astfel de supliment alimentar care combate stresul este Neuro Power de la Ayurmed. Complexul de plante ayurvedice din care este alcătuit Neuro Power, susține buna funcționare a celulei nervoase și a sinapselor, având un efect tonic cerebral. Suplimentul Neuro Power reprezintă un bun tratament pentru sistemul nervos, eficace și la îndemâna oricui. În plus, acesta conferă o stare de echilibru emoțional și ajută la o mai bună adaptare la situațiile conflictuale și stresante de peste zi.

6. Odihniți-vă suficient

Corpul tău are nevoie de timp pentru a se recupera de la evenimentele stresante. Nu vă bazați pe consumul de alcool ori medicamente psihotrope pentru a reduce stresul. Relaxați-vă prin somn ori prin a sta întins în pat ascultând în surdină muzică de meditație. Dacă vă place, puteți arde bețișoare parfumate în acest timp. Creați o listă de melodii sau sunete naturale (valurile mării, un pârâu de munte, ciripitul păsărilor) și permiteți-i minții să vagabondeze în spațiul imaginar creat de aceste sunete liniștitoare. Pe youtube găsiți o sumedenie de clipuri cu o astfel de muzică.

7. Căutați sprijin social

Petreceți suficient timp cu cei dragi, vorbiți cu ei față în față sau măcar la telefon, dacă se află la mare distanță. Împărtășiți întâmplările voastre cu ei, nu țineți în voi ceea ce vă doare, nu acumulați intenționat energiile negative care vă macină, dintr-o foarte greșită concepție că pe celălalt nu-l interesează problemele dv. Doar faptul de a vorbi cu cineva despre ceea ce este apăsător reprezintă o terapie în sine.

sursă foto - pixabay

Voi ați încercat vreuna dintre aceste metode de combatere a stresului? Dacă da, vă invit să comentăm împreună efectele resimțite.


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Moartea la Deptford de Anthony Burgess. Recenzie

Titlu - Moartea la Deptford
Titlul original - A dead man in Deptford
Autor - Anthony Burgess
Traducerea - George Volceanov
Editura - Humanitas
Colecția - raftul Denisei
Preţ - cca 8 lei, 328 pagini
Anul apariţiei - 2015
ISBN - 978-973-689-991-1
Gen - biografie ficționalizată, roman istoric
Comercializată pe Libris

Înainte de a face recenzia cărții Moartea la Deptford cred că se cuvine să amintesc cititorilor că scriitorul Anthony Burgess (1917 - 1993) a fost un romancier britanic, al cărui cel mai celebru roman, distopia Portocala mecanică, a fost ecranizat în 1971 într-un film de mare succes la vremea sa. Burgess a scris peste 50 de romane, iar Moartea la Deptford este ultimul, scris și publicat în anul trecerii sale în neființă. În romanele sale, Burgess combină ingeniozitatea lingvistică și erudiția plină de înțelepciune cu situații neobișnuite și satiră socială ascuțită. Deși viziunea sa asupra societății moderne este una pesimistă, ficțiunea lui are multe tușe comice.

Într-o poveste îndrăzneață prin istorie, teologie, sex, limbaj și spionaj, Anthony Burgess scrie un thriller literar realist, dezarmant, cu un erou principal care nu e altul decât Christopher Marlowe, dramaturgul contemporan cu Shakespeare și rival literar al acestuia. Burgess a fost fascinat de personalitatea lui Marlowe și, bazându-se pe biografia dramaturgului, pe evenimente reale, dar și pe speculații, autorul întrețese o serie întreagă de posibilități istorice și plauzibilități cu fapte reale creând un personaj fictiv cu rădăcini în istoria adevărată.

Povestea din Moartea la Deptford se împarte în trei părți; mai întâi Burgess aduce în fața cititorului studenția lui Marlowe, apoi anii în care devine celebru cu piesele sale la Londra, și în final ultimele sale zile trăite la Westminster inclusiv complotul pus la cale pentru a fi ucis la 29 de ani. Romanul este scris din perspectiva unui povestitor, care în roman nu este autorul, ci un alt personaj, Jack Wilson, un actor care în tinerețe a jucat roluri de femei (în epoca elisabetană era înjositor ca femeile să fie actrițe, iar rolurile feminine erau interpretate de către cei mai tineri actori ai unei trupe) în piesele lui Shakespeare și astfel l-a cunoscut și pe Marlowe. Limbajul folosit de Burgess în roman este adaptat stilului elisabetan.

Cartea începe cu momentul în care Marlowe devine absolvent al King’s School din Canterbury-ul natal, după care începe să se implice în politică și religie, o combinație la modă în acele vremuri. Însă poziția pe care o adoptă îl târăște în scandaluri, de care scapă oarecum, mai ales după ce are acces la societatea teatrală londoneză. Aici, naratorul Jack Wilson, care juca rolul personajului feminin Bel-Imperia din piesa Tragedia Spaniolă de Thomas Kyd (în paranteză fie spus, această piesă a stat la baza capodoperei shakespeariene Hamlet, ba chiar este un plagiat al ei, dacă-mi permiteți să spun așa) îl vede pentru prima oară pe Kit Marlowe.

În continuare, cartea surprinde fidel atmosfera Angliei elisabetane, detaliind lumea scenei, și nu numai, din acea perioadă de înflorire culturală fără precedent în istoria ei de până atunci. În contextul actoricesc descris într-o paranteză de mai sus, este evident că viața personală a multor dramaturgi și actori celebri din acea vreme era pigmentată de anumite picanterii care nu scapă de penița maestrului Burgess. Homosexualitatea lui Marlowe, ca și a lui Shakespeare, de altfel, este reflectată în roman, alături de o viziune a moralei restrictive a societății, ca o ciocnire de idei între iraționalitatea creștină și erudiția greco-latină. Romanul este plin de imaginile contradictorii ale puritanismului englez, cu moravuri care mai de care mai deșucheate, cu violență, mizerie umană, cruzime sau lipsă de scrupule.

Deși istoria nu spune prea multe despre aceasta, Burgess îl pune pe Marlowe în situația de a face și spionaj pentru regina protestantă Elisabeta I, care în timpul domniei sale a apărat Anglia de amenințările catolice din partea Franței, Spaniei și Scoției.  Anthony Burgess își conduce tânărul dramaturg de-a lungul Canalului Mânecii și până la misiunile din Highlands, pentru a contracara intrigile uzurpatorilor tronului Elisabetei. De-a lungul drumului, Marlowe învață să fumeze de la Sir Walter Raleigh, îl ajută pe Shakespeare să înceapă pe Henry VI, și încă mai găsește timp să-și scrie piesele în timp ce dobândea faimă și avere.

Dar într-o noapte, într-o tavernă sordidă, este pus în aplicare un complot și tânărul Kit e ucis. Cine l-a ucis, nu se știe nici astăzi. Or fi fost serviciile, rivalii literari, iubiții părăsiți, sau o fi fost o simplă întâmplare care s-a terminat tragic? Nimeni nu are un răspuns.

Burgess stăpânește cu măiestrie acțiunea romanului și aduce în fața cititorului nuanțele lingvistice și ficționale ale vieții acestui dramaturg plin de strălucire, reflectând și cruzimea unei epoci terifiante, dar de glorie postumă. Moartea la Deptford e o carte care strălucește de spiritualitate și umor, un tribut adus de un mare scriitor englez geniului care a fost Cristopher Marlowe.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Calendar girl, vol. IV, de Audrey Carlan. Recenzie

Titlu - Calendar girl, vol. IV
Titlul original - Calendar girl
Autor - Audrey Carlan
Traducerea - Ana Omăt
Editura - Univers
Preţ - 40 lei
Anul apariţiei - 2017
ISBN - 978-973-341-005-8
Gen - erotic, aventură, romance

Anul aventuros al Miei se apropie de un deznodământ spre care o vor însoți prietenii pe care și i‑a făcut nu numai printre fascinantele personaje întâlnite, ci și printre cititori. O regăsire neașteptată, nesperată, îi schimbă cu totul viața. Frumoasa escortă din Las Vegas se lasă de meserie și redevine motociclistă, iubita lui Wes și mai mult decât atât… în urma unei ceremonii restrânse, cu familia și prietenii. Pe aceeași plajă unde a început acțiunea cărții, cercul se închide.

Așadar, în octombrie Mia și Wes plănuiesc deja logodna, pe care o vor anunța în luna următoare. Mia, datorită publicității de care a avut parte primește un job în televiziune iar finalul de an îi aduce o reîntâlnire cu mama sa, de care toată lumea se bucură, însă ea rămâne încă reticentă și cumva distantă față de femeia care și-a părăsit fetele la un moment dat. Audrey Carlan ne spune în final și ce se întâmplă cu personajele în momentul terminării romanului, în așa fel încât cartea să fie completă, povestea - rotundă.

Pe scurt, ca să reamintesc cititorilor despre ce a fost vorba în această serie, Mia Saunders, o tânără superbă dar fără noroc în dragoste, se hotărăște să devină escortă de lux un an de zile pentru a plăti o datorie de un milion de dolari pe care tatăl său o avea la un mafiot, de altfel, fost iubit de-al Miei. Agenția la care se angajează Mia este a mătușii ei, care are grijă să-i găsească bărbați foarte bogați și atrăgători, mai de fiecare dată. În fiecare lună ea are un alt angajament. Dar deși a fi escortă implică și relații intime, Mia nu este obligată la așa ceva decât dacă vrea. În prima lună îl cunoaște pe Wes, cel de care se îndrăgostește și cu care în final se va căsători. În lunile următoare este angajată ca muză pentru un pictor, să prezinte costume de baie pentru o agenție de publicitate, să salveze aparențele unui homosexual sau ale unui politician care are o relație secretă cu servitoarea din casă, ori să filmeze un videoclip alături de un cântăreț în vogă.

Însă peste toate acestea, planează pericolul ca tatăl ei să moară în spital, sau ca viața surorii ei, Maddie, să se schimbe radical. Din fericire, în tot acest an de sacrificiu, Mia are șansa să-și descopere adevărata familie și află că este bogată, pentru că tatăl ei adevărat i-a lăsat jumătate din acțiunile unei companii de succes. Wes, iubitul ei, este prins de teroriști la niște filmări în Asia, dar odată scăpat de coșmar, se hotărăște să se căsătorească rapid cu Mia, femeia vieții lui. Finalul de an este apoteotic, Mia aflându-se în mijlocul familiei reunite datorită alegerii sale de a deveni escortă și a publicității de care a avut parte astfel.

Pe parcursul cărții Calendar girl personajul central a avut o creștere extraordinară. Nu eram cel mai mare fan al ei în ianuarie, dar până în martie, am început s-o plac. În fiecare "episod" Mia află ceva nou despre ea însăși prin relația cu clientul ei: să devină mai încrezătoare, să decidă ce vrea cu adevărat în viață, învață multe despre oameni în general, are acces la o lume pe care altfel nici n-ar fi bănuit-o. De la fătuca gâsculiță de dinaintea anului de sacrificiu, Mia devine o femeie versată din multe puncte de vedere. Iar acest lucru, dincolo de firul roșu senzual al cărții, este poate cel mai important de observat și este întrutotul meritul autoarei Audrey Carlan. Iar eu, chiar dacă am dat spoilere masive pe parcursul celor 4 recenzii, vă asigur că povestea este captivantă și că sunt foarte multe alte lucruri pe care nu le-am spus. În concluzie, o carte ușor de lecturat și bună, în categoria ei.

citește și: recenzie vol. I ,  recenzie vol. II , recenzie vol. III


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Casandra de Christa Wolf. Recenzie

Titlu - Casandra
Titlul original - Kassandra (1983)
Autor - Christa Wolf
Traducerea - Iulia Dondorici
Editura - Univers
Colecția - Romanul secolului XX
Preţ - 19 lei, 160 pagini
Anul apariţiei - 2014
ISBN - 978-606-863-113-4
Gen - istoric, aventuri

Christa Wolf (1929‑2011) este una dintre cele mai cunoscute scriitoare germane ale secolului al XX‑lea, originară din fosta Republică Democrată Germană. Romanul Der geteilte Himmel (tradus în română la editura Univers sub titlul Cerul dragostei), publicat în anul 1963, i‑a adus Christei Wolf primul premiu literar al Academiei de Arte din RDG – premiul Heinrich Mann. A publicat apoi romane, povestiri, scrisori, discursuri, scenarii, ajungând să fie o scriitoare foarte cunoscută în Germania și tradusă în lumea întreagă.

Ideea de a scrie romanul Casandra i-a venit autoarei Christa Wolf pe când ținea o serie de prelegeri despre poezie la Universitatea din Frankfurt în 1982. În acea perioadă, în loc de ceea ce ar fi trebuit să vorbească, a ținut 4 prelegeri în care a explicat modul în care a devenit interesată de figura profetesei antice Casandra. Cea de-a cincea prelegere a fost narațiunea romanului în sine, spusă pe scurt.

La fel ca Euripide în Troienele, Wolf o portretizează pe Casandra din perspectiva supraviețuitorilor războiului troian. Monologul interior al preotesei lui Apollo, în timp ce-și așteaptă moartea la porțile cetății lui Agamemnon, îi aduce aminte de Troia, care era o cetate pașnică și înfloritoare. Își amintește despre părinții ei, Hecuba și Priam, apoi revede cu ochii minții cum războiul a distrus totul.

Așadar iat‑o pe fiica regelui troian Priam, vestita profetesă Casandra, sosind în faţa porţilor cetăţii Micene în carul cu prizonieri al eroului grec Agamemnon. Ştie că va fi ucisă înainte de asfinţitul soarelui şi îşi rememorează viaţa, o existenţă excepţională pentru o femeie a acelor vremuri, ce culminează în momente de o intensitate şi un dramatism emoţionant. Christa Wolf imaginează biografia fascinantă a unei figuri feminine atât de controversate din mitologia antică, reuşind să ne facă să o simţim ca pe o contemporană a noastră.

Casandra, femeia troiană, este o privilegiată pentru că face parte din familia regală, dar este de multe ori ignorată și luată drept nebună pentru că face preziceri pe care bărbații din consiliul de război, inclusiv tatăl ei, le consideră greu de auzit. De altfel, tot ceea ce spune ea se va împlini, pentru că are darul profeției dat de către Apollo, dar tot zeul a condamnat-o să nu o creadă nimeni când va profeți.

În povestea ei, Casandra descrie statutul femeilor din timpul ei și descoperă că uneori femeile din familiile sărace au mai multă libertate decât cele din familia regală. La un moment dat în timpul războiului, ea se alătură unei comunități de femei din păturile de jos ale societății și petrec timp seara vorbind, cântând, dansând, țesând și făcând ceea ce doresc, fără a fi judecate sau obligate să facă altceva.

Referitor la războiul troian, la pretextul izbucnirii acestuia și la eroii lui, versiunea Christei Wolf este diferită. Ea creionează alte intrigi și spune că sora regelui Priam, Hesione, a fost cea răpită inițial de greci și că ea a rămas nevasta unuia dintre ei, Telemon. Atunci când troienii le-au cerut-o grecilor pe Hesione înapoi, grecii au râs, și astfel, se va înfiripa planul lui Paris și al răpirii Elenei. Ahile, eroul absolut al războiului troian, este prezentat ca un personaj barbar, care nu respectă nici regula sacră de a nu face o crimă într-un templu. Mai toate personajele cărții, Polyxenia, Iphigenia, Priam și Hecuba sunt complex prezentate, însă în contradicție cu imaginea oferită de clasici despre ei.

În concluzie, Christa Wolf scrie o interpretare spectaculoasă a poveștii profetesei Casandra și aduce în prim plan această alegorie ignorând ceea ce știe toată lumea despre evenimentele antice referitoare la războiul troian și eroii lui, asumându-și inclusiv consecințele negative care derivă de aici.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Mini-shopping haul - farmacia Tei online

De ceva vreme, cred că mai puțin de un an, cumpăr unele produse medicamentoase ori nu, online de la farmacia Tei. La ultima comandă am luat produse cosmetice și uleiuri esențiale.

În primul rând cumpăr mereu paste de dinți de diverse feluri - da, paste, și nu doar pastă, pentru că eu mă spăl pe dinți de 4 ori pe zi: dimineața la trezire și după fiecare masă principală. Uneori și dacă merg într-o vizită sau aștept pe cineva, în orele dintre două mese. Astfel, am cel puțin 3 tuburi de pastă de dinți la baie, din care una cu mentol, dar celelalte fără mentol și fără să fie agresive cu mucoasa bucală sau cu buzele. Cred că ați observat că dacă vă spălați pe dinți ceva mai des decât doar dimineața și seara, cu o aceeași pastă gen Colgate, buzele se usucă și ustură, iar dinții încep să doară. Cel puțin, la mine așa se întâmplă. De aceea folosesc și paste de dinți cu bicarbonat, fără arome puternice și nementolate.

De la farmacia Tei am luat până acum cel mai des pastă de dinți Elgidium, dar am încercat și Himalaya și altele al căror nume îmi scapă pe moment. Acum am comandat Aslamed, produsă de Farmec, o pastă pentru dinți sensibili la un preț foarte rezonabil (cca 9 lei), pentru că îmi sângerează ușor gingiile iar Parodontax-ul și altele cu reclamă multă pe la radio-tv la mine nu au avut mare efect. Apoi am pus în coș pasta de dinți Argentum, cu ingrediente naturale, produsă de Vivanatura, cu argint și cupru coloidal în compoziție. Am luat și o pastă de dinți cu cărbune activ din bambus, adică o pastă neagră, pentru combaterea mirosului neplăcut al gurii.

   

Această pastă vine într-un recipient ca de cremă de față și are un mare impediment - conține ulei de cocos și este foarte dificil să te speli pe dinți cu ea pentru că alunecă din gură și de pe periuță în câteva secunde. Am combinat-o cu altă pastă, dar tot rămân să mă spăl cu peria goală. Altfel, are 100% ingrediente naturale, e un produs vegan și asta m-a încântat la ea, dar.... din păcate aproape că nu o pot folosi.

Am mai luat de la farmacia Tei un tub de cremă de mâini cu uree, Numismed, produsă în Germania, pentru că de zeci de ani la mâna dreaptă îmi crapă pielea de la monturile degetelor mic și mijlociu. Pe cutie scrie că nu are miros, într-adevăr, nu are parfum, dar dacă te ungi pe mâini și apropii nasul, se simte mirosul de uree. Neplăcut, dar nu foarte puternic. În schimb această cremă chiar îmi catifelează pielea și o reface acolo unde am crăpături mai mereu.

Ultimul produs pe care l-am luat este un deodorant solid natural, fără aluminiu, fără propilen glicol și fără parfum. Vine tot într-un recipient din sticlă, ca de cremă de față, cu o mică spatulă pentru a scoate deodorantul din recipient. Poate că este un aplicator, dar mie mi se pare mult prea mic, eu răzui puțin deodorant cu această spatulă și apoi cu degetele aplic la subțiori. Este foarte eficient, rezistă și după duș, și cu adevărat nu transpir după aplicare timp de 2 zile. De altfel se recomandă să fie folosit doar o dată sau de două ori pe săptămână. Acest deodorant, numit doar Fragrance free este de proveniență americană și costă cca 40 de lei, 57 g.

Uleiurile esențiale le-am luat pentru diversele lor proprietăți curative. De exemplu, cel de lavandă, pentru somn bun. Însă am uitat să pun în coș uleiul de mentă, pentru durerile de cap... ce să fac? ...roza... :) data viitoare n-o să mai uit.

Voi ați folosit vreunul din aceste produse? Dacă da, cum vi s-au părut?

P.S. Acest articol NU este un advertorial. 


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!