Vrei o masina de spalat buna? Iata cum sa o alegi

De ce informaţii ai habar în ceea ce priveşte maşinile de spălat vase? În cazul în care nu prea ştii cum să răspunzi la această întrebare, înseamnă că ţi-ar prinde câteva detalii cu privire la acestea. Atât în cadrul magazinelor fizice, cât şi acelor online găseşti o varietate de modele: încorporate sau nu, mai ieftine sau mai scumpe... după cum este de aşteptat, nu trebuie să crezi orice reclamă, indiferent de cât de atractivă şi reală pare aceasta. Cel mai bine este să te documentezi pentru a vedea cum anume poţi identifica o maşină cu adevărat bună şi de calitate.

Înainte de toate, haide să recapitulăm motivele pentru care ai nevoie de aceasta, astfel ca investiţia pe care o faci să nu îţi pară apoi inutilă. E adevărat că metoda practică de a spăla vesela una câte una, la mână, în chiuvetă încă este o actualitate. Însă de ce să nu investeşti în ceva ce te va ajuta să beneficiezi de un plus de confort? O masina de spalat vase Whirlpool sau orice brand de renume îţi poate fi de real folos în acest caz pentru că: te ajută să economiseşti timp, elimină oboseala pe care a-i fi adunat-o mai ales dacă ai familie mare, îţi permite să fii cât mai igienic, nu îţi place acest sport, vrei ca vesela să fie impecabilă, dar şi să economiseşti bani.
Cred că încă nu ţi-ai schimbat decizia legată de achiziţionarea unei maşini de spălat vase, mai ales având în vedere cele menţionate. Este o evoluţie a vieţii normale, deci nu trebuie nici să te simţi stânjenit că ai fi prea comod.

Alegi o maşină clasică sau una încorporabilă? Răspunsul la această întrebare depinde de bugetul de care dispui, dar şi de preferinţe. Astfel, atunci când porneşti în căutarea acesteia descoperi că există numeroase opţiuni, atât în privinţa modelelor încorporabile, cât şi a celor clasice.
Personal, înclin pentru cele încorporabile deoarece le consider mult mai practice, dar şi mai estetice. Desigur, dacă mobilierul de care dispui în bucătărie nu îţi permite acest lucru, poţi să alegi ceva care să îţi asigure confortul necesar.
Informează-te şi în privinţa cantităţii de veselă pe care o poţi pune la o singură spălare pentru a nu te trezi cu surprize. În ceea ce priveşte dimensiunea, cel mai bine este să te orientezi după numărul de persoane care va beneficia de aparatură, dar şi de frecvenţa cu care utilizaţi maşina.

În cazul în care eşti tipul petrecăreţ, atunci sigur ai nevoie de o maşină în care încape un volum mai mare de vase. În momente de genul, ajutorul maşinii devine indispensabil.

Programul de spălare este un criteriu de care trebuie, de asemenea, să ţii cont când alegi maşina de spălat vase Whirlpool, Samsung, sau orice marcă preferi. Atât aceasta cât şi celelalte funcţii pe care le include te pot ajuta să beneficiezi de vesela dorită.
În mod teoretic, ceea ce trebuie să prezinte interes pentru tine, din acest punct de vedere, este modul în care maşina pulverizează apă pe acestea, care sunt unghiurile sau numărul de jeturi utilizat etc. Însă în practică, aceste lucruri nu îţi vor garanta spălarea temeinică. De ce? Ei bine, contează foarte mult modul în care aşezi vasele în maşină, dar şi forma pe care acestea o au.
Este bine să te orientezi şi după acea maşină de spălat vase care include funcţia de încălzire a apei pe cont propriu, până când aceasta atinge o temperatură ridicată. Ştii probabil că acest lucru este necesar pentru a igieniza şi curăța cât mai bine vasele şi tacâmurile. Este şi modul perfect pentru a te asigura că sunt eliminate toate bacteriile.

Nu neglija nicicum aspectele legate de cât de silenţios este acest articol. Spun asta pentru că sunt şanse destul de mari ca maşina aleasă fără atenţie să îţi strice somnul, din cauza zgomotului pe care îl produce.

Sfatul meu este să ai grijă în legătură cu fiecare aspect legat de acest dispozitiv, astfel că rezultatele de care ai parte să fie cele dorite. În situaţia în care eşti interesat să cumperi ceva de calitate, te invit pe demax.ro pentru a descoperi cele mai eficiente astfel de articole, ce prezintă un bun raport calitate – preţ.

Dacă ți-a fost util, dă mai departe!

Mobila de living in stil minimalist de la PremiaMob

Termenul de "minimalism" a apărut pentru prima dată la mijlocul anilor '60 din secolul trecut şi, în principal, a fost folosit pentru a descrie sculpturi ale artiștilor Robert Morris şi Donald Judd. De atunci, înţelesul acestui cuvânt lărgit şi acum este folosit în diferite domenii - de la modă şi muzică, la design şi arhitectură.
Minimalismul în design devine din ce în ce mai popular. Spre deosebire de alte tendinţe în care se impun reguli stricte, stilul minimalist vine cu un accent pus pe variantele acestuia.
Principiile fundamentale ale acestui stil sunt liniile ascuţite, suprafeţele solide, mobilierul de joasă înălţime şi de nuanţe pastelate. Ideea principală în designul minimalist este folosirea de forme simple şi naturale. Acest principiu este o bază a stilului oriental în design, în special a aceluia clasic japonez, care a devenit baza pentru minimalism. Designerii celebri care au fost fondatorii minimalismului erau membri ai grupului de artă "Style", constituit în 1917.

Minimalismul în designul interior înseamnă camere spaţioase, livinguri cu minim de mobilier şi detalii. Elementul principal al acestui stil este o atenţie la formă, culoare şi textură. Planificarea nu presupune împărţirea în camere, totul atată ca un mare living: mobila, stofa sau pereţii despărţitori de sticlă joacă rolul de separatoare. Accentul se pune pe forme geometrice, ascuţite sau nu, şi pe asimetrie. Forma prevalează asupra scopului. Mobila trebuie să aibă forme fluide şi să fie tapiţată cu piele de culoare neutră, iar mesele joase, de cafea, pot fi din sticlă groasă în totalitate. Suprafeţele lucioase şi liniile drepte arată uimitor într-un astfel de living. Detaliile ar trebui să fie realizate din inox sau crom iar cantitatea de accesorii trebuie să fie minimă. Parchetul ar trebui să fie realizat din materiale uşor lavabile - lemn, linoleum sau gresie. Este necesar să se prevadă suficient spaţiu pentru a păstra toate lucrurile.

Despre culoare, trebuie să spun că albul este culoarea principală pentru acest stil. Albul ar trebui să formeze baza pentru pereţi, podea şi mobilier. Ca o alternativă, puteţi alege culori neutre, cum ar fi bej, gri, verde deschis. La bază trebuie să fie o culoare neutră, pentru a putea realiza diverse accente cu orice altă culoare, vie, dar numai cu una singură. Culoarea roşie este tradiţională, este cea mai populară alegere pentru evidenţierea detaliilor pe un fundal alb, cu toate că aceasta este o chestiune de gust şi puteți alege orice culoare doriţi. Foarte adesea oamenii atârnă o pictură sau unele detalii mari pe pereţi. Ferestrele mari, care de obicei nu au perdele sau storuri, crează un efect de luminozitate și sunt cât se poate de potrivite într-un living sau un birou.

Minimalismul este popular pentru că acest stil este foarte uşor de adaptat. Minimalismul este un stil de viaţă care se distinge prin dorinţa de ordine perfectă şi organizare, este deosebit de popular în rândul oamenilor de afaceri şi a oamenilor creativi care pun preţ pe combinaţia dintre simplitate, rafinament, frumuseţe şi utilitate. Minimalismul permite exprimarea de sine fără să foloseşti accesorii ţipătoare sau mobilă neobişnuită. O măsuţă de cafea într-un birou, care să arate extrem de simplu precum acelea din imagini denotă mult rafinament şi bun gust. Dacă îţi place simplitatea dar şi lipsa de stricteţe în design, minimalismul este ceea ce ai nevoie!

Piese de mobilier în stil minimalist, accesibile ca preţ poţi comanda online la PremiaMob.ro, sau direct la Showroom-ul Silvarom din Baia Mare, Bd. Independentei, nr. 64, sau la telefon 0748-119.453. Spor la mobilat!

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

O pictura pentru casa ta

Voiam să cumpăr un tablou canvas ca să-l ofer unei familii de tineri de curând mutaţi în casă nouă. Pentru că nu doream să cumpăr un tablou din magazinele oraşului, unde am văzut doar modele mari şi, bineînţeles, nu foarte accesibile ca preţ, am comandat de pe soldshop.ro un tablou după o pictură clasică, la dimensiunea dorită de mine. Şi mi-a plăcut atât de mult ce am comandat încât am păstrat tabloul şi până la urmă le-am luat altceva colegilor mei de serviciu, de casă nouă.

Dar să va povestesc experienţa mea cu acest magazin online. Coletul a venit la două zile după ce am plasat comanda, însoţit de un mic catalog al produselor de pe site şi de nişte instrucţiuni de folosire şi informaţii privind garanţia. Tabloul era bine ambalat, gata de pus pe perete. Am ales locul potrivit, şi chiar dacă pictura este una imprimată, pentru privitor ea pare o pictură adevărată - de altfel este o copie fidelă a unui original pictat cu ulei pe pânză. Tehnica imprimării acrilice este foarte răspândită astăzi, e o tehnică modernă de pictură folosită pe scară largă, pentru ca şi persoanele cu posibilităţi financiare mai modeste să poată achiziţiona un tablou.

Brent Heighton, un pictor impresionist contemporan canadian, autorul tabloului ales de mine, pictează atât în tehnica clasică, a acuarelei sau a uleiului pe pânză, cât şi în cea modernă, acrilică. Astfel, el este un pictor foarte popular, care are succes la publicul amator de lucrări de artă, tocmai datorită acestui fapt. Pe soldshop.ro găsiţi mai multe tablouri din portofoliul său. Eu am ales o pictură urbană, Romantic Evening, o imagine a unui colţ din Parisul de altă dată, luminat de reflexele luciului ploii, amintind prin tematică şi prin stil de acuarelele de toamnă, redând ploaia, dar având o componentă foarte solară datorită abundenţei nuanţelor de roşu şi portocaliu, ale unui confrate mult mai celebru într-ale artelor vizuale, şi anume Leonid Afremov.

Iar dacă nu îţi place pictura clasică, sau o astfel de pictură nu se potriveşte în designul interior al casei tale, răsfoind tematicile tablourilor canvas oferite de Sold Shop vei găsi diverse imagini cu flori, animale, oameni, cadre din natură, moderne, pe gustul tuturor. Mai nou, am văzut pe site şi alt gen de cadouri, şi anume ceasuri foarte avangardiste ca design, care pot fi şi personalizate după dorinţă, pereţi decorativi, stickere. Iar dacă ai găsit tu o imagine de suflet şi vrei s-o transformi în tablou canvas, echipa de la soldshop.ro îţi oferă şi acest gen de personalizare, la ce dimensiune doreşti. Îți recomand să intri mai des pe site, ca să vezi și ce promoții au, precis găsești ceva care să-ți placă.

După cum vezi, tabloul canvas cumpărat de mine se asortează foarte bine cu picturile în ulei pe carton pe care le am în casă, ar trebui doar să-i accesorizez o ramă potrivită. Preţurile de pe site sunt mai mult decât accesibile, pictura comandată a costat doar 59,50 de lei, fără transport (aici aș avea de spus că transportul este destul de scump, având în vedere că se consideră taxa pe volum, și nu pe greutate, cel puțin așa au afirmat cei de la Cargus. Am plătit pe un colet cu două tablouri, care cântărea în realitate doar 1,7 kg, dar fusese declarat de 5 kg, 43 de lei pe transport. Această sumă mi s-a spus de către curier că reprezintă taxa volumetrică plus taxa de înapoiere a rambursului către expeditor. Oare nu mai sunt și alte firme de curierat care să calculeze altfel costurile? Cred că da, din moment ce de la alte magazine online am cumpărat saci mari de mâncare pt pisici și pachete cadou livrate în cutii mari, speciale și nu am plătit nimic la transport, deși curierul a făcut 3 drumuri la mașină ca să mi le aducă pe toate la ușă!). Mi se pare un preţ mai mult decât rezonabil pentru un obiect neperisabil, care în mod normal nu se deteriorează în timp şi pe care îl ai o viaţă în casa ta.
Ție ce pictură de pe site ți-ar plăcea să ai în casă?

surse foto: site-ul soldshop.ro si fotografii personale

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Florile si arbustii de la gradina Bakker [1]

O să scriu probabil câteva episoade, despre experienţa mea cu grădina Bakker. Nu ştiu de ce, când am primit (într-unul din coletele de la bonprix.ro) catalogul lor, n-am căutat şi păreri negative pe net, aşa cum de multe ori fac, măcar să ştiu la ce să mă aştept, dacă mă hotărăsc să comand. Deci, "furată" de pozele lor, am comandat mai mulţi bulbi, arbuşti şi seminţe. Aş fi vrut un alt cadou decât cel oferit online, adică 2 trandafiri agăţători, voiam căsuţa pt păsărele şi 50 de bulbi mix, aşa cum era scris în catalogul tipărit, dar pe acela l-am oferit adminei de la asociația de locatari, în ideea că poate comandă ceva pe asociaţie să ne refacem gardul viu acolo unde nu este şi pe unde pătrund hoţii de flori în grădina noastră.

Mai întâi m-am pomenit că pe site-ul lor nu pot opta să-mi vină coletul prin curier, la uşă, ci trebuie să merg eu să-l ridic de la poştă. Am specificat imediat că-l vreau prin curier, într-un spaţiu rezervat unui comentariu, de pe formularul de comandă online. Pe 7 aprilie am lansat comanda. Pe 14 aprilie, era într-o vineri, mă trezesc cu telefon de la ei şi îmi spun că acum nu se mai poate să schimbe din poştă în curier pt că trebuie anulată comanda şi făcută alta, ceea ce mai durează încă 2 săptămâni. Ei, las lucrurile aşa urmând să văd eu cum aveam să mă descurc, pt că nu am maşină şi până la taxi trebuie să mă deplasez pe jos, pt că poşta nr. 1 e într-o intersecţie mare, nu departe de o staţie de taxi, dar maşinile nu pot parca în imediata apropiere. Pentru că domnişoara de la grădina Bakker îmi promisese că-mi ajunge coletul în săptămâna următoare, deja mă gândeam la mai multe variante de a mă plimba prin centrul oraşului cu coletul care bănuiam că este şi greu, şi voluminos. N-a fost decât voluminos, până la urmă.

Am aşteptat. Şi iar am aşteptat. Coletul meu a sosit luni, 24 aprilie, şi când am plasat codul lui în pagina de tracking a poştei române am văzut că fusese trimis din Bucureşti miercuri după ora 14.00. Vineri ajunsese în Piatra, nu înţeleg la ce a mai stat 3 zile în poştă, în loc să primesc un telefon să vin să-l iau, că nr. meu de mobil era trecut cu litere aldine pe colet??? Luni, pe o ploaie morocănoasă, am plecat la poştă să-mi ridic plantele. Apoi le-am pus în apă pe cele care trebuiau puse în apă, pentru că nu aveam cum să le plantez pe ploaie. Restul le-am desfăcut şi le-am lăsat în balcon, să aibă lumină şi aer. Miercuri am avut noroc de o zi superbă şi am grădinărit cam toată ziua, conform indicaţiilor din cărţulia primită în colet. Şi uitam să zic. Preţurile de la Bakker sunt cam pipărate, dar hai, treacă-meargă, mi-am zis, dacă într-adevăr plantele vin din Olanda, sau de unde vin ele. Însă când am văzut ce pliante mari, multe şi din hârtie lucioasă am primit în colet, mi-am dat seama cam unde s-au dus banii mei. Ori o parte din ei. Apoi, fără să vreau, mergând în Kaufland am văzut că un plic cu seminţe de flori costă 1,5 lei iar la Bakker vreo 9-10 lei. Am simţit aşa, ca o săgeată otrăvită în buzunar. Ei, dar hai, Oano, mi-am zis. Doar nu-ţi pui unghia-n gât pt zece-dooj'de lei, acuma.

Bun. Trecem peste. Hai la săpat grădina şi la plantat tuia albastru, chiparos, zic ei. Acuma, chiparoşii mei - că te obligă să iei 6 bucăţi, la pachet - nu erau nici măcar verzi, erau cam ruginii, dar am zis că poate aşa sunt ei când sunt mici. Am respectat directivele Bakker de plantare, cu minim 30 cm între ei, i-am udat ca să băltească apa, şi am făcut asta aproape zilnic, dar cu siguranţă la 2 zile, până de curând când au reînceput ploile. Chiparoşii mei sunt din ce în ce mai ruginii. Nu îndrăznesc să zic că-s uscaţi, încă. Mai sper că măcar unul din cei 6 puieţi şi-o fi revenit din moartea clinică în care i-am primit. Aş zice că unul e mai înalt decât se vede în poză (făcută pe 5 mai), dar mai aştept.

Crinii negri asiatici i-am plantat în grădină pe toţi în afară de unul, care, frumosu' de el!, a crescut mărişor deja într-un ghiveci pe balconul meu. Fraţii lui au păţit diverse: pe unul a călcat un câine sau pisicile mele şi i-au rupt mugurele, altul cred că avea nevoie de mai multă lumină şi n-a crescut mai deloc, iar al treilea creşte lent.

Arţarul japonez, piesa de rezistenţă a coletului, mi-e şi ăsta atât de drag că nu m-a lăsat inima să-l plantez direct afară şi bine am făcut. S-a "trezit" frumos, are frunzele verzulii şi grena, penate, moi, toată ziua mă duc să văd ce face, îl ud cam la două zile şi apoi îl alint. Nu râdeți, :D că şi plantele sunt fiinţe.

Lampioanele chinezeşti le-am pus în grădină. Nu se vede nimic deocamdată, şi după cât de uscate erau bucăţelele de rădăcini primite, nici nu am speranţe că se vor vedea vreodată. Trandafirii agăţători, de asemenea, sunt tot în grădină, pe sub o scăriţă care susţine un liliac mov, dar cum nu mă interesează un cadou pe care nu mi l-am dorit - nu că nu-mi plac trandafirii, dimpotrivă, dar hoţii de flori exact trandafiri caută, şi n-aveam nevoie în curte de încă unii care să fie hăcuiţi de houmleși care vând la colţ de stradă flori furate - chiar nu ştiu dacă s-au prins au ba. Seminţele de zinia şi de pătrunjel - ca să nu mă mai duc toată ziua la chioşcul de alături după o legătură -, deocamdată nu le-am plantat.

Episodul al doilea va veni când o să mai am ceva noutăţi despre plantele mele de la Bakker. Nu visez la o grădină Mirabel, ca în Salzburg, dar oricum, cu atâtea lucruri care n-au fost ok, deocamdată nu-mi mai doresc să cumpăr de la dânşii. Dar să nu zicem hop până nu trecem puntea, adică până nu văd nişte rezultate concrete, cum se zice. Episodul doi, to be continued .. :)

Dormitorul de mahon

Esmeralda urcă singură în dormitorul de mahon în noaptea aceea de Bobotează. Bătrâna servitoare, tanti Tamara, îi pregătise camera și îi dăduse cheile. Esmeralda locuia acum doar cu Tamara și cu intendentul moșiei. Erau vremuri tulburi, se auzea zvon de război chiar lângă oraș, iar părinții fuseseră nevoiți să plece la București de mai multe luni, nici ea nu știa prea bine de ce. Dar nu părea să-i pese foarte tare, pentru că la 17 ani era prea tânără să o preocupe astfel de nimicuri. Tamara îi povestise de multe ori despre dormitorul de mahon și legendele lui. Spunea că noaptea de Bobotează e o noapte magică pentru orice fată, și că dacă își pune o oglindă sub pernă și respectă un anume ritual, își va visa ursitul, așa cum și bunica ei, în aceeași cameră îl visase pe nenea Tache, pe care avea să-l cunoască la primul ei bal în societate și cu care avea să se mărite în vara următoare.

Calorifer sau caldura pe sub podea?

Imi amintesc ca acum niste ani, cand am fost in Brazilia, adolescentii de la liceul unde preda engleza Marcello, cunostinta mea de pe net din Sao Paolo, voiau tare mult sa stie cum ne incalzim noi, cei de la latitudinile temperate si reci, pe timp de iarna. Am fost usor descumpanita de intrebare, nu ma asteptam la asta si nu mi-am imaginat vreodata pana atunci ca ar exista oameni care sa nu stie ce-i acela un calorifer.

Amenajeaza-ti locuinta

Retroboutique este magazinul online care aduce trecutul în prezent, iar peste ceva timp va aduce prezentul în viitor.

Pentru o locuință amenajată în stil rococo, cel mai potrivit obiect vintage este un sfeșnic de lemn, bronz ori alamă. Stilul rococo este un stil architectural, de design interior, care a apărut prin combinația dintre franțuzescul ”rocaille” și italienescul “barocco”. Acest stil se evidențiază prin opulența și varietatea detaliilor și a ornamentelor, prin linii sinuoase în forma literelor C și S.

Un sfeșnic în acest stil va aduce locuinței tale o notă aparte. Motivele florale sau pastorale aplicate vor transforma o încăpere plictisitoare într-una primitoare, dând totodată o notă de optimism și de dinamism. Dacă vrei să vezi o oferta sfesnice intră pe site și delectează-te cu decorațiunile www.retroboutique.ro.

scris de M.C.

Cyclamen - cum o ingrijesc eu

Am primit acum vreo 4-5 ani un ghiveci cu o floare de cyclamen de 8 martie. Mi-a fost tare dragă floarea, dar nu știu cum s-a făcut că nu prea am avut parte de ea. Am citit prin diverse surse că e o plantă pretențioasă. Am pus-o undeva pe o masă, lângă geam, să nu fie direct sub razele soarelui. Dar se ofilea cu fiecare zi care trecea. Mi-am dat seama că nu știam cum s-o îngrijesc.

Am adus-o de la locuința mea de serviciu acasă, la ai mei, lăsând-o în grija lui taică-meu, și nu prea și-a revenit. Din când în când mai dădea câte o frunză și rareori câte o floare. Arăta jalnic. Apoi, în vara asta am început s-o ud zilnic, nu la tăviță, așa cum recomandă toate sursele de grădinărit, ci pe marginea vasului de ceramică, de jur împrejur, pentru că floarea mea este pusă într-un vas mare. Puneam cam 150-200 ml de apă zilnic. Abia după vreo 10 zile, din apa aia pusă în fiecare zi, a ajuns, în sfârșit! - și la tăviță. Apoi mă apucasem de cumpărat astă primăvară tot felul de îngrășăminte lichide - pt cactuși, pt orhidee, pt orice plantă. Lună de lună am îngrijit-o adăugând și îngrășământ la udare.

Apoi cyclamenul meu a început să facă frunziș, destul de bogat, cu frunze mari, frumoase. Cum citisem că planta înflorește de toamna până primăvara, adică invers decât plantele de pe la noi, am așteptat zi de zi să văd bobocii. Și au apărut, exact în luna octombrie. Acum e plină de boboci. Are și flori, doar că observasem că i se îngălbenesc rapid frunzele.

Eu o luasem din balconul închis, unde este frig, în camera mea, unde sunt peste 20 de grade. Și am înțeles că cyclamenul, chiar dacă e în perioada de înflorire, are nevoie de temperaturi mai joase iarna, adică de maxim 20 de grade ziua (ideal 15-16 grade), și de maxim 10 grade noaptea. Pentru că în caz contrar, i se îngălbenesc frunzele și planta moare. Așa că cyclamenul meu e la loc în balcon, alături de cele câteva crăciunițe înflorite, de un crin care acum și-a găsit să înflorească după o pauză de vreo 2 ani, și alături de alte plante pe care le bibilesc cu mare drag. Acum, iarna, o ud mai rar, cam la 2-3 zile, dar tot lunar îi dau îngrășământ. Sper din tot sufletul să-și fi revenit și să o văd înflorită până în martie.

Cum mi-am tapițat scaunele din sufragerie

La noi în casă mobilierul este cam piesă de muzeu. Bătrânii mei nu au înlocuit niciodată mobila cumpărată după nuntă, pe motiv că ceea ce se găsește acum nu mai are aceeași rezistență ca mobila veche. Aici, drept este, nu-i contrazic. Și dacă în ciuda masivității, mobila a fost recondiționată și relăcuită doar o singură dată în ultimii șaizeci de ani, scaunele de la sufragerie erau roase de timp și de purtat. Catifeaua aurie, de care totuși nu-s sigură că era materialul original, căpătase o nuanță incertă, întunecată iar strălucirea materialului nu mai exista decât în amintirile mele.

Așa că erau vreo câteva săptămâni de când băteam tot felul de apropouri lui taică-meu, iar el se cam făcea că nu aude. De fapt, chiar nu prea aude decât ceea ce vrea el, uneori. La început spunea ceva de descurcat singură, că au dispărut maeștri tapițeri, că una, că alta. După care nu mai catadicsea nici atât să-mi mai spună. Într-o zi de vară i-am propus, verde-n față, să ne apucăm amândoi de treabă cum ne-om pricepe. Mi-a arătat dulapul cu scule și a ieșit afară să-și încerce noua motocoasa Kawasaki, achiziție de care era tare mândru, pe iarba din spatele blocului, care crescuse după niște ploi. Se săturase de tăiat iarba cu un foarfece de grădină și-și cumpărase bătrânul o motocoasă pe care abia aștepta s-o bage în priză, ca să vadă cum merge.

Eu mi-am luat inima-n dinți și cu laptopul conectat la internet m-am apucat de treabă. Mai întâi mi-am pregătit cele necesare: un clește cu vârf ascuțit, creion, stofă ripsată, stilou de marcat, capsator, cuie, adeziv, pânză albită pentru dosul scaunelor. Mai întâi am scos ușor cu vârful cleștelui cuiele cu care era prinsă tapițeria cea veche de tăblia scaunului și de spătar. Am avut grijă să desfac materialul fără să-l stric, pentru că după bucata scoasă am decupat stofa pregătită pentru retapițat. Guma-spumă originală era învechită, știam asta, și cumpărasem deja o bucată nouă.

Am îndepărtat-o pe cea veche dezlipind-o cu lama unui cuțit, la fel de atentă ca și la material, să n-o stric pentru că după forma ei am trasat cu stiloul de marcat conturul pe guma-spuma nouă pe care apoi am tăiat-o cu un fierăstrău electric. Bucata astfel tăiată am lipăit-o de scaun cu adeziv, pe deasupra ei am pus un material subțire din bumbac – ar fi trebuit niște capoc, dar nu am avut – apoi am capsat totul cu un capsator electric. Am fixat tapițeria de tăblia scaunului și de spătar cu capse, apoi am fixat totul cu niște cuie, iar la urmă am acoperit dosul scaunului cu pânză albită pe care am capsat-o, în așa fel încât cuiele bătute în stofă și lemnul cadrului nu se mai văd.

Nu am făcut singură toate astea, m-a ajutat băiatul unei vecine, Fanu, elev într-a douășpea, care ieșise să pună rufele la uscat și pe care l-am chemat să-mi țină de scaun și de materiale când era nevoie, dar m-a ajutat mai mult decât atât. La urmă de tot, la sugestia lui, am mai prins cu niște șuruburi cu o surubelnita electronica adusă de el de acasă – taică-meu nu e dotat cu așa ceva, picioarele scaunului, pentru că erau destul de mobile.

Între timp, taică-meu mai venea înăuntru să curețe cuțitul moto-coasei de iarba adunată, și cu coada ochiului privea la ce fac. Am sperat că la celelalte scaune mă va ajuta el. Aș! I-a plăcut ce am făcut cu primul scaun, așa că mi-a spus să continui că fac treabă bună. Și uite așa, în două zile am avut toate cele 6 scaune de la masa din sufragerie recondiționate, re-tapițate, cu mâinile mele și sunt mândră de asta. Mai am un fotoliu paradit de tot, de care m-aș apuca, doar că asta ar însemna să schimb tapițeria la toată mobila de hol. Dar cred că într-o zi mă apuc s-o fac și pe asta. Experiență am căpătat, așa că nu am nimic de pierdut, nu-i așa?

scris pentru http://www.tools.store.ro/

Cum am găsit un instalator bun

Cu toții am auzit fel de fel de povesti despre instalatori-minune care vin, evaluează rapid centrala de apartament, de exemplu, citesc cartea tehnică vreo oră și în câteva minute au rezolvat-o. După care pleacă să caute piesa lipsă și te sună după o zi de căutări asidue fluturându-ți pe sub nas o notă de plată demnă de-o centrală nouă și de ultimă generație. Am pățit-o chiar anul acesta, mi s-a spus că îmi trebuie o piesă care costă vreo 2200 de lei, și care este una din piesele de bază ale centralei. N-am mușcat momeala, ci mi-am luat inima în dinți și am căutat un instalator profesionist, pentru că prima încercare fusese făcută la un prieten de familie priceput la toate.

Centrala mea doar picura niște apă, la intervale rare de timp. Nu puteam să cred că toată bucata aia de piesă ar trebui înlocuită, deși, firește, putea să fie așa. Dar știți cum e, ca la doctor, te duci la unul, dar parcă mai vrei și o a doua părere. Așa că, precum ziceam, am găsit pe internet un instalator profesionist, care în câteva minute mi-a spus că aveam nevoie doar de un anumit fel de garnitură, pe care a doua zi mi-a și montat-o și pentru care am plătit 150 de lei cu tot cu manoperă.

Uite așa, eu am fost foarte mulțumită de rezultat iar omul a făcut rost de un client fidel. Vă spun pentru că în vara asta n-am prea avut vacanță. Pe la sfârșitul lui iulie s-a spart furtunul de alimentare cu apă caldă de la bucătărie. Vă dați seama cam cum săream prin casă de fierbințeala apei, cum îmi venea să plâng când mi-am văzut în câteva zeci de secunde covoarele de pe hol muiate și apa caldă îndreptându-se neabătut către parchetul din dormitoare.

Am pus mâna pe telefon și am sunat instalatorul care m-a ghidat ca să pot închide apa din centrală. Eu singură n-aș fi știut o mie de ani ce trebuia să fac. Apoi a venit, a văzut, și mi-a rezolvat problema a doua zi dimineață, după ce a cumpărat dânsul furtunul care trebuia.

Se spune că dacă ai probleme de genul ăsta este bine să-ți recomande cineva un instalator, dar uite că sunt situații în care nu ai vreme să bați pe la ușile vecinilor să-ți dea vreun nume și atunci trebuie să cauți singur, de urgență, omul de care ai nevoie. Că dacă ai o inundație și ești cu picioarele în apă până la glezne, cum faci rost imediat de un profesionist care să știe ce are de făcut și să nu profite de pe urma necazului tău?

Presupunând că ai avea foarte puțin timp să cauți, pentru că toaleta ta tocmai își revarsă conținutul prin baie și hol asemenea unui mic vulcan, după ce ai răsfoit cartea de telefon sau, mai bine, internetul, ar fi nimerit să găsești o firmă sau un site care oferă servicii de bună calitate și care-ți pune la dispoziție datele de contact ale profesioniștilor cu care colaborează.

Astfel, nu mai e greu să găsești instalatorul profesionist de care ai nevoie pentru problema ta. Eu îți doresc să nu te confrunți cu probleme casnice, dar pentru orice eventualitate, e bine să ai în agendă numele și telefonul unui profesionist pe care să te poți baza.

Articol scris pentru site-ul instalator-profesionist.ro în cadrul unei campanii BlogMoney.

Vanatoarea de ghiocei si craciunita inflorita primavara

La indemnul dlui Draghicescu (steredraghicescu.blogspot.com), am ieșit și eu în grădina din spatele blocului meu la vânătoare de ghiocei, cu "pușca" mea nu foarte performantă, pe nume Nikon. Vânătoarea mea a avut doua etape.
Alaltăieri, încă era zăpadă prin curte. Deci... nimic!! In schimb am "vânat" crăciunița mea care este înflorită acum, ca și de Crăciun; de ce, nu știu, să-mi spuneți voi, cei care va pricepeți într-ale florăritului. Mai demult crăciunița înflorea în preajma lunii decembrie, dar în februarie deja nu mai avea flori.

Ieri însă, zăpada se topise aproape de tot, asa că de la geamul bucătăriei am și ochit ghioceii ieșiți deja la lumină, pe care i-am ajutat să iasă și mai mult de sub zăpezi. Ăștia mi-s!! :))

Martie cu violete de Parma

Mai întâi vreau să urez o primăvară senină și caldă tuturor vizitatorilor mei!

Apoi să vă spun că în grădina mea de apartament - am și una afară, dar acum nu prea este mult de arătat din ea - am mai multe genuri de flori. Preferatele mele, suculentele și cactușii, deși din astea am doar câteva exemplare, din cauza condițiilor nepotrivite. cactușii mei nu înfloresc, pt că nu le pot asigura peste 25 de grade, pe timp de vară.

În schimb am niște violete de Parma, sau de Africa, luate de la florărie, dar și unele cultivate de mine dintr-o frunză dată de cineva.

Violetele nu sunt pretențioase și le am mai mereu înflorite. Le pun apă ținută minim 12 ore în sticlă (ca să se elimine clorul, se zice) numai la tăviță, la fiecare două zile. Dacă este foarte cald, vara, le pun zilnic.

Ele stau unele chiar pe pervaz, altele pe o masă lângă geam. Ar fi mai bine într-un loc mai umbrit, dar nu dispun de spațiu pentru flori mai la umbră, așa că se simt bine acolo unde le-am pus, la geamul de vest.

O dată pe lună adaug îngrășământ în apa de udat. Folosesc îngrășământ de la florărie, și pun un căpăcel la 1 l de apă.
Așa arată grădina din camera mea :)

Primavara de la geamul meu

 

Cam așa se vede o mică parte din grădina de la geamul din fața apartamentului meu. Copăcei cu flori roz, lilieci albi și mov, lăcrămioare, trandafiri, gard viu.

În spate e o adevărată grădină de trandafiri, hortensii, gura-leului, maci, lalele, ghiocei, lăcrămioare, toporași, nalbe, lilieci, înconjurați vara de un zmeuriș și de vișini, dar chiar și așa se mai găsește câte cineva care să vină la furat flori.

Da, la furat, vin cu foarfece pregătit, taie trandafirii îmbobociți, cu tija lungă, ca să-i vândă. Fură și liliacul. Și ghioceii, și zmeura și vișinele și fragii - că de ăștia am uitat să zic.

Deși țip la hoți și mă enervez toată vara, îmi îngrijesc florile și le păzesc.
Tare mult aș fi dorit ca primăria să ne lasă gărduțul din jurul grădinii! De când l-au dat jos vin tot felul de boschetari la furat. Când aveam parodia aia de gard, așa cum era el, făcut din câteva fire de sârmă ghimpată împletită printre crengile arbuștilor, nu erau probleme. Acum .......  toți homleșii care caută în lăzile de gunoi din spatele blocului, iau și câte un braț de flori, că nu-i așa?, e grădina nimănui.....