Mireasa din Istanbul, ep. 58-59 turcesti, rezumat

Faruk se preface indiferent față de Fikret dar este total dat peste cap de această veste. Se gândește că au trăit atâta vreme într-o minciună, deși, pe de altă parte, parcă nu ar crede-o pe Esma în stare de așa ceva. Până la urmă se întâlnește cu Sureyya și îi spune ceea ce a aflat. Sureyya se arată preocupată și propune să facă un test ADN, dar Faruk crede că nu este pregătit să afle adevărul. Între timp, Ipek, ajutată de maică-sa, obține plicul cu rezultatul testului. Din nou în familie se iscă tensiuni, în special când Esma aude fără să vrea despre faptul că fiii ei știu de discuția dintre ea și Ulfet de pe holul clădirii.

Fikret scapă de buclucul în care a intrat din cauza lui Halim, pentru că vede la știri că, de fapt, Halim făcea parte dintr-o grupare mafiotă și fusese eliminat de o altă grupare, rivală, iar criminalul se predase. Mai liniștit acum, el acceptă postul apărut la firma unde lucrează Akif și se angajează. Ipek este luată și ea la firma lui Okan, fostul ei coleg de liceu, care pare că o place și se poartă foarte curtenitor cu ea. Fikret nu este de acord cu acest job, mai ales că Ipek are doi copii de crescut, dar ea este decisă să le arate tuturor că poate să fie la înălțimea așteptărilor. De asemenea, nici Faruk nu e încântat de acest lucru, dar nu are încotro.

Guneș și Adem se mai întâlnesc la câteva evenimente mondene apoi el o invită pe Guneș la conac la o cină, după care își petrec noaptea împreună. Guneș este îndrăgostită ca o adolescentă, și, după aceea se văd din nou, iar Adem îi spune oarecum nepoliticos că nu-și dorește o relație pentru că este într-un moment delicat al vieții: tocmai a divorțat de Dilara, despre care știe că i-ar fi avortat copilul. Guneș se supără la rândul ei și îi spune că nici ea nu-și dorește un partener pentru care să fie umărul pe care acesta își plânge de milă. Însă ceea ce este mai neplăcut, e că într-una din zile, când Guneș venise în vizită acasă la Ulfet, dă nas în nas pe casa scării cu Senem, amândouă cunoscându-se din trecut.

Vestea testului ADN dă peste cap echilibrul fragil al familiei Boran. Esma se enervează și este dezamăgită că fiul ei preferat a putut să dea crezare vorbelor unei străine și pleacă din casă, aruncând plicul cu rezultatul pe jos, fără să-l citească. Ipek, curioasă, îl deschide și vede că posibilitatea ca Faruk să fie fiul lui Garip este zero. Acum Esma se duce direct la Garip acasă și îl întreabă dacă vrea să se căsătorească cu ea, pentru că s-a hotărât. Garip o descoase și aflând cele petrecute, se simte prost, interpretând această cerere drept o pedeapsă pe care Esma o pregătește pentru Ulfet, care în tinerețe a țesut o intrigă prin care a obligat-o pe Esma să se căsătorească cu fratele ei (al lui Ulfet).

Esma pleacă de la Garip și, zdruncinată de iureșul veștilor de peste zi, hoinărește pe străzi fără țintă și seara ajunge la conacul unde a locuit o viață. Intră ca și cum ar fi acasă la ea și îi cere lui Gulistan o cafea apoi se duce în fostul ei dormitor. Gulistan si Nazif sunt înmărmuriți și se tem că în clipa în care Adem va veni din oraș va ieși mare scandal. Însă Esma e într-o stare ciudată, nu știe cum a ajuns acolo și leșină când Adem intră în cameră și o ia la întrebări. El cheamă medicul, apoi Faruk, anunțat de Gulistan, vine s-o ia acasă pe maică-sa, dar ea insistă că vrea să stea la un hotel să-și adune gândurile. Faruk acceptă. Ajuns la apartament familia discută despre ce vor face a doua zi când este ziua de naștere a Esmei.

Senem se oferă să organizeze o petrecere iar Sureyya o convinge pe bătrână să accepte distracția. Toată suflarea feminină din serial merge la un cazino, lăsându-i pe bărbați acasă să aibă grijă de bebeluși. Acolo femeile au surpriza să fie duse la subsol unde erau mese de jocuri de noroc. În clipa următoare apare poliția care face o razie și toată lumea ajunge în arest. Esma este foarte nervoasă, dar Sureyya, Dilara și Senem se amuză, că de data asta au pățit-o și mai rău decât la precedenta petrecere, cu stripperi. Faruk și Garip apar dimineață să le scoată de acolo, iar Esma se întoarce acasă.

Garip vine pe la ea cu un inel de logodnă, hotărâți amândoi să nu mai piardă vremea și să-și trăiască viața așa cum au dorit de la bun început. La firmă Okan îi propune lui Faruk să se mute într-o vilă în afara orașului, care din acest motiv nu este scumpă. Faruk ezită, dar Ipek, care este de față la discuții, deși nu se bagă în vorbă, pare hotărâtă să acționeze cât mai curând. Senem se întâlnește din nou cu Guneș și o strigă pe adevăratul ei nume, Azime. Guneș simte că zilele fericite și luminoase vor intra într-un con de umbră datorită lui Senem.

Episodul 59 din serialul Mireasa din Istanbul se încheie cu Fikret care aude întâmplător o discuție dintre Ulfet și Adem, aflând astfel că cei doi și-au dat mâna și uneltesc împotriva Boranilor....

Acest rezumat se referă la durata unui episod turcesc, de cca 130 de minute fără reclame.

a fost: Mireasa din Istanbul, ep. 57 tr                                       urmează: Mireasa din Istanbul, ep.60-61 tr

sursa foto: capturi video de pe youtube

Pentru alte episoade din acest serial
vă rog accesați pagina Rezumate seriale.


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Mireasa din Istanbul, ep. 57 turcesc rezumat

Esma și Ulfet rămân să se certe la ușă iar Fikret, bulversat de-a binelea, pleacă în oraș fără țintă. Devine obsedat de cele auzite și începe să-și amintească detalii care ar putea duce la concluzia că, într-adevăr, Faruk este fiul lui Garip. Dar acum Faruk a reușit să găsească un partener de afaceri și în aceeași seară este invitat la restaurant împreună cu soția și cu Fikret. Acesta se scuză spunând o minciună, pentru că trebuie să îndeplinească ceea ce Halim l-a pus să facă, și anume să sustragă pașaportul lui Halim dintr-o vilă.

La restaurant se duce doar Ipek, care din întâmplare îl cunoaște din liceu pe partenerul lui Faruk și îi dă o idee de nouă afacere unde va avea și ea un rol important. Fikret își joacă rolul având încredere că Halim este un tip corect. Însă această credulitate îl va băga într-un mare bucluc.

Adem se supără pe Ulfet și nu mai vrea să continue intrigile alături de ea după ce Dilara l-a mințit că a scăpat de copil. Dilara stă la Osman și încearcă să se simtă cât mai bine ca viitoare mamă. Sureyya merge la grădinița indicată de Ulfet și obține un post, dar urmează să vorbească mai întâi cu Faruk înainte de a le da răspunsul. Ca să se arate recunoscătoare față de Ulfet, Sureyya îi cumpără un cadou, dar Esma face o criză de nervi și îi interzice norei ei să mai stea de vorbă cu Ulfet, femeia care în tinerețe a despărțit-o de Garip, pentru că și ea îl iubea. Chiar și așa, Sureyya se duce fără știrea Esmei la Ulfet și îi oferă micul cadou, mulțumindu-i pentru că a ajutat-o cu serviciul.

Fikret, măcinat de gânduri, ajunge acasă la o bucată de noapte, iar Ipek se arată nepăsătoare pentru lipsa lui de atenție. El nu poate să mai țină secretul și îi spune că n-a venit la cina de la restaurant din cauza celor auzite de la Ulfet. Ipek devine imediat interesată de noua bârfă și a doua zi îi și spune maică-sii noutatea. Amândouă conchid că e foarte posibil ca Faruk să fie fiul lui Garip și Ipek se decide să facă un test ADN fără știrea nimănui. Acasă, începe să cotrobăie prin dormitorul lui Faruk după un fir de păr de-al lui, pe care când îl găsește, îl pune într-o punguță specială.

Esma este invitată la Garip acasă, dar din cauza insinuărilor lui Ulfet, este supărată și decide să stea acasă. Ulfet, care abia așteaptă să-i strice și acum relația, se preface că are ceva de discutat cu Garip iar acesta, pentru că tot pregătise mâncare pentru cină, o invită pe la el. Esma se răzgândește și trece pe la Garip găsind-o pe Ulfet la masă. Din nou se supără, iar Garip face eforturi s-o împace.

Fikret mai are un singur lucru de făcut în înțelegerea cu Halim, și anume să vină la debarcader, pe un anumit iaht unde acesta îi va da niște documente cu care să-l poată băga la închisoare pe Adem. Dar lucrurile nu vor decurge deloc lin. Halim are și el dușmanii lui, și când Fikret ajunge pe iaht, îl găsește pe Halim împușcat în piept. Farul, care-l pusese pe Akif să-l urmărească pe frate-său, ajunge și el pe iaht și văzând-ul pe Halim mort și că Fikret are sânge pe mâini crede că acesta l-a omorât. Are loc o ceartă, Faruk reproșându-i fratelui său că iar s-a băgat unde nu trebuia și acum trebuie să curețe el mizeria, ca de obicei. Fikret nu mai suportă vorbele lui Faruk și îi spune fățiș că ei doi nu sunt frați, pentru că el este fiul lui Garip.

Acest rezumat se referă la durata unui episod turcesc, de cca 130 de minute fără reclame.

a fost: Mireasa din Istanbul, ep. 56 tr                                     urmează: Mireasa din Istanbul, ep. 58-59 tr

sursa foto: capturi video de pe youtube

Pentru alte episoade din acest serial
vă rog accesați pagina Rezumate seriale.


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Cum trebuie să fie asternutul bebelusului tau

Când vine vorba despre confortul și relaxarea proprie, dar mai ales a copilului nostru, nimic nu se compară un somn bun pentru tine și pentru micuțul tău. Se spune că bebelușii cresc în timpul somnului, așa că, având în vedere că în marea majoritate a timpului un copil mic doarme, asigurați-vă că patul lui este cât de confortabil se poate.

Pentru aceasta va trebui să-i oferiți copilului dvs. un așternut moale și sigur. Dar până la alegerea așternutului mai sunt câțiva pași de urmat.

Începeți prin a cumpăra un pătuț sigur, stabil, care să respecte standardele moderne de siguranță. Dacă este împrumutat sau cumpărat dintr-un magazin second hand, asigurați-vă că este acceptabil. Apoi alegeți o saltea mai curând fermă (una moale se pare că reprezintă un pericol de sufocare) care se potrivește perfect dimensiunilor patului. Nu ar trebui să puteți introduce două degete între saltea și partea laterală a pătuțului. Peste saltea puneți o pătură de flanel, rezistentă la apă, care este mai sigură, mai răcoroasă și mai confortabilă decât o pătură din microfibră sau alt material. Această pătură poate fi acoperită la rândul ei cu un cearceaf din bumbac.

Pentru ca bebelușului să-i fie cald, cel mai bine este să folosiți așternuturi, săculețe sau pijamale speciale pentru sugari, mai degrabă decât pantaloni sau pături. Dacă totuși vă decideți să utilizați o pătură, alegeți una subțire și puneți-o pe sub părțile laterale ale saltelei, ajungând doar până la pieptul copilului dumneavoastră. Așezați-o sub brațe, nu sub bărbie.

În timpul somnului se recomandă să scoateți din pat toate pernele, păturile, jucăriile de pluș și alte obiecte cu care se joacă bebelușul când este treaz. Nu lăsați copilul să doarmă pe pernă groasă înainte de vârsta de 2 ani. Este bine să nu folosiți perne pentru sugari care au în compoziție materiale sintetice. Se pare că aceste perne au fost legate de unele situații de sufocare și există țări unde nu se mai găsesc la comercializare. În cele din urmă, puneți mereu bebelușul pe spate să doarmă, în mediul sigur și confortabil pe care i l-ați furnizat.

Pentru bebelușul dv. veți avea nevoie de așternuturi suficiente, pentru a le schimba dacă scutecele n-au fost bine înfășurate și umezeala s-a scurs în afară. De preferință aș alege așternuturile moi, din bumbac organic, fără model reliefat. Imprimeul poate fi de orice fel doriți dv., dar este mai bine ca așternutul să fie din material plat, nu flaușat sau creponat. Eu am un soi de obsesie pentru așternuturi imprimate și parcă niciodată nu-mi ajung așternuturile pe care le am, pentru mine și ai mei. Azi iar am căutat lenjerie de pat pentru nepoțica mea și am găsit imprimeul ăsta doar aici.

Copiii dorm mai bine în camerele care au o temperatură ambiantă între 18 și 20° C și este important ca bebelușul dv. să nu se încălzească prea mult. Păstrarea unei temperaturi constante pe timpul nopții îi va da îngerașului tău mai puține motive să se trezească în toiul nopții. Cred că este inutil să spun că și tu vei avea un somn mai liniștit.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Dolores Claiborne de Stephen King. Recenzie

Titlu - Dolores Claiborne
Titlul original - Dolores Claiborne
Autor - Stephen King
Traducerea - Carmen Toader
Editura - NEMIRA
Colecția - suspans
Preţ - 20 lei, 240 pagini
Anul apariţiei - 2009
ISBN - 973-8073-54-5
Gen - horror, suspans
Comercializată pe Libris


Dolores Claiborne este una dintre cele mai bune cărți de suspans pe care am citit-o și aici aș vrea să adaug că mi se pare greșită încadrarea ei ca roman horror. Nu am văzut nimic horror în carte, dimpotrivă. În schimb suspansul desăvârșit creat de King este asemeni suspansului cinematografic creat de marele regizor Alfred Hitchcock în filmele sale unice.

Dolores Claiborne este o femeie trecută bine de prima tinerețe care poartă după ea misterul unei crime din trecut. Ea este de zeci de ani menajera unei bătrâne foarte bogate și foarte severe, dar bătrâna moare în condiții suspecte, Dolores fiind surprinsă de către poștaș alături de Vera Donovan, moartă, cu un vătrai pe care-l ține deasupra capului, ca și cum tocmai ar fi lovit-o. Trecutul se deschide din nou asupra lui Dolores, ca un hău care se pregătește s-o înghită. Poliția o consideră vinovată datorită mărturiei poștașului și datorită suspiciunii că, în tinerețe, și-ar fi ucis soțul. Detectivul care anchetează cazul știe despre moartea lui Joe St George și este convins că Dolores e autoarea ambelor crime.

Cartea este scrisă la persoana întâi, așa că știm ceea ce s-a petrecut în viața lui Dolores pentru că ea, căutată de fiică-sa după moartea Verei și după ce acuzația de crimă împânzește ziarele de scandal, îi povestește acesteia, treptat, cele întâmplate în trecut. Ea spune povestea din tinerețe cu Joe și angajarea ei la incredibil de dificila Vera Donovan. S-a obișnuit cu pretențiile bogătașei, a muncit din greu și a pus aproape orice ban deoparte pentru educația fetei ei. A suferit pentru o vreme din cauza abuzurilor repetate ale bețivului său soț, dar în cele din urmă totul a încetat odată cu moartea acestuia într-o noapte neagră, pe o eclipsă de lună, la scurt timp după ce ea descoperă că Joe îi furase banii, cu complicitatea oficiantului bancar, ca să aibă ce bea.

Confesiunea are rol dublu: o ajută pe Dolores să scape de povara secretului din trecut și restabilește relația de mult ruptă cu fata ei, care la un moment dat a ales să creadă gura lumii, în loc să-și susțină mama, abuzată de soțul alcoolic.

Într-adevăr, moartea lui Joe nu este întâmplătoare. Confesiunea lui Dolores continuă, și fiica ei, într-un moment de sinceritate, îi dezvăluie că taică-său o abuza sexual. Dolores este criminala, dar nu direct, și dacă Joe nu s-ar fi dus în grădină în noaptea fatidică, groapa săpată și pregătită pentru el nu i-ar mai fi devenit mormânt. Dar acum? Vera Donovan, femeia care devenise singura prietenă a lui Dolores, a murit de mâna ei sau nu? Știa Dolores că Vera îi lăsase averea? De ce nu a părăsit-o pe Vera mai devreme, de ce ar fi omorât-o după atâta timp petrecut alături de ea? Romanul vă va da în final răspunsul la întrebările pe care vi le stârnește lectura alertă și plăcută a acestei cărți.

Stephen King a creionat o femeie puternică, însingurată, care a trebuit să se descurce fără niciun alt ajutor în viață. E poate unul dintre personajele feminine remarcabile ale literaturii contemporane și, citind cartea, nu se poate să nu o îndrăgești pentru istețimea și curajul ei.
Dolores Claiborne este un roman care nu ar trebui să lipsească din biblioteca unui cititor pasionat de mistere, crime, psihologie și suspans.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Pro si contra in excursia Turcia misterioasa cu Christian Tour

Prețul a fost foarte bun, am dat 450 de euro pe 12 nopți de cazare, 12 mic dejunuri și 8 cine cu croazieră pe Bosfor inclusă.
Obiectivele de vizitat sunt multe și frumoase și dacă n-ar fi fost căldura dogoritoare și plata pentru intrări la TOATE obiectivele, lucru care acum 11 ani nu exista, aș fi mers să le (re)văd pe toate.
Am avut câte două nopți de cazare în unele locuri (Istanbul, Marmaris, Kușadasî) în așa fel încât am avut și timp pentru reorganizarea bagajului, și timp de cumpărături sau de plajă și baie în mare/piscină. Majoritatea hotelurilor au fost bune și foarte bune, am avut parte și de apartamente la Kușadasî, de hoteluri cu piscină proprie și multe facilități de 4 sau 5 stele.
Ghidul ne-a oferit și câteva opționale interesante - precum o croazieră pe Marea Egee cu prânz pe vas la Marmaris, cu toate că unele locuri ni se promisese că le vom vizita, dar din motive obscure au fost ulterior sărite (vizita la o fabrică de ulei de măsline, de exemplu).

imagine din croaziera pe Bosfor

Camerele de hotel în general nu aveau covoarele aspirate, cearșafurile rareori erau călcate și curate, chiar acum unde scriu (apartamentul 303 din hotelul de 4 stele Sea View, Kușadasî) am o masă pe care s-a vărsat niște fard de pleoape bej auriu de la predecesoarea turistă. Și, cu toate că stau la etajul trei, am furnici în ceea ce este un soi de living, furnici mici care au venit la bucățica de biscuit care mi-a scăpat din mână pe parchet. Le-am urmărit și vin de undeva de sub o lamelă de parchet. Așa ceva n-am mai văzut la un hotel niciodată până acum, de când mă știu.

 
Frigiderele erau în genere goale sau doar cu 2-3 sticle de apă. Uneori aveam fierbător, ceaiuri și cafea, zahăr cubic la discreție, de bun venit, alteori nu aveam nimic din toate astea. Unii zic că pentru prețul plătit, nu trebuie să avem pretenții. Eu nu am fost niciodată de acord cu această zicală. Am pretenții de 3 și 4 stele, așa cum ni s-a spus în contract. Nu ar fi rău să se specifice că s-ar putea să avem prosoape rupte și pătate, așternuturi necălcate, camere încă necurățate la 7-8 seara pentru care am mai așteptat o jumătate de oră să se facă curat, și altele. Nu mă refer la facilități, astea depind de fiecare hotel în parte. Dar curățenia cred că trebuie să fie de nota 10 chiar dacă ar fi un hotel de o stea.

Internetul a fost disponibil în toate hotelurile, doar că la unele, chiar de lux, cum este acest Sea View din Kușadasî, nu se face conectarea absolut deloc. Cu alte cuvinte, internetul există, dar lipsește cu desăvârșire. Probabil ar trebui să merg în holul de la recepție cu laptopul după mine ca să pot intra pe net, dar prefer să stau la confortul apartamentului meu și la aerul condiționat care la recepție aș spune că nu există.

Prosop pătat și cearșafuri necălcate la hotelul Club Chicago din Marmaris.





Hotelurile erau uneori la distanțe destul de mari de un loc de parcare pentru autocar. Nu mi se pare în regulă să fii nevoit să cari troller-ul după tine câteva minute bune sau să trebuiască să-ți iei la sacoșă schimburile pentru a doua zi, cum s-a întâmplat în ultima seară de cazare la Canakkale, pentru că hotelul nu are parcare sau pentru că autocarul nu poate staționa în dreptul intrării la hotel.

Tot la categoria hotel cred că merită să spun ceva despre engleza recepționerilor și a turcilor în general. Din păcate, puțini chiar vorbesc engleză binișor și te poți înțelege cu ei. Restul, știu ceva la nivel de cuvinte, că dacă îi iei cu fraze normale, îi pierzi pe drum. De mirare a fost întâmplarea de la la hotelul de 5 stele din Ankara unde am vrut să comand prânzul prin room service, pentru că restaurantul hotelului nu era deschis decât dimineața și seara. Am ales două meniuri, pentru mine și colega de cameră și am sunat, dar tânăra de la capătul firului mi-a spus doar "I don't speak English" (= nu vorbesc engleză) și m-a redirecționat la recepție, unde am putut face comanda dorită, însă fără alte cuvinte decât numele felului de mâncare și numărul camerei. Mi s-a părut foarte neobișnuit ca la un hotel de cinci stele personalul să nu știe un bob engleză!

Orașul antic Hierapolis (Pamukkale)

Autocarul nu avea sprijin pentru picioare. La un drum atât de lung erau mai mult decât binevenite. În rest, mi-a plăcut că șoferul turc spăla autocarul aproape zilnic, deși el, ca om, era un tip recalcitrant, țipa la noi dacă voiam să ne deschidă cala să punem ceva cumpărături la bagajul mare. Însă altfel era un tip echilibrat, mai ales la volan și asta contează cel mai mult. Aerul condiționat s-a stricat - nu știu cum am eu norocul ăsta în concedii, că nu e prima oară când se întâmplă așa ceva - dar a doua zi era reparat.

Ruine sub sticlă, pasaj pietonal în stațiunea Side

Ghidul a povestit puține lucruri despre ceea ce urma să vizităm, iar despre ceea ce vedeam pe parcurs, pe drum, nu zicea nimic. Au fost discuții aprinse în primele zile pe această temă, dar el a rămas impasibil la dorințele noastre. Ne-a spus să căutăm pe internet datele care ne interesează de pe traseu (de parcă nu din banii noștri era el plătit pentru asta); când m-am rătăcit a afirmat că era vina mea și a recepționerului turc Bilal, nerecunoscând că nici nu s-a uitat în urmă să vadă dacă tot grupul care trebuia să fie cazat în altă parte era lângă el și nici nu ne-a spus numele hotelului unde urma să primim cazare unii dintre noi (și de regulă, când a mai transmis niște mesaje confuze, și-a declinat orice vină). 

Mie mi-a spus să nu mai vin în excursii dacă nu pot merge întruna prin Istanbul pe la obiective pe 38 de grade căldură, lucru care în cei 15 ani de când călătoresc prin lume este prima oară când îl aud din gura unui ghid, și vreau să spun că nici la 31 de ani, când am călătorit prin Europa timp de 3 săptămâni nu eram mai brează la efort fizic. Am văzut destui ghizi care la fiecare 3-400 de metri parcurși pe jos fac o pauză să se adune tot grupul, sau la fiecare traversare așteaptă grupul să se adune și apoi pornesc mai departe. Dar dl. Marian, nu. 

El mergea non-stop, adesea fără să se uite înapoi, dacă suntem toți pe aproape sau nu. Mereu afirma că nu e responsabilitatea lui dacă cineva se pierde pe drum. Oare chiar așa să fie? Și nu mă refer aici la doamne care își fac zeci de selfie-uri sau cască gura pe la tarabe și vitrine, depărtându-se de grup. Mă refer la turiști ca mine, care nu pot ține un pas vioi pe caniculă și stau cu privirea agățată de vreun/vreo coleg-ă de autocar aflat la 1-200 de metri în față, care iese în evidență prin culoarea tricoului sau alt detaliu ușor de depistat în mulțime. Am făcut așa pentru că dl. Marian nu a vrut să țină în mână o umbrelă sau un băț cu vreun muțunachi, ceva, ca toți ghizii din lumea asta, ca să fie observat ușor chiar de la distanță.

Spectacol în Goreme, la seara turcească

Chiar nu am întâlnit până acum un ghid care să dea replici atât de arogante și de împotriva turistului, de parcă ar fi dorit să nu mai existe turiști, în așa fel ca el să nu mai aibă acest job de vară. La replica unora care l-au amenințat cu reclamația la agenție, a răspuns cu nonșalanță "Și ce să-mi facă mie agenția??" !
La masă sau în particular, dl. Marian era un tip de treabă, dar ca ghid nu aș spune că este unul dintre cei pe care mi-aș dori să-i mai văd în excursii, chiar dacă am primit tot ajutorul necesar când nu am mai putut suporta toanele colegei de cameră și am solicitat să stau singură în cameră, plătind în plus pentru asta cca 20 de euro pe noapte.

Masa - a fost relativ puțin variată, cam aceleași feluri de mâncare le-am avut în toate hotelurile, și dimineața, și seara, și la prânz pe unde am servit masa, dar spre deosebire de excursia din China, unde chiar nu am pus gura pe chimicalele lor cu aspect dubios, aici erau feluri comestibile și asemănătoare cu ale noastre. Prețurile au fost foarte bune, la mesele de prânz mă refer - câte 35-40 de lire turcești (adică cca 5-6 euro) și mâncai tot ce voiai, oricât voiai. Băutura, inclusiv apa, o plăteam separat. Băutură însemnând de obicei sucuri. De bere am avut parte rareori, iar băuturi alcoolice doar la seara turcească s-au găsit pe mese. Aviz amatorilor de alcool, care nu este acceptat de religia islamică și care, în consecință, nu se comercializează la marketuri și nu se oferă nici la restaurante.

Referitor la mâncare, am văzut și fasole verde murată și iute ca naiba, și salată de roșii cu castraveți și ardei iute de n-o puteai mânca, și supă cremă de cartofi iute de-ți sărea căciula, și un fel de zacuscă de asemenea foarte condimentată. Cine nu suportă iute, trebuie să guste din cam toate felurile ca să vadă ce poate mânca și ce nu, apoi să aleagă ceea ce i se potrivește.

Masa de prânz la un restaurant în Istanbul. Piept de pui, legume la cuptor, bulgur, salată și un fel de lipie. Iaurtul a fost adus drept aperitiv.

Carnea a fost relativ puțină, seara primeam ori două chiftele/chebab, ori un ciocănel de pui cu sos, de la ospătarul care ne punea porția în farfurie. Dacă fiecare își lua mâncarea, vă dați seama că mulți nu mai găseam carne pentru că unii aveau grijă să-și pună 4-5 copănele în farfurie, în așa fel încât tava cu pulpe se termina rapid și alta nu mai vedeam.

 
La micul dejun erau salamuri, probabil din soia, cu colorant carmin intens, ceea ce nu am mâncat, salată, roșii, castraveți, pepene, dulciuri de casă, ouă fierte sau omletă, măsline de mai multe feluri, uneori și lapte sau iaurt cu cereale, sos țațiki de două-trei feluri, gemuri, miere, unt și multe alte preparate specifice, făcute cu maioneză de la market, inodoră și fără gust. Uneori nu era cafea la masă, ci cu bani, dar aveam în schimb la discreție ceaiuri și sucuri ne-naturale.

Mausoleul lui Mustafa Kemal Ataturk, Ankara

Un alt aspect, care nu ține de agenția tour-operatoare, este caracterul și temperamentul celor care alcătuiesc grupul. Din nou am avut ocazia, pentru prima dată în 15 ani de mers hai-hui prin lume, să văd o familie de recalcitranți. Domnul și-a ieșit rău din pepeni în prima sau a doua zi, jignind ghidul. Însă asta a fost singura lui ieșire din peisaj, cel puțin, văzută de mine. 

În rest, soția domnului a fost atât de iritată, de ciufută și de generatoare de conflict, că într-o zi s-a și certat în autocar minute în șir cu una dintre amicele cu care venise însoțită. Apoi doamna a vrut la un moment dat să viziteze un anumit templu, după ce ghidul ne anunțase că ar trebui să mergem să reparăm clima de la autocar - care ventila doar aer cald - și ne întrebase dacă renunțăm la acel obiectiv sau nu. În prima fază toată lumea a spus că renunță în favoarea reparației, dar când dl. Marian a venit cu tabelul să semnăm că suntem de acord cu schimbarea de program, doamna arțăgoasă a sărit cu gura că ea nu a venit să meargă cu autocarul prin Turcia și că vrea să vadă acel templu, convinsă fiind că are adepți de partea ei. Nu avea, dar ca să nu fie iarăși discuții și scandal, ne-am întors din drum cca 40 de minute, ca să i se facă pe plac doamnei, soțului și copilului lor. 

Cred că au fost singurii care au mers să vadă acele ruine, pe o căldură de nesuportat. Restul, am stat la umbră la o cafea sau la un ceai. Aceeași familie cu năbădăi nu ratează nicio ocazie de a nu respecta regulile: duc mâncare din restaurant la cameră, iau mâncare la pachet de la micul dejun, întârzie la plecarea autocarului, etc. Despre gafele cu iz de superioritate, nu mai vorbesc: doamna a zis de mai multe ori în autocar și în afara lui că "vorba volant, scripta manent", neștiind că, în latinește, se spune vErba volant... iar când dl. Marian a lăsat-o să traducă din engleză (nu am înțeles de ce, pentru că dna cu ifose nu prea avea mare habar de această limbă) unii dintre noi ne-am distrat când o vedeam cum traduce din două în două cuvinte, pentru că nu se descurca....  deh! doamna mi-a confirmat zicala conform căreia cine nu are importanță, își dă singur.

Pe Râul Roșu am surprins doi miri care făceau pozele pentru albumul de nuntă. Era într-o joi :)

Știu că odată cu trecerea timpului amănuntele mai puțin plăcute se estompează, cu toate că de regulă, rămâi în memorie cu acele clipe care te-au impresionat mai mult, atât din cele frumoase, cât și din cele mai umbrite.

Per total Turcia Misterioasă de la Christian Tour e un pachet turistic bun, cu multe, prea multe obiective de vizitat. Cine le poate vedea pe toate, trebuie să știe că are de mers destul de mult pe jos în unele cazuri și că are de plătit ceva bănișori pentru că foarte puține obiective mai sunt gratuite în Turcia anului 2019, mai ales că unele situri au intrat în patrimoniul UNESCO și costă în medie 45-50 de lire turcești. Deci, la final, vă doresc picioare zdravene și buzunar plin!

stațiunea Kușadasî, noaptea

Mențiune: toate fotografiile aparțin adminei acestui blog, Oana D. și au fost realizate cu un aparat foto Canon EOS 1200D. Prima poză este realizată la Goreme, Cappadocia.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!