Se afișează postările cu eticheta recenzie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta recenzie. Afișați toate postările

miercuri, 18 iulie 2018

Drumul spre Ierusalim de Jan Guillou. Recenzie



Drumul spre Ierusalim de Jan Guillou. Recenzie Titlu - Drumul spre Ierusalim
Titlul original - Vägen till Jerusalem, Suedia, 1998
Autor - Jan Guillou
Traducerea - Dan Ciobanu
Editura - Univers
Preţ - 44 lei (pe site-ul editurii), 352 pagini
Anul apariţiei - 2012
ISBN - 978-99931-13-59-1
Gen - aventură, ficțiune istorică

Când am văzut cartea la editura Univers, sincer, mi-am dorit s-o citesc. Mă interesează epoca templierilor și mă atrag anumite secrete pe care se spune că le-ar fi deținut. Deși cartea nu se referă la ele, ci la cu totul altceva, și bănuiam asta, am început-o prima din teancul cumpărat prin primăvară, dar îndatoririle de serviciu m-au împiedicat s-o continui până la capăt. Acum am reluat-o și i-am savurat povestea.

Drumul spre Ierusalim de Jan Guillou. Recenzie

Drumul spre Ierusalim a lui Jan Guillou face parte dintr-o trilogie și este prima carte a ei. Trilogia tratează povestea a doi îndrăgostiți pe fondul social și istoric al naționalismului suedez, într-o perioadă de frământări socio-politice largi, în urma cărora, pe plan local, apare statul suedez. Bogat, profund și cu detalii în ceea ce privește cultura, stilul de viață și coloratura politică a timpului, Drumul spre Ierusalim este o mare piesă de ficțiune istorică cu acțiune și personaje bine dezvoltate. Este, de asemenea, o poveste a iubirii neobosite dintre două suflete nevinovate, care sunt separate de gelozia și trădarea unei rude, timp de 20 de ani, condamnate la încercări impuse de alții pentru că au iubit. Deși viața lor este dură și vreme îndelungată nu mai știu nimic unul de celălalt, ei continuă să spere și, în cele din urmă, se reunesc. Drumul spre Ierusalim ajunge cu dezvoltarea poveștii până când între cei doi se interpune destinul și o distanță care face imposibilă comunicarea.

[Atenție! Urmează spoilere!] Născut în 1150 într-o familie nobilă din Regatul Götaland de Vest, tânărul Arn Magnusson este marcat de un eveniment miraculos. Când băiatul se recuperează în mod inexplicabil datorită rugăciunilor unor călugări, după ce a căzut de pe parapetul casei sale strămoșești, mama lui, Sigrid, promite cerului că dacă Arn va trăi, îl va dedica lui Dumnezeu. Astfel, Arn, fiul cel de-al doilea-născut al nobilului Magnus Folkesson, își va trăi viața în slujba lui Dumnezeu trimis de familia sa pentru a face o lucrare sfântă și pentru a se pregăti să devină un om al bisericii.

Drumul spre Ierusalim de Jan Guillou. Recenzie

La mănăstirea Varnhem, Arn vine sub tutela părintelui Henri, un călugăr cistercian dedicat educației elevului său aristocratic. Cu toate acestea, gramatica, latina, matematica și logica nu sunt singurele lecții: fratele Guilbert, fierarul mănăstirii și fost cavaler al Templului, îl pregătește pe Arn într-un antrenament foarte diferit. Observând talentul extraordinar al băiatului în a mânui sabia și arcul, părintele Henri, încrezându-se în voia lui Dumnezeu, îl trimite pe tânărul neobișnuit cu lumea de afară, înapoi acasă, pentru a împlini un destin pe care Henri simte că se află dincolo de zidurile mănăstirii.

Acasă, Arn găsește că obiceiurile sale monahale sunt în contradicție cu modul de viață al clanului său. Cu toate acestea, familia lui descoperă în curând că Arn a învățat mai mult decât poezia și munca și se dovedește util într-un moment cheie al poveștii. Uciderea unui rege a adus vestul Götalandului într-un vârtej de intrigi, iar complotiști din Est și Vest se luptă pentru putere. La scurt timp după ce își arată calitățile de luptător, Arn o întâlnește pe minunata Cecelia, de care se îndrăgostește. Înainte de căsătorie, nobilul tânăr și naiv face o greșeală, iar Cecelia o comite pe cea de-a doua, care le va fi fatală. Fata stătea la o mănăstire și îi mărturisește iubirea ei ca și faptul că a rămas însărcinată, Katarinei, sora ei, fără să știe că aceasta râvnea la inima lui Arn de mai multă vreme.

Drumul spre Ierusalim de Jan Guillou. Recenzie

Katarina, orbită de gelozie, se duce și o pârăște maicii starețe mărturisind inclusiv că și ea a păcătuit cu Arn, mai demult. Stareța, uluită de cele auzite, îi scrie episcopului să ia măsurile ce se cuvin. Astfel, Cecelia și Arn sunt condamnați, pentru că s-au iubit înainte de căsătorie, la o jumătate de viață (20 de ani) de penitență. Cecelia - la mănăstire (unde după ce naște un băiat care-i va fi luat, va fi pedepsită crunt de maica stareță), iar Arn, într-un război străin în Țara Sfântă, pentru a lupta împotriva lui Saladin, în cruciade. [Aici se termină spoilerele!]

Această carte are precizie istorică, iar Guillou ne ajută să înțelegem viața în țările nordice, în special schimbarea relațiilor dintre clanuri, rolul bisericii și politica generală a timpului. Jan Guillou este un autor versat, care poate picta lumea cu cuvintele sale, care te transportă într-o lume a iubirii, trădării, durerii, păcatului și spiritualității. Dacă ești un cititor care are un interes în istorie, recomand această carte care spune o poveste foarte complexă. Subiectul se filtrează prin ochii lui Arn, dar perspectiva romanului e mai largă de atât. Drumul spre Ierusalim dezvăluie o lume medievală uneori sumbră, ascunsă, saturată de credință religioasă, plină de minuni și intrigi politice complexe, cu descrieri minuțioase și cu o îndemânare de a manipula cititorul contemporan să aștepte cu nerăbdare următorul volum al trilogiei.

Drumul spre Ierusalim de Jan Guillou. Recenzie


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet Google plus pin












sâmbătă, 14 iulie 2018

Jocul minciunii, de Ruth Ware. Recenzie



Jocul minciunii, de Ruth Ware. RecenzieTitlu - Jocul minciunii
Titlul original - The lying game
Autor - Ruth Ware
Traducerea - Ionela Chirilă
Editura - TREI
Colecția - Crime
Preţ - 45 lei, 496 pagini
Anul apariţiei - 2018
ISBN - 978-606-400-324-9
Gen - thriller, psihologic
Comercializata pe Libris

Cunoscută pentru romanele sale de suspans, cu intrigi bine puse la punct, autoarea britanică Ruth Ware scrie cărți care se vând în milioane de exemplare. Jocul minciunii, povestea a patru prietene, colege de liceu care stăteau în internat, nu face excepție.

Cartea este scrisă la persoana întâi, una din cele patru prietene, Isa, fiind povestitoarea. Kate locuiește în apropierea unui mic orășel imaginar, Salten, situat lângă un estuar. Casa lui Kate este de fapt, o moară de apă care folosește energia mareică a estuarului și care lent, dar sigur, se scufundă datorită solului instabil pe care este construită. Însă așa cum Moara se scufundă încet, trecutul iese la iveală, tot încet, din măruntaiele estuarului. Ca o implacabilă lege a echilibrului care guvernează chiar și alegerile noastre.

Cele patru fete, Kate, Isa, Thea si Fatima, s-au cunoscut în liceu și, din distracție, la vremea aceea, au început să joace un joc al minciunii, fără să se gândească la consecințele de mai târziu. Regulile jocului erau să mintă pe cei din jur, să nu schimbe povestea, să nu se mintă ele între ele, să nu se lase prinse în încrengătura propriilor minciuni și să știe când trebuie să se oprească. Pentru imaginație și credibilitate în tot acest joc, își dădeau puncte. Bineînțeles că adulții observă că fetele mint și le izolează de societate, dar lor nu le pasă.

Jocul minciunii, de Ruth Ware. Recenzie

Distracția durează până într-o zi, când se întâmplă ceva grav și cele patru prietene decid să continue jocul, ascunzând adevărul. Kate rămâne la Moară măcinându-se pe dinăuntru, iar celelalte trei pleacă fiecare pe drumul ei. După mulți ani, estuarul începe să-și scuipe secretele afară din mâl și niște oseminte umane sunt aduse la suprafață, de maree. În acel moment Kate nu mai rezistă și le cheamă pe celelalte trei. Fetele, devenite femei în toată firea, copleșite de secretul lor, răspund chemării. Isa, își ia fetița de șase luni și vine la Moară, dar Kate nu este dispusă să le dezvăluie motivul acestei reuniuni stranii decât când sunt acolo toate patru. Chiar și așa, groaza le cuprinde pe toate când văd literele de o șchioapă din ziar, care anunță găsirea acelor oseminte. Lumea bârfește pe șoptite, la balul anual al liceului, cele patru prietene sunt ținta tuturor privirilor, și, colac peste pupăză, se dovedește că mai există cineva care le cunoaște secretul și care le terorizează cu un bilețel ciudat.

Jocul minciunii, de Ruth Ware. Recenzie

Ruth Ware contruiește cu măiestrie o atmosferă de suspans, acțiunea se desfășoară molcom, iar amenințările plutesc apăsător peste tot. Thea își îneacă temerile în alcool, Isa și le proiectează asupra bebelușului ei, Fatima revine la obiceiurile uitate din adolescență în cele câteva zile cât rămâne în Salten, iar Kate, ei, bine, Kate oricum și-a ratat toată viața din cauza unui joc nevinovat. Tenebrele trecutului apasă prea tare. O crimă? Un accident? O întâmplare nefericită? Sau ce este ceea ce toate știu și nu pot spune? Și cine a văzut ce au făcut când erau puștoaice și al cui este scheletul ieșit din nisipul estuarului?

Jocul minciunii, de Ruth Ware. Recenzie

În ciuda lungimii romanului, personajele sunt destul de plate, iar dincolo de cele patru prietene, ceva mai bine schițate, restul personajelor sunt și mai puțin creionate. Acțiunea, însă, nu trenează, este bine condusă, pe alocuri cu lungiri inutile. Stilul scriitoricesc salvează meandrele fără rost ale poveștii și este punctul forte al romanului lui Ruth Ware. Cu siguranță nu e o carte pe placul generației tinere, care preferă genul alert. În schimb cititorii care lasă deoparte acțiunea pentru scriitură, care știu să guste înșiruirea măiastră a cuvintelor vor găsi o carte bună, poate nu neapărat un thriller, dar cu siguranță o carte cu un suspans aproape hitchcockian.

Mie cartea mi-a plăcut, m-a prins și recunosc că mult timp am fost sigură că fetele împărtășesc grozăvia unei crime. Dar am constatat că mă înșel... N-am văzut nicio asemănare dintre acest roman și cărțile polițiste ale Agathei Christie, cum o caracterizează tabloidul britanic The Sun, așa cum nu îi înțeleg pe recenzorii cărora li s-au părut toate aceste patru personaje, nesuferite, sau care consideră că a pleca fără soț într-o mini-vacanță la o prietenă din copilărie care cere ajutor este un sacrilegiu de neiertat. Dar gusturile nu se discută :)

În concluzie, recomand romanul Jocul minciunii de Ruth Ware celor care au timp să guste o carte, și acelora care au mai citit și alte romane ale autoarei. Cartea se găsește pe libris.ro sau pe alte site-uri partenere. 
Dacă ai citit-o deja, mi-ar plăcea să-mi spui într-un comentariu cum ți s-a părut.


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet Google plus pin












marți, 26 iunie 2018

Agentul 6 de Tom Rob Smith. Recenzie



Agentul 6 de Tom Rob Smith. RecenzieTitlu - Agentul 6
Titlul original - Agent 6
Autor - Tom Rob Smith
Traducerea - Oana Celia Gheorghiu
Editura - Univers
Colecția - Enigma
Preţ - 50 lei (la ed. Univers), 464 pagini
Anul apariţiei - 2017
ISBN - 978-606-771-085-4
Gen - politic fiction

Agentul 6 de Tom Smith face parte din ceea ce se numește Trilogia rusă, și este ultima carte a trilogiei, ceea ce eu n-am știut când am luat-o de pe site-ul editurii Univers. Totuși acest amănunt nu este definitoriu pentru acțiunea cărții, care poate fi citită fără probleme chiar dacă nu știm ce se petrece în celelalte două romane. Personajul principal în toate cele trei volume (Copilul 44 și Raportul secret) este Lev Demidov iar cărțile urmăresc evoluția lui pe fundalul comunismului din URSS la mijlocul secolului trecut.

Agentul 6 de Tom Rob Smith. Recenzie

Lev Demidov este un erou de război care a lucrat ca agent KGB în timpul regimului lui Stalin, și, la modul cel mai sincer, consideră că poate să contribuie, prin oprimarea dizidenților, la un stat utopic fără delicte. Mai târziu descoperă că superiorii lui maschează statisticile criminalității și nu mai investighează delictele despre care superiorii lui spun că nu există.

După un lung prolog în care acțiunea se petrece în jurul anilor '50, amintindu-ne de trecutul întunecat al lui Lev, eroul nostru dispare din poveste în timp ce o urmărim pe soția sa și pe fiicele sale, Elena și Zoia, într-o călătorie la New York în 1965, unde fetele urmează să cânte într-un concert destinat promovării bunelor relații între Est și Vest. Prin nemijlocita cooperare a KGB-ului, unul din cântăreții la acel concert este ucis într-un atentat, dar din păcate Raisa, soția lui Lev, este împușcată și ea. Lev, care la vremea respectivă nu putea pleca din țară, este îmbrobodit cu tot felul de minciuni, cum că a fost o crimă pasională, că Raisa ar fi fost amanta acelui cântăreț. El nu crede acest lucru, dar mult timp nici nu poate face nimic ca să afle adevărul. De fapt, știe că acest adevăr i l-ar putea releva un singur om: misteriosul agent 6.

Agentul 6 de Tom Rob Smith. Recenzie

Acțiunea sare din plin război rece în 1980, la Kabul, unde Lev este formator pentru grupurile de afgani care s-au dat de partea guvernului comunist. Amorțit de dependența de opium și de depresie, Lev reușește să se adune când dă de urma agentului 6 și începe să acționeze ca să găsească răspunsuri la întrebările care-l frământau de ani de zile.

Agentul 6 de Tom Rob Smith. Recenzie

Romanul Agentul 6 de Tom Rob Smith este tulburător, mai ales pentru generația care a cunoscut nemijlocit ce înseamnă comunismul, fie el și puțin diferit de cel sovietic. Aluziile la celebrul 1984 al lui George Orwell sunt destul de vizibile, și, la fel ca și eroul orwellian, Lev trece prin niște transformări, dar luate de la coadă la cap. El la început crede sincer în comunism și în oamenii de la putere, este de acord cu metodele lor de oprimare, dar va avea șansa de a fi la rândul său terorizat psihic (cu picătura de apă). Agentul 6, pe care Lev reușește să-l găsească, îi îndeplinește dorința, dar îi dezvăluie și alte lucruri, dure, pe care Lev nu le știa. Când își vede familia distrusă, încetează să se mai iluzioneze și caută adevăruri. Până la urmă află mai mult decât și-ar fi dorit, cu prețul de a fi devenit imun la emoții, ca și cum odată cu eliberarea de comunism și-ar fi eliberat și sufletul de orice fel de simțire.

Mulțumesc editurii Univers pentru șansa oferită de a lectura acest roman.


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet Google plus pin












luni, 25 iunie 2018

Jurassic World Fallen Kingdom, 2018. Recenzie.



Jurassic World Fallen Kingdom, 2018. Recenzie.Titlul original: Jurassic World Fallen Kingdom
Traducere - Un regat în ruină
Gen: S.F., aventură, acțiune, thriller
Producător: Universal Pictures, 2018
Rețeaua de distribuție: Universal Pictures, care este și deținătorul drepturilor de autor
Regia: J.A. Bayona
Scenariul: Derek Connolly și Colin Trevorrow după personajele din romanul Jurassic Park de      Michael Crichton
Distribuția: Chris Pratt (Owen), Bryce Dallas Howard (Claire), Rafe Spall (Elli Mills), Justice Smith (Franklin Webb), Daniella Pineda (Zia), Geraldine Chaplin (Iris), Jeff Goldblum (Malcolm).

La trei ani după incidentul din primul film din seria Jurassic World, Insula Nublar a fost abandonată. O echipă de mercenari sosește pe insulă pentru a colecta ADN-ul din resturile osoase ale unui exemplar de Indominus rex, care se află lângă lagună. După recoltarea fragmentului osos, cei doi mercenari care au luat geanta cu probele sunt atacați de un Mosasaurus și un Tyrannosaurus rex și mâncați. Restul echipajului abia scapă, dar poarta lagunei este lăsată deschisă, permițând Mosasaurului să scape în ocean.

În Congres se dezbate dacă insula să mai fie în continuare un parc de dinozauri sau să fie distrusă de vulcanul care va erupe în curând. Statul se pronunță în favoarea distrugerii insulei și a dinozaurilor rămași, dar cei care nu doresc moartea unor exemplare prețioase pentru știință sunt contactați de anumite persoane care susțin că vin din partea unei asociații de protecție a dinozaurilor. Astfel, exemplarele prețioase, printre care Blue, ultimul velociraptor, un exemplar foarte inteligent, sunt transportate în afara insulei cu puțin înainte ca vulcanul să ardă totul în jur.

În realitate, cei care au aranjat salvarea dinozaurilor sunt traficanți de animale create genetic ca să ucidă, pentru a putea fi folosite în acțiuni militare. Licitația dinozaurilor începe, culminând cu suma exorbitantă pe care rușii o oferă pe un exemplar prototip, numit Indoraptor, un dinozaur feroce care ucide din plăcere. Însă cușca în care stă este distrusă și de aici începe coșmarul. Aceea care poate să-l învingă este Blue, dar o va face ea având în vedere că dinozaurul creat în laborator este tot un raptor?

Bineînțeles, până la urmă lucrurile scapă de sub control tocmai când eroii se așteaptă mai puțin, iar în final lumea este avertizată că va trebui să se obișnuiască cu ideea de a trăi împreună cu dinozaurii. Exact cum se ajunge aici, vedeți voi în film :) Astfel, prevăd o continuare a acestei serii, peste câțiva ani.

În general, filmul este reușit, animațiile sunt excelente, acțiunea predomină, filmul e alert. Se ridică peste media filmelor de acest gen, care de multe ori sunt mediocre sau de-a dreptul slabe (de exemplu, jalnicul Jurassic attack), iar pe imdb.com are deja o notă foarte bună, de peste 8. Mie mi-a plăcut acest film, nu am avut cine știe ce așteptări de la el, și nu m-a dezamăgit cu nimic. Însă tot primul Jurassic Park, cel regizat de Steven Spielberg, mi s-a părut cel mai bun film din serie.

sursă foto, print screen după fotografia publicată de cinemagia.ro




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet Google plus pin










miercuri, 20 iunie 2018

Asasinarea arhiducelui de Greg King si Sue Woolmans. Recenzie



Asasinarea arhiducelui de Greg King si Sue Woolmans. RecenzieTitlu - Asasinarea arhiducelui
Titlul original - The Assassination of the Archduke - Sarajevo 1914 and the Romance that Changed the World (prima apariție New-York, 2013)
Autori - Greg King și Sue Woolmans
Traducerea - Mihaela Sofonea
Editura - Corint
Preţ - 30 lei, 474 pagini
Anul apariţiei - 2017
ISBN - 9786067931372
Gen - istorie, biografii
Comercializată pe Libris

Asasinarea arhiducelui de Greg King și Sue Woolmans nu este o carte de ficțiune, ci un document istoric amplu, istorisit pe înțelesul tuturor.
Viața poate fi imprevizibilă și este adesea presărată cu ironie amară. Luați în considerare cursul incredibil și teribil al celor doi frați Ernst și Max, născuți în luxul familiei imperiale austro-ungare: tatăl lor a fost alături de tronul imperial, iar cei doi au sfârșit în lagărul de concentrare de la Dachau. Soarta lor este, însă, aspectul cel mai șocant, strâns legată de un episod mult mai violent și mai plin de forță istorică al Europei: declinul și distrugerea Austro-Ungariei, anunțată de asasinarea tatălui lor, arhiducele Ferdinand. Pentru că dacă la prima vedere, totul pare a fi doar un asasinat politic, lărgindu-ne percepția, vedem cum acest act a schimbat soarta omenirii și a cauzat niște reacții în lanț: Primul Război Mondial, criza financiară, Al Doilea Război Mondial, Războiul Rece și evenimentele zilelor noastre. Dacă Ferdinand nu ar fi fost omorât, poate că prea puțin din toate acestea ar mai fi fost așa, iar fața lumii ar fi avut o altă coloratură.

Asasinarea arhiducelui de Greg King si Sue Woolmans. Recenzie

Asasinarea arhiducelui aduce la lumină fapte mai puțin cunoscute de marele public și dezvăluie povestea umană a lui Ferdinand, din copilărie și până la căsătoria sa problematică cu contesa Chotek, problemele lor de la curtea imperială austriacă, momentele lor de fericire la Konopischt, moartea lor la Sarajevo și soarta copiilor lor, în jurul cărora o lume întreagă s-a dezlănțuit.
Arhiducele Ferdinand nu trebuia să fie împărat, dar moartea vărului său, prințul moștenitor Rudolf și abdicarea de la tron a propriului său tată, l-au transformat în singurul moștenitor al tronului imperial. Încă de la început, împăratului Franz Joseph I nu i-a plăcut de arhiducele Ferdinand. Iar relația lor a devenit și mai complicată atunci când Ferdinand a ales de soție o femeie care nu putea fi niciodată împărăteasă, Sophie Chotek, contesă de Hohenberg.

Asasinarea arhiducelui de Greg King si Sue Woolmans. Recenzie

Sophie provenea dintr-o familie aristocratică veche, avea zeci de strămoși iluștri, era foarte educată, vorbea câteva limbi străine, juca tenis și se pricepea la politică datorită tatălui ei care fusese mereu în apropierea curții imperiale. Dar ea avea un mare defect: nu era bogată, dimpotrivă, familia ei trăia modest, nu-și permiteau decât servitorii de strictă necesitate și călătorea adesea cu tramvaiul, ca să economisească bani. Ferdinand avea o suită de pretendente de viță nobilă și cu avere, dar greu îi era vreuna pe plac. Când Sophie a reușit să obțină un post de domnișoară de onoare în suita unei bogătașe nobile, care visa ca una din fetele ei să se mărite cu arhiducele, soarele a răsărit și pe strada ei. Ferdinand a cunoscut-o la unul din evenimentele mondene organizate de arhiducesa Isabella și s-a îndrăgostit de ea. Mai târziu au oficializat relația în ciuda tuturor impedimentelor, și astfel Ferdinand a văzut că din prinț moștenitor, a devenit un fel de paria al curții imperiale, din cauza acestei alianțe nedorite de Franz Joseph și de popor. Contesa Sophie nu a fost niciodată primită în familia imperială iar copiii ei nu au avut drepturi la tron.

Mai mult, chiar în ziua nunții a avut loc un atentat cu bombă miniaturală asupra lor, incidentul soldându-se cu răniți și morți printre trecători și servitori. Suita imperială n-a reacționat, doar au schimbat caleștile și și-au văzut de drum, însă contesei i s-a interzis să se afișeze pe viitor alături de arhiducele Franz Ferdinand la evenimentele oficiale, ca și cum n-ar fi fost soția lui legitimă. Abia ani mai târziu, în 1909, regele Carol I al României o invită în mod explicit pe Sophie, ca soție a vărului său, Ferdinand, la palatul de vară de la Sinaia, la Peleș. Acesta a fost momentul în care Sophie este recunoscută drept o membră cu drepturi egale ale capetelor încoronate ale Europei.

Asasinarea arhiducelui de Greg King si Sue Woolmans. Recenzie

Însă în Austria, deși lucrurile încep să se mai îndulcească în ceea ce o privește, împăratul, recunoscut drept un om foarte conservator, nu-i va recunoaște niciodată fiii ca pe niște membri imperiali cu drept la tron. Regulile inutile ale unei societăți muribunde au condus la umilința constantă a lui Franz Ferdinand și Sophie la curtea regală și, probabil, au contribuit și la decesul lor. În vara lui 1914 împăratul și oficialii regali au insistat ca Ferdinand să viziteze Sarajevo, în ciuda climatului politic volatil și ale încercărilor multiple ale lui Ferdinand de a anula călătoria.

Restul este istorie. Recomand Asasinarea arhiducelui de Greg King și Sue Woolmans tuturor celor care iubesc istoria, trecutul și caută să afle cât mai multe din cele ce se află dincolo de cortina de catifea a evenimentelor, în penumbra înțelegerilor secrete dintre marii lideri politici, dar ale căror efecte le suportăm noi, oamenii de rând.

Mulțumesc librăriei online LIBRIS pentru oportunitatea de a mă delecta cu această carte-document, care schimbă viziunea asupra împrejurărilor care au condus la declanșarea Primului Război Mondial.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet Google plus pin











vineri, 15 iunie 2018

Nedoriti de Kristina Ohlsson. Recenzie



Nedoriti de Kristina Ohlsson. RecenzieTitlu - Nedoriți
Titlul original - Askingar (Unwanted), 2009
Autor - Kristina Ohlsson
Traducerea - Petru Iamandi
Editura - Univers
Colecția - Enigma
Preţ - 35 lei, 317 pagini
Anul apariţiei - 2012
ISBN - 978-99931-13-58-4
Gen - polițist, thriller, psihologic

Nedoriți nu este o carte facilă, dar se citește ușor, autoarea Kristina Ohlsson având un remarcabil talent de povestitor, care place chiar de la acest prim roman scris și publicat de ea. În ciuda numărului relativ mare de pagini, Nedoriți nu are acțiuni paralele redundante care să îngreuneze lectura și s-o facă plicticoasă. Nedoriți de Kristina Ohlsson este pur și simplu o carte bună, care merită citită până la capăt.

[Atenție! Urmează spoilere! spoiler = rezumat din acțiunea romanului]

Sara Sebastiansson și fetița ei, Lilian, călătoresc într-un tren aglomerat de la Goteborg la Stockholm. La un moment dat, într-o gară, Sara iese pe peron ca să dea un telefon știind că trenul avea să stea în stație 10 minute. O tânără care are nevoie de ajutor pentru câinele ei îi distrage atenția, trenul pleacă mai devreme decât trebuia și Sara ia taxiul ca să ajungă trenul din urmă. În ciuda faptului că însoțitorul de vagon a încercat s-o avertizeze pe Sara că trenul pleacă, văzând că ea nu îl aude, se gândește să aibă grijă de Lilian, dar fetița dispăruse în mod misterios.

Nedoriti de Kristina Ohlsson. Recenzie

Poliția preia cazul și îl dă pe mâna unei echipe formate din 5 oameni: Alex, un polițist experimentat, Peder, un polititst tânăr și ambițios, Fredrika, o stagiară care provenea dintre civili, Erica, persoana care preia apelurile telefonice și Mats, analist IT. Fredrika intuiește că femeia cu câinele ar trebui investigată, dar bărbații din echipă, misogini, resping ideile ei dintr-o grămadă de motive puerile - că e femeie, prea tânără și fără experiență, frumoasă și cu încredere în metodele de investigare moderne care nu ar fi eficiente. Așa că, legendarul Alex, care din cauza faimei sale ca polițist este lăsat să facă așa cum crede de cuviință în cazurile care i se încredințează, pornește la drum cu metodele clasice.

Nedoriti de Kristina Ohlsson. Recenzie

Pe parcursul anchetei Sara trebuie să recunoască niște adevăruri legate de familia ei și anume că nu se înțelegea bine cu tatăl lui Lilian, un tip abuzat în copilărie și violent la rândul său, și că a coborât din tren ca să-l sune pe noul ei iubit. Pe măsură ce anumite detalii se dezvăluie, apare un colet cu hainele și părul lui Lilian, apoi cadavrul fetei este descoperit într-o parcare de spital, având pe frunte scris cuvântul "nedorită". Alex este sigur că Gabriel, soțul Sarei, trebuie să aibă legătură cu crima. Însă când un bebeluș este ucis și descoperit cu același cuvânt scris pe frunte, lucrurile se dovedesc a fi foarte complicate.  [Aici se termină spoilerele!]

Nedoriti de Kristina Ohlsson. Recenzie

Până la urmă ițele se dezleagă, și cu toate că poliția are nevoie de timp pentru a prinde criminalul, motivul din spatele răpirii pare a nu fi foarte evident. Își vor da seama colegii de anchetă că Fredrika are dreptate? Va renunța ea la slujbă după încheierea investigației sau nu? Nedoriți este un roman complex. Este romanul polițist care investighează un criminal în serie, cu probleme de adaptare socială. Este un roman al relațiilor sociale dintre femei și bărbați, în care bărbații apar misogini și răi, iar femeile, cu excepția bunicii lui Lilian, sunt personaje pozitive și puternice. Este un roman despre copiii nedoriți și abuzați, despre relațiile părinte-copil, despre victime și agresori.

Înainte de a vă ura lectură plăcută, un sfat: să nu aveți așteptări legate de finalul cărții. Criminalul va fi prins, dar ceea ce va face el este mai puțin obișnuit :)

Cartea se găsește în librării, pe site-ul editurii Univers și la librăriile online partenere.




Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Facebook Share tweet Google plus pin










duminică, 3 iunie 2018

Afaris Umbre pe Aora de Tudor George Ciubotaru. Recenzie



Afaris Umbre pe Aora de Tudor George Ciubotaru. RecenzieTitlu - Afaris Umbre pe Aora
Autor - Tudor George Ciubotaru
Editura - Prestige
Preţ - 30 lei, 390 pagini
Anul apariţiei - 2018
ISBN - 978-606-8863-27-6
Gen - Fantasy, supernatural, Young Adult

Afaris este prima serie românească de cărți fantasy, în care se urmărește evoluția personajului principal, Afaris, născut și crescut pe Aora - o lume utopică, evoluată din punct de vedere spiritual, în care un singur gând poate manipula energia din jur. În prima carte a seriei, Umbre pe Aora, el ajunge să joace un rol decisiv în primul război al speciei sale.

Afaris Umbre pe Aora de Tudor George Ciubotaru. Recenzie

Pe Aora trăiesc nimfele (păsări) și aorienii (umani), într-un fel de pace liber consimțită de ambele părți, în care fiecare respectă cu strictețe cealaltă specie. Dar într-o zi Afaris și tatăl lui, Saraf, descoperă din întâmplare o nimfă omorâtă. Cum a omorî o nimfă era un fel de sacrilegiu, cei doi încearcă să fugă de la locul faptei, pentru a nu fi descoperiți și bănuiți de crimă. Însă alte nimfe ajung rapid la surata lor mutilată și lucrurile sunt pe cale să degenereze. Saraf are o viziune cu un câmp de bătălie plin de aorieni morți, măcelăriți. Afaris știe că este vorba despre o viziune premonitorie despre un război între ei și nimfe, dar Saraf spune că împlinirea ei depinde de modul de abordare a situației, că o viziune nu este decât o posibilitate, nu o certitudine, și că viitorul înfățișat în premoniție poate fi schimbat.

Afaris Umbre pe Aora de Tudor George Ciubotaru. Recenzie

De aici încolo pe Aora lucrurile evoluează. Cele două specii sunt pe cale să se înfrunte, deși investigarea crimei aduce la lumină niște canale energetice - autorul le numește puțuri - nou apărute pe planetă, care eliberează o energie negativă ce induce psihoză aorienilor. În curând Saraf își dă seama că aorienii și nimfele sunt nevoite să ajungă la o alianță pentru a evita războiul. Cu toate acestea, aorienii atacați de energiile malefice devin violenți și lucrurile scapă de sub control. Înfruntarea nu mai poate fi evitată, iar premoniția pare că se împlinește întocmai. Finalul surprinde și lasă loc următorului volum din serie.

Afaris Umbre pe Aora de Tudor George Ciubotaru. Recenzie

Cartea mi s-a părut scrisă într-un stil foarte alert, deși cu multe stângăcii, inerente unui debut, ca și cum autorul ar fi descris un film. Scenele se succed rapid, cinematografic, prin fața ochilor, cu personaje schițate doar, care se perindă și ele la fel de rapid. Lumea de pe Aora este un melanj fantastic de oameni, păsări telepate, portaluri energetice, linii de forță, forme energetice desenate în aer. Afaris Umbre pe Aora are puțin din Game of Thrones (armata de schelete), ceva mai mult din Shadowhunters (liniile de forță, puțurile energetice, energo-formi desenați în aer, la fel ca runele lui Clary Fairchild), plus alte elemente des întâlnite în mai toate serialele fantasy apărute în ultimele decade - săbii de lumină, răni care se închid cvasi-instantaneu, personaje care mor și sunt înviate la loc, proiectile energetice făurite cu palmele (unde ești, tu, o, Magnus Bane!! :) ) și dragonii, fără-de-care-nu-se-putea. Am remarcat și prezența a două elemente science-fiction, că Aora este o altă planetă și nava spațială de la final, ceea ce nu poate face cartea să fie încadrată la SF, cum mi s-a părut că au scris unii. Dacă până la final seria va semăna cu un Star Wars ori cu vreunul din romanele celebrului Isaac Asimov, rămâne de văzut.

Afaris Umbre pe Aora de Tudor George Ciubotaru. RecenzieAm înțeles că tânărul autor Tudor George Ciubotaru și echipa de promo își propun ca seria Afaris să ajungă la același nivel cu bestseller-uri precum Harry Potter, Eragon, Maze Runner. Eu le doresc mult succes, dar la cât de cinematografic este scrisă cartea, aștept cu interes să fie serializată, eventual în engleză. Și tot eventual, cu Alan van Sprang (Valentine Morgernstern în Shadowhunters, regele Henric în Reign) în rolul Saraf și Orlando Bloom (Legolas, în Stăpânul Inelelor) în rolul Afaris. Glumesc :) dar orice glumă e pe jumătate adevăr, nu-i așa?

Cine dorește să cumpere cartea Afaris Umbre pe Aora o poate face din librării, online de pe AfarisWorld unde se găsește și în engleză, de pe Amazon, varianta electronică, sau o poate lua direct, la lansarea oficială a cărții în România, care va avea loc în București pe 7 iunie, ora 18:30 la librăria Humanitas Kretzulescu și unde autorul va da autografe și dedicații personalizate.


Afaris Umbre pe Aora de Tudor George Ciubotaru. Recenzie


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!