Cremă matifiantă Effaclar Mat La Roche Posay. Review

După ce am testat emulsia matifiantă de la Gerovital m-am gândit să încerc și alte produse asemănătoare, pentru că am un ten gras, mai bine-zis mixt, cu zona T foare grasă și lucioasă la scurt timp după ce mă spăl dimineața sau șterg seara cu loțiune tenul.

Zis și făcut, tot aveam de gând să plasez o comandă la emag să iau mâncare pentru pisici, și am dat întâmplător peste crema matifiantă Effaclar Mat de la La Roche Posay. Recunosc că a fost oarecum un imbold de a o cumpăra, că inițial voisem să caut o cremă matifiantă Vichy, dar am pus-o în coș pe aceasta de la Roche Posay.

Așadar: crema se află într-un tub nesigilat care vine într-o cutie. Pe ea scrie doar în engleză și în franceză, este fabricată în Franța și conține 40 g de cremă matifiantă de culoare alb translucid și textură fină, semi-consistentă, cu un miros vag, ne-parfumat (sau cel puțin, eu nu am simțit altceva).

Crema matifiantă Effaclar Mat de la La Roche Posay este un produs special pentru pielea grasă, pe care promite s-o hidrateze și să regleze cantitatea de sebum, matifiind tenul în așa fel încât să nu lucească. Este menită să închidă porii, să reducă aspectul lor, să uniformizeze și să catifeleze pielea.

Crema are drept ingredient de bază apa termală din izvoarele din La Roche Posay, bogată în seleniu și cunoscută pentru proprietățile sale antioxidante și calmante. Este benefică pentru toate tipurile de piele dar în mod special pentru pielea grasă și cea acneică.

• Nu conține substanțe uleioase 
• Fără parabeni
• Produs non-comedogenic
• Testat dermatologic

Se folosește dimineața și/sau seara, după ce tenul este curățat cu loțiune. Trebuie evitată zona ochilor! Eu o folosesc doar dimineața, seara prefer să las pielea să respire, fără să-i astup porii cu cremă.

Ce am observat după cca 10 zile: - matifiază în câteva secunde, chiar în timpul aplicării

• - este foarte spornică, folosesc pe toată fața doi stropi de cremă
• - matifierea durează până seara chiar pe căldurile astea de vară
• - catifelează pielea
• - reglează eliminarea sebumului din zona T
• - este o excelentă bază de machiaj

Dar:

• - prețul poate fi considerat relativ ridicat - eu am cumpărat-o cu cca 53 de lei. Mie nu mi se pare scump, dar fiecare le știe pe ale ei și ceea ce mie mi se pare un preț bun, alteia poate să i se pară scump, sau ieftin.
• - la mine generează lăcrimare dacă nu am grijă să evit larg regiunea ochilor. Aici se cuvine să spun că eu am o sensibilitate aparte la ochi, de când mă știu - de exemplu, ori de câte ori mănânc vișine sau beau suc de lămâie făcut în casă, ochii îmi lăcrimează.

Comparând-o cu emulsia matifiantă de la Gerovital, aceasta de La Roche Posay este în mod cert mai bună, dar cea de la Gerovital nu îmi stârnește alergie oculară.

În consecință, emulsia Gerovital rămâne, împreună cu crema matifiantă Effaclar Mat de la La Roche Posay în ritualul meu zilnic de întreținere facială.

Ingrediente:
Apă, glicerină, dimeticonă, stearat de izocetil, alcool denaturat, silice, dimeticonă / vinil dimeticonă polimer încrucișat, copolimer acrilamidă / acrililmimetiltaurat de sodiu, metil metacrilat polimer încrucișat, butilen glicol, stearat peg-100, cocamidă mea, sarcozină, stearat de gliceril, trietanolamină, izohexadecil, acid hexaadicilic, polisorbat 80, acrilați / c10-30 alchil acrilat polimer încrucișat, acid salicilic, parfum.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

De ce nu mai comand pe wish

Anul trecut pe vremea asta deja comandasem 4 produse pe site-ul wish punct com, dar nu merită să-i dau linkul. Erau ele așa: o geantă neagră, un ruj roziu-auriu, un duo alcătuit din creion de buze plus un luciu cu sclipici roșu intens, și un luciu de buze roz. Mai întâi știu că fiecare produs avea o altă dată de livrare, ceea ce a fost o primă dezamăgire pentru mine, pentru că vreo 3 din cele 4 produse urma să le primesc când eram deja plecată în concediu. Am sesizat asistența scrisă de pe site și până la urmă doar un produs a sosit în cursul vacanței mele, și a fost preluat de persoana care venea să aibă grijă de pisici și să ude florile. Deci, cu linia de ajutor a fost ok.

Dar.... din patru produse comandate, doar două au fost ceea ce comandasem, iar celelalte două... cu totul altceva. Să detaliez:

• - geanta - a fost geanta pusă în coș de pe site, relativ micuță, neagră și ieftină, drept pentru care am purtat-o în excursia de astă vară din Turcia unde spre sfârșitul ei s-a și rupt (cureaua de umăr, firește, dar și fermoarul au cedat - probabil actele, portofelul, telefonul, un pix și cheile sau cardul camerei de hotel erau deja prea mult pentru ea). Mă așteptam să nu fie de cine știe ce calitate, dar e prima dată când o geantă mă ține doar 10-12 zile.
• - rujul roz-auriu sidefat - mi-au trimis un ruj sidefat auriu, o culoare incertă, care nu mă avantajează, parcă am bronz pe buze, motiv pentru care combin rujul acela cu alt ruj, prea intens.
• - luciul de buze a fost luciul de buze. Este cel mai ok produs din toate 4.
• - combinația de luciu sclipicios, metalizat, cu creion contur, adică ceea ce se vede în prima poză din șirul de mai jos, a fost total înlocuită cu un ruj simplu, corai (o culoare pe care nu o port deloc, nu-mi place și nici nu mă avantajează), mat. Asta a fost cireașa de pe tort, ca să zic așa - adică un produs pe care nu am niciun motiv să-l port ca atare, nu suport rujurile mate, nu-mi plac și orice ar spune unele reclame, usucă buzele, iar nuanța aia de corai mi se pare de o vulgaritate fără seamăn. Rareori îl folosesc, bineînțeles combinat cu alt ruj, cremos și de o altă nuanță.

De ce nu am returnat comanda? Pentru că a costat doar vreo 20 de dolari cu totul, și pentru că dacă numai jumătate din ce am comandat mi-a fost expediat corect, ce garanție aveam că wish este un site de încredere și că-mi voi vedea banii înapoi? Eu a doua comandă la ei n-o voi mai face, chiar dacă au prețuri atractive.

Voi ați comandat vreodată ceva de pe wish?


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Ace cu bilă de la Casa Cenina

Așa cum am mai scris, unul dintre hobby-urile mele constante este meșteșugul feminin de a coase, a croșeta și a tricota. În ceea ce privește cusutul, de mică am fost învățată să cos, mai întâi la școală, cruciulițe pe etamină și pânză albită, apoi maică-mea mi-a arătat cum se brodează. Mai târziu am dat de gustul goblenului și am rămas cu pasiunea asta până azi, deși am un mare defect, anume că încep multe și nu termin mai nimic. Nu mă înțeleg nici eu, și deocamdată tot nu am găsit formula magică de a mă menține în starea de chef de cusut pe termen nelimitat.

Cusutul de goblen mă relaxează și admir pe toate doamnele și domnișoarele care au mult spor (da, am văzut așa ceva, am văzut goblen de dimensiuni medii terminat într-o lună, de o tânără care avea și serviciu) și care scot din mâinile lor mici lucrări de artă. În afară de simpla pasiune pentru goblenit sunt interesată și de diverse tehnici, instrumente de lucru, ace, tipuri de pânză, ațe, etc.

În ceea ce privește acele, de la o mătușă de-a mea, care azi ar fi avut vreo 87 de ani dacă ar mai fi pe lângă noi, auzisem de ace cu bilă. Adică ace de cusut manual care nu au vârf ascuțit, ci se termină cu o bilă minusculă, mai mică decât gămălia unui bold. Mi-a spus ea că acelea sunt ace speciale de cusut goblen sau pe etamină și că datorită bilei acul intră exact prin spațiul dintre fire, nu agață firele pânzei și nu intră printre firele de mouline deja cusute. În plus, acest tip de ac nu te înțeapă, mai ales când coși la gherghef și manevrezi acul și pe sub pânză, fără să vezi exact ce faci.

Cred că mi-a și arătat ea un astfel de ac cu bilă, doar unul singur mai avea de când era tânără și cosea. Apoi am auzit de acest fel de ac de la o colegă de serviciu, mare cusătoare de goblen, însă ea, spre deosebire de mătușa mea, doar auzise de aceste ace, însă nu avea niciunul să-mi arate și nu cususe vreodată cu așa ceva.

Nu am știut nici eu ce înseamnă acul cu bilă până când nu a fost o discuție în acest sens acum câteva luni pe un grup de facebook dedicat goblenului. Cineva a menționat Casa Cenina, un site al unei afaceri de familie de lângă Arezzo, Italia. Acolo am găsit ace cu bilă de câteva mărimi, produse în Cehia, etamină de mai multe tipuri, ațe mouline DMC originale (franțuzești) și altfel de ațe mouline, produse în Italia, pe aceleași coduri de culoare ca DMC-urile doar mai ieftine, mouline Anchor (Marea Britanie), cotton perle, mătase pentru brodat, etc. Site-ul este bine aprovizionat, dacă pot spune așa, cu de toate pentru fel de fel de tipuri de lucrări efectuate manual. Au și kituri de cusut în cruciuliță și goblen.

Eu am făcut două comenzi la ei, pentru ace cu bilă (cele cu nr. 40, adică de 4 cm lungime le găsiți AICI), etamină, cutii de organizare a ațelor, ațe DMC și de alte tipuri și am primit comanda foarte repede (prima dată am comandat duminică și joi aveam coletul la ușă, deși era în pandemie), a doua oară am comandat niște reviste cu modele de dantelă de Bruges, lucrate cu mosorele (dar modelele se pot adapta și pentru lasetă sau broderie). La prima comandă am avut în colet și 5 sacoșe cu logo-ul firmei, drept bonus.

Transportul costă 10 euro dacă e o comandă de sub 65 de euro în total, sau 3 euro dacă ai pus în coș marfă de peste 65 de euro. De fiecare dată obții bonusuri în puncte pe care le poți valorifica la comanda următoare sau poți aștepta până aduni mai multe puncte și ai un discount consistent din ele.
Site-ul are versiuni în limbile italiană, engleză, franceză, spaniolă.

Acele cu bilă le folosesc și se coase mult mai uniform cu ele. Ce pot să spun, este că recomand acest site pentru cine dorește ace cu bilă pentru cusut manual. E adevărat, astfel de ace se găsesc și pe site-urile chinezești, poate chiar mai ieftin decât la italieni unde un set de 5 ace costă cca 9 euro. Dar de la chinezi vin coletele foarte greu, în 2 luni sau mai mult. Iar marfa știm cu toții cam ce calitate are. Așa că, dacă vreți ieftin, luați de la chinezi. Dacă vreți bun și repede, luați de la Casa Cenina, Italia. Deocamdată, de câteva zeci bune de ani, în România astfel de ace nu se mai fabrică.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

De ce cumpăr de la Nevila

Vorba reclamei, pentru că e mai ieftin. Nevilla e un market în alt județ decât locul unde am domiciliul, adică sediul lui este în județul Bacău, la Onești. O să spuneți că nu merită efortul, că hâr, că mâr, că transportul, că una, că alta.

Dar eu vă spun așa, cumpăr de la Nevila pentru că:

- în Piatra Neamț pieptul de pui dezosat nu costă nicăieri 15 lei kg, ci peste 16-17 lei în cel mai bun caz și trebuie să umbli pentru asta. De regulă costă 18-20 de lei, la chioșcul de la parterul blocului meu este 22 de lei/kg, iar în unele marketuri costă și 26 de lei/kg. Iar pentru o diferență de până la 11 lei la kg, eu zic că merită efortul, care nici nu este vreun efort, că nici nu mă mișc din scaunul meu din fața laptopului.
Pentru conformitate, ca să zic așa, în poza de mai jos aveți un bon de cumpărături de la Lidl (gară), care trece drept unul dintre cele mai ieftine magazine din țară, cred, unde pieptul de pui, acela ambalat în vid, la pungă, costă 18.50 lei/kg.

Cumpăr de la Nevila pentru că toate sortimentele de carne, de pasăre, vită și porc au prețuri semnificativ mai mici decât cele de la marketurile și măcelăriile din orașul meu. De exemplu un bun magazin din Piatra care aduce marfa la domiciliu în două ore de la comanda telefonică este TCE 3brazi. Însă prețurile sunt la fel ca peste tot în orașul meu, ba uneori chiar ușor mai ridicate decât media.

Cumpăr de la Nevila pentru că legumele și fructele sunt mai ieftine decât pe la marketurile din orașul meu. La marketul blocului cartofii costă între 2 și 4 lei, depinde de prețul de achiziție, bănuiesc, iar ieri am luat roșii cu 5,50 lei/kg. La Nevila cartofii noi sunt 1 leu iar roșiile 3,19 lei.
Iar exemplele de prețuri mai mult decât rezonabile de la Nevila pot continua. Probabil că nu totul este mult mai ieftin decât în orașul meu, dar ceea ce am nevoie zilnic, este.

Și mai cumpăr de la Nevila pentru că dacă mă loghez în cont și comand azi, înainte de ora 10.00, marfa ajunge la mine la ușă în aceeași zi după amiază.
Și mai cumpăr de la Nevila pentru că dacă iau marfă de sub 200 de lei, transportul mă costă doar 10 lei (lucru care nu s-a întâmplat până acum pentru că pun în coș marfă de cca 300 de lei și cumpăr de 2 ori pe lună de la ei).

Carnea și produsele din carne vin în lăzi frigorifice mici, iar restul cumpărăturilor în sacoșe de plastic. La ușă plătesc cu cardul, las șoferului ceva de-o cafea și mă duc să-mi pun cumpărăturile la congelator. Nu mă spetesc cărând sacoșe pline, nu târâi după mine căruciorul de cumpărături care deja e paradit și îi mai sare o roată din când în când, nu mă expun la viruși :)

Pentru mine, Nevila e soluția perfectă. Mulțumesc Nevila supermarket că exiști!

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Brățări pentru bărbați care pot fi purtate și de femei

Cauți un cadou pentru un domn, fie el rudă, prieten sau cineva foarte drag din viața ta? Sau poate chiar pentru tine, de ce nu? Pe trendhim.ro găsești felurite cadouri pentru bărbați, care pot fi purtate și de femei. Eu am descoperit de curând acest site și mi-am luat o brățară de piele, lată, cu ținte metalice. Mai am asemenea articole, pentru că îmi place pielea naturală și brățările din piele mi se par deosebite față de restul accesoriilor din aceeași categorie.

Brățara cumpărată de mine - se numește brățară petrecută din piele maro și există și în varianta pe negru - este simplă și frumoasă, combină pielea maro cu câteva piese metalice argintiu-mat, inclusiv sistemul de închidere care este alcătuit din 3 seturi de capse, așezate la distanțe diferite, în așa fel încât să o poți ajusta pe încheietură așa cum dorești. Textura pielii este delicată, nu foarte subțire astfel încât să poată fi purtată multă vreme fără să se rupă, este ușoară și relativ flexibilă și cântărește puțin. Acesta este un avantaj, din punctul meu de vedere, pentru că îmi plac brățările mai late, iar cele metalice ori tradiționale, cu pietre, ar fi destul de grele și de incomode la purtat toată ziua. Brățara mea pentru bărbați, care poate fi purtată și de femei are o cataramă metalică și dacă doresc, pot atașa de ea un charme de argint sau dintr-un metal argintiu. Însă mie nu-mi plac bijuteriile cu charme-uri, așa că vă las vouă posibilitatea asta, doar am vrut să vă spun că dacă aveți preferințe, puteți personaliza această brățară de piele.

   

Acest tip de brățară, ca și alte brățări pentru bărbați de pe trendhim.ro este disponibilă în trei dimensiuni: mică, medie și mare. După ce am efectuat comanda, brățara a venit ambalată într-o folie de celofan, apoi într-un săculeț cadou și pusă într-un plic cu alveole. Înainte de a continua să nu uit să vă spun că prețul mi s-a părut chiar foarte accesibil pentru ce calitate bună are brățara comandată. Coletul a sosit după două zile, dar pentru că situația din prezent o impune, am așteptat 24 de ore înainte să-l deschid, știind că virușii pot rămâne activi pe hârtie sau carton mai multe ore, așadar cred că o zi a fost suficient ca să deschid colețelul în siguranță. Am uitat să spun că transportul costă 20 de lei dar este gratuit pentru produse de pese 199 lei.

Durabilitatea este un criteriu important după care mă ghidez când îmi cumpăr o astfel de brățară, și consider că dacă o port zilnic, pielea din ea trebuie îngrijită periodic la fel ca orice obiect de marochinărie. În acest sens, recomand folosirea unei creme speciale, poate chiar pe bază de ceară de albine, pentru a o întreține. Crema de pantofi de culoare maro este o alegere bună și pentru o brățară din piele. După hrănirea și lustruirea acesteia, trebuie avut grijă să cureți părțile metalice cu o cârpă moale sau o bucățică de vată umedă.

În concluzie eu, una, sunt foarte mulțumită de achiziția făcută și vă invit să descoperiți și voi magazinul virtual de cadouri pentru bărbați www.trendhim.ro/. Cine știe ce alte brățări pentru bărbați care pot fi purtate și de femei veți găsi!

Ție îți plac brățările din piele? Tu sau partenerul tău, purtați așa ceva?



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Ce produse de birotica are nevoie un profesor

Zâmbești? Hai să vedem dacă până la sfârșitul articolului o să mai zâmbești ironic, în colțul gurii. Nici nu știți ce arsenal de produse de birotică, papetărie și nu numai are nevoie un profesor. S-au dus de mult zilele când stiloul cu albastru și cel cu roșu erau de ajuns, pe lângă cele câteva file cu planificările materiei pe care o predai. Te provoc să-mi spui la sfârșit, într-un comentariu, ce anume credeai tu că are nevoie un dascăl din ziua de azi din lista care urmează.

Hârtia cea de toate zilele

A început anul școlar și ești obligat să dai teste inițiale la toate clasele la care predai, chiar dacă îi știi pe majoritatea dintre elevi. Asta pentru că la sfârșitul anului, vei da un test sumativ și vei face o analiză. Ar trebui să se vadă că elevii tăi au progresat. Așadar, ai nevoie de o coală de hârtie de fiecare elev, că școala nu-ți dă. Doar xeroxul ți-l asigură, deși, nu pot băga mâna în foc că în toate școlile este așa. Probabil că unii din colegii mei de breaslă folosesc doar imprimanta din dotare, de acasă. Apoi, mai ai nevoie de hârtie pentru planificări, planurile fiecărei unități de învățare, planurile de lecție, în special dacă ești profesor debutant, pentru caietul profesorului, portofoliul profesorului, procesele verbale de la orice activitate, sau ședință cu părinții, dacă ești diriginte și prelucrare de ROI. Nu știți ce este ROI? Regulamentul de ordine interioară. Dacă ești diriginte, îți faci și un caiet al dirigintelui. Da, știu, tot la imprimanta proprie și personală. Tot cu cerneala proprie, că nu ai de ales. Apoi îți trebuie hârtie pentru toate testele, tezele și chestionarele de peste an. Lejer, cam 4-5 topuri de hârtie de xerox anual.

Pixuri, stilouri, markere, creion, agendă

Pe acestea le iei mai multe odată, pentru că, uitați, eu am rămas fără pix cu roșu aseară și am corectat în continuare cu verde. Am folosit un pix cu gel care m-a ținut preț de vreo 20 de extemporale-fulger, adică de juma' de pagină cu tot cu enunț. Data viitoare cumpăr minim zece pixuri cu roșu, cu mină, și stau în magazin să le verific pe fiecare în parte. Așadar ca profesor, ai nevoie de un stilou bun - obligatoriu în catalog se notează cu stiloul, pixuri cu pastă albastră și roșie, cerneală albastră și roșie, un creion, gumă, ascuțitoare, și una sau două agende. Și ca să nu le confunzi cu ale altui coleg, din neatenție, zic să-ți iei două agende personalizate. Ai nevoie la consiliile profesorale, să-ți notezi ce se discută important, ori să-ți notezi alte lucruri pe care le-ai putea uita. Ca de exemplu, că mama Y te roagă să-l învoiești pe copilul ei, elevul X, că vor să meargă la Iași la Sf. Paraschiva, sau să meargă la oraș să-i cumpere pantofi fix în ora de mate. Nu contează. Îți notezi, și în ziua aia treci frumușel și motivezi absențele elevului, că de aia te-ai făcut și diriginte.

Laptop, tabletă, imprimantă multifuncțională, boxe

Ai nevoie de toate acestea pentru că acum utilizarea calculatorului este necesară peste tot. Nu mai scrii nimic de mână, totul este printat. Acasă, sau, dacă ai noroc, la școală. Eu am acest noroc, dar prefer să vin cu materialele gata făcute de acasă. Tableta este necesară dacă predai un obiect gen muzică ori limbi străine - și ai nevoie la exercițiile de audiție. Școala are uneori laptopuri și boxe, dar nimerești un coleg care-ți suflă laptopul școlii în aceeași oră în care și tu ai nevoie, și nu vrei să riști. Mai bine vii cu materialele de acasă. Școala nu poate asigura câte un laptop de fiecare profesor. Așa că eu car după mine un notebook (tableta încă nu am învățat s-o folosesc la oră), mouse-ul, alimentatorul și un prelungitor cu minim 3 prize - pentru că la fel ca-n legile lui Murphy, când ai nevoie de o priză, e în cel mai îndepărtat loc de catedră posibil, adică în celălalt capăt al clasei. Slavă cerului că avem internet wi-fi și gratuit pentru vreo exemplificare de pe youtube. Că la internet aud că nu ne prea întrece nimeni.

Dosare, bibliorafturi, folii de îndosariere

Orice profesor trebuie să aibă un portofoliu personal. Deci ai nevoie de un biblioraft și dosare de plastic cu folii de îndosariere pentru fiecare categorie de documente. Când ești profesor cu o anume vechime, exercițiile auxiliare manualelor nu-ți mai încap și le pui într-un alt biblioraft cu dosare și folii. Iar dacă predai o materie de examene naționale sau bacalaureat, te-ai scos. Încă un biblioraft unde pui toate subiectele de la probele de audiție, oral, scris. Când ești șef de catedră, responsabil de cerc pedagogic sau organizezi olimpiadele școlare la tine în școală, din nou, câte un biblioraft cu dosare și folii pentru fiecare în parte. Drept este, la noi biblioraftul pentru șefii de catedră se asigură de către liceu. Dar atât, foliile și dosarele de plastic pentru fiecare tematică în parte (planificările tuturor membrilor catedrei, programele școlare, procesele verbale ale activităților, exemple de teste inițiale, de progres și sumative, de teze, cu bareme și interpretări, etc) le cumperi tu. Deci, trăgând linie, un necesar de 5 bibliorafturi, vreo 20-25 de dosare de plastic și zeci de folii de îndosariere.

Alte nimicuri precum agrafe de birou, capsator și capse, radiere, bolduri, scotch, lipici, șamd

Fleacuri din astea mititele trebuie să ai mereu la îndemână. Astfel de accesorii îți fac zile amare dacă nu le găsești, așa că organizează-ți un sertar al biroului de lucru cu tot felul de ace, bolduri, hârtie notes autoadezivă, o rolă de scotch, un tub de lipici, agrafe de birou, perforator, capsator și capsele potrivite, decapsator, radiere, ascuțitori, și orice altceva ai tu nevoie în munca ta de zi cu zi.

Flipchart, whiteboard, tablă școlară, videoproiector

Și altele asemenea. Pe acestea n-o să le cumperi tu, dar la început de an școala o să-ți ceară să faci necesarul de astfel de produse pentru clasă. Poate ai niște elevi mai zbanghii care au spart tabla. Va trebui să faci o listă cu tot ceea ce ai nevoie la clasa ta și tot ceea ce îți trebuie ca să predai eficient - dicționare, anumite culegeri de exerciții, substanțe chimice pentru laborator, planșe, etc. Uneori se vor putea achiziționa toate, alteori nu, dar tu trebuie să fii pregătit să știi ce să ceri când ești întrebat.

Zic că nu am uitat nimic important. Cam astea sunt produsele de birotică și papetărie trebuincioase unui profesor în ziua de azi. Sigur, n-am mai menționat toner, cartuș pentru imprimantă cu ink-jet - depinde ce ai acasă, riglă, echer, penar, servietă sau geantă nouă an de an (știți ce se tocesc mânerele într-un an de zile de folosit?), calculator de birou pentru calcularea mediilor, și altele pe care nu mi le mai amintesc acum, ca să nu mai zic că nu am luat în calcul ce au nevoie profesorii de desen, muzică ori sport. Iar dacă tot ai atâtea de cumpărat, caută măcar să le iei din același loc. La un magazin fizic sau online. Eu prefer online, chiar dacă n-o să pot verifica pixurile dacă au toată pasta intactă ori nu. :)

Ei? Din toate astea tu ce credeai că are nevoie un profesor?


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

DIY - raschetat si lacuit parchet din lemn

Așa precum v-am mai spus în vreo două rânduri (de exemplu când am lipit tapet peste tapet), în vara asta m-am apucat de renovări majore în casă. În primul rând am dorit să schimb mobilierul vechi, deodată cu mine, ori poate chiar mai demult, dar pentru asta a trebuit să recondiționez și să redecorez camerele.

Parchetul nostru este din stejar, parchet de tip vechi, pe care nu l-aș înlocui cu cel modern pentru nimic în lume. Eu nu prea sunt cu bio, eco și altele de acest gen, însă de data asta, cred că lemnul masiv al parchetului din alte vremuri nu se compară cu nimic din ceea ce se găsește azi pe piață. Nu mă refer la bambus sau alte tipuri de parchet din lemn natur dar foarte scumpe. Mă refer la acel parchet pe care multă lume îl preferă, din cauză că este ușor de întreținut, dar care - părerea mea - conține substanțe chimice și aditivi în care nu mi-aș dori să locuiesc.

prima fază - rașchetarea grosieră (perna e acolo pentru că trebuie să stau în genunchi ...)

Așa că trebuia să rașchetez și să lăcuiesc un parchet care n-a mai avut parte de acest tratament de peste 35 de ani. Bineînțeles că inițial voiam să apelez la un specialist, dar când am văzut prețurile (pornesc de la 45 de lei mp) și când am auzit că un meșter cere 40 de milioane vechi pe 3 camere, pentru că susține și că parchetul e vechi (corect! este parchetul pe care l-am avut acasă la mine, înainte să ne demoleze Ceaușescu, are exact 55 de ani, la fel ca mine!) și trebuie scos și bătut din nou, am zis că pentru o muncă de una-două săptămâni, nu merită să dau o sută de lei pe metrul pătrat, sau poate chiar mai mult, manoperă. Eu nu câștig banii ăștia într-o lună, așa că nu am acceptat specialiștii și m-am încumetat să rașchetez singură în toate camerele.

în fiecare pauză de răcire a mașinii de rașchetat, mătur rumegușul rezultat

Unii mi-au spus că acea mașină mare de rașchetat este scumpă și ei trebuie să-și scoată investiția și nu găsesc mai mult de câțiva clienți pe an. Corect, dar dacă prețurile lor ar fi rezonabile, clienți ar găsi mult mai mulți. Când am început să spun la serviciu că-mi rașchetez singură, am găsit încă 5 persoane care au făcut sau vor să facă același lucru, din cauza prețurilor ridicate menținute de meșteri.

Așadar mai întâi m-am hotărât asupra unei mașini de rașchetat cu bandă. Nu știu dacă am făcut alegerea cea mai bună, eu așa am gândit. Am luat-o de pe emag, se numește Procraft, este nemțească și m-a costat 250 de lei fără transport. Am luat și câteva seturi de benzi de șmirghel de granulație 40, 80 și 120. În total am dat cca 500 de lei. Apoi am luat lac eco, pe bază de apă fabricat de Kober (de la Dedeman), 3 bidoane a câte 135 lei fiecare și mi-am cumpărat și un trafalet din mohair (18-19 lei) ca să lăcuiesc. Deci în total mai puțin de 1000 de lei am dat pe materiale.

Acum, ce am învățat din experiența Do It Youself cu parchetul meu.

1. Mașinuța de rașchetat cumpărată este bună, dar trebuie oprită la fiecare 10 minute, cu 10 minute pauză. Asta nu scrie pe emag și dacă știam că atât de des trebuie oprită, îmi luam altceva.

   

mașina Procraft și un set de benzi de șmirghel de 80

2. Parchetul fiind vechi este și foarte uscat, de aceea merge greu rașchetatul, eu reușesc să curăț cca 3 metri pătrați pe zi, lucrând în special diminețile până la ora 14.00, uneori și seara de la 18.00 la 20.00.

3. Ca să mai înmoi lemnul, șterg cu mopul umed în fiecare dimineață zona pe care urmează s-o rașchetez în acea zi, apoi aștept să se zvânte cam un sfert de oră și mă apuc de lucru. Știu aceasta de când eram copil și parchetarul venit la noi acasă dădea pe parchet mai întâi cum un amestec cremos de apă și săpun de casă. Pe atunci se rașcheta manual, cu rindeaua, dar eu nu m-am încumetat să bag săpun, că nu cred că ar mai fi mers mașina de rașchetat electrică, însă umezirea lemnului a fost un lucru foarte bun care m-a ajutat să pot să îndepărtez stratul vechi de palux mult mai ușor. La prima cameră rașchetată, se vede că am mai multe zone unde mi-a fost foarte greu să îndepărtez stratul de la suprafață, pentru că nu dădusem cu apă acolo. Nu mi-a plăcut rezultatul final, ar fi trebuit să insist, dar la acea cameră nu prea am avut încotro - eram presată de timp să termin treaba pentru că plecam în concediu.

4. Chituirea nu am făcut-o amestecând rumegușul foarte fin rezultat cu lac. Am ales o altă metodă: la fiecare pauză de răcire a mașinii, măturam praful de lemn și îl direcționam între lamelele mai distanțate și în zonele cu spații evidente. În acest fel rumegușul intra între lamele și la rosturi, iar când am venit cu primul strat de lac, s-a format chitul singur.

5. În prima cameră rașchetată am dat 5 mâini de lac, în straturi foarte subțiri. Rezultatul final nu mi-a plăcut, parcă am dat cu nisip, nu cu lac. Nu știu care ar fi motivul pentru care lacul nu s-a uniformizat, dar drept este că nu am lăcuit într-o singură direcție. Din câte am văzut pe youtube, ultimul strat de lac se dă doar în maxim două direcții opuse, niciodată perpendiculare. Adică de sus în jos și de jos în sus, ca să zic așa. Iar stratul de lac trebuie să fie grosuț, trafaletul doar să întindă lacul, fără să-l presăm de parchet.

Așa arată prima cameră rașchetată. E un model de așa nu :)  trebuia să insist, sau să mai trec odată cu rașcheta peste tot, ca să nu fie zone greșit răzuite.

Deși ecolacul cumpărat de mine este lucios - așa scrie pe cutie - mie mi-a ieșit în a doua cameră un parchet cu aspect satinat. Acuma sincer, îmi place foarte mult așa, cu irizațiile acelea fine, de parcă ar avea pulbere de diamante pe el :)

6. Ecolacul pe bază de apă totuși miroase. Merge vorba că acest lac nu miroase. Da, nu miroase la fel de puternic precum vechiul palux, dar tot miroase a substanță chimică, însă este suportabil și nu se răspândește în restul casei dacă ții ușa închisă o zi, două, până se usucă lacul de tot.

La a doua cameră lucrată, parchetul a fost mai bun, eu am aplicat ceea ce am învățat anterior și deja se vede diferența

Acum, mai am o piatră de încercare, sufrageria, care este ca suprafață cât celelalte două camere la un loc. Având în vedere că la a doua cameră mi-a ieșit parchetul cu mult mai bine decât la prima, sper să aplic cele învățate și să obțin un rezultat măcar la fel de bun și de data asta. Am nevoie de mult spor!

UPDATE 7 august: primul mare avantaj al acestui ecolac este că mobila readusă în cameră nu zgârie parchetul! Mie mi se pare foarte important acest aspect. Acum să vedem cât durează culoarea frumoasă, deschisă a lemnului și cât rezistă lacul.

Voi ați rașchetat și lăcuit parchetul vostru? V-ați încumeta la așa ceva? Greu nu este, dar consumă ceva timp....

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!