Casandra de Christa Wolf. Recenzie

Titlu - Casandra
Titlul original - Kassandra (1983)
Autor - Christa Wolf
Traducerea - Iulia Dondorici
Editura - Univers
Colecția - Romanul secolului XX
Preţ - 19 lei, 160 pagini
Anul apariţiei - 2014
ISBN - 978-606-863-113-4
Gen - istoric, aventuri

Christa Wolf (1929‑2011) este una dintre cele mai cunoscute scriitoare germane ale secolului al XX‑lea, originară din fosta Republică Democrată Germană. Romanul Der geteilte Himmel (tradus în română la editura Univers sub titlul Cerul dragostei), publicat în anul 1963, i‑a adus Christei Wolf primul premiu literar al Academiei de Arte din RDG – premiul Heinrich Mann. A publicat apoi romane, povestiri, scrisori, discursuri, scenarii, ajungând să fie o scriitoare foarte cunoscută în Germania și tradusă în lumea întreagă.

Ideea de a scrie romanul Casandra i-a venit autoarei Christa Wolf pe când ținea o serie de prelegeri despre poezie la Universitatea din Frankfurt în 1982. În acea perioadă, în loc de ceea ce ar fi trebuit să vorbească, a ținut 4 prelegeri în care a explicat modul în care a devenit interesată de figura profetesei antice Casandra. Cea de-a cincea prelegere a fost narațiunea romanului în sine, spusă pe scurt.

La fel ca Euripide în Troienele, Wolf o portretizează pe Casandra din perspectiva supraviețuitorilor războiului troian. Monologul interior al preotesei lui Apollo, în timp ce-și așteaptă moartea la porțile cetății lui Agamemnon, îi aduce aminte de Troia, care era o cetate pașnică și înfloritoare. Își amintește despre părinții ei, Hecuba și Priam, apoi revede cu ochii minții cum războiul a distrus totul.

Așadar iat‑o pe fiica regelui troian Priam, vestita profetesă Casandra, sosind în faţa porţilor cetăţii Micene în carul cu prizonieri al eroului grec Agamemnon. Ştie că va fi ucisă înainte de asfinţitul soarelui şi îşi rememorează viaţa, o existenţă excepţională pentru o femeie a acelor vremuri, ce culminează în momente de o intensitate şi un dramatism emoţionant. Christa Wolf imaginează biografia fascinantă a unei figuri feminine atât de controversate din mitologia antică, reuşind să ne facă să o simţim ca pe o contemporană a noastră.

Casandra, femeia troiană, este o privilegiată pentru că face parte din familia regală, dar este de multe ori ignorată și luată drept nebună pentru că face preziceri pe care bărbații din consiliul de război, inclusiv tatăl ei, le consideră greu de auzit. De altfel, tot ceea ce spune ea se va împlini, pentru că are darul profeției dat de către Apollo, dar tot zeul a condamnat-o să nu o creadă nimeni când va profeți.

În povestea ei, Casandra descrie statutul femeilor din timpul ei și descoperă că uneori femeile din familiile sărace au mai multă libertate decât cele din familia regală. La un moment dat în timpul războiului, ea se alătură unei comunități de femei din păturile de jos ale societății și petrec timp seara vorbind, cântând, dansând, țesând și făcând ceea ce doresc, fără a fi judecate sau obligate să facă altceva.

Referitor la războiul troian, la pretextul izbucnirii acestuia și la eroii lui, versiunea Christei Wolf este diferită. Ea creionează alte intrigi și spune că sora regelui Priam, Hesione, a fost cea răpită inițial de greci și că ea a rămas nevasta unuia dintre ei, Telemon. Atunci când troienii le-au cerut-o grecilor pe Hesione înapoi, grecii au râs, și astfel, se va înfiripa planul lui Paris și al răpirii Elenei. Ahile, eroul absolut al războiului troian, este prezentat ca un personaj barbar, care nu respectă nici regula sacră de a nu face o crimă într-un templu. Mai toate personajele cărții, Polyxenia, Iphigenia, Priam și Hecuba sunt complex prezentate, însă în contradicție cu imaginea oferită de clasici despre ei.

În concluzie, Christa Wolf scrie o interpretare spectaculoasă a poveștii profetesei Casandra și aduce în prim plan această alegorie ignorând ceea ce știe toată lumea despre evenimentele antice referitoare la războiul troian și eroii lui, asumându-și inclusiv consecințele negative care derivă de aici.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Intoarcerea lui Heathcliff de Lin Haire-Sargeant. Recenzie

Titlu - Întoarcerea lui Heathcliff
Titlul original - The Story of Heathcliff’s Journey Back to Wuthering Heights
Autor - Lin Haire-Sargeant
Traducerea - Irina Horea
Editura - Orizonturi
Preţ - cca 13 lei, 352 pagini
Anul apariţiei - 2013
ISBN - 973-00000-005
Gen - dragoste, romantic
Comercializată pe Libris

Pe la mijlocul anilor '90 apăruse pe la noi o editură care publica furibund romane populare pe banda rulantă. Unul dintre ele era și Întoarcerea lui Heathcliff, care dacă-mi amintesc bine, se numea doar Heathcliff în acea variantă, de autoarea americană Lin Haire-Sargeant. Era moda sequel-urilor, a continuărilor unor romane celebre din perioada clasicismului literaturii engleze și parcă toată lumea voia să afle ce s-a mai întâmplat cu eroii preferați ai romanelor pe care mai toți le citisem.
Nu-mi luasem cartea, pentru că auzisem că are și scene mai intime în ea, și pe atunci părinții mei nu m-ar fi lăsat să citesc așa ceva. Dar tare eram curioasă să o răsfoiesc, măcar, ceea ce atunci nu am reușit.

Întoarcerea lui Heathcliff , publicată prima oară în 1992, este, așadar, continuarea unicului roman scris de Emily Bronte, La Răscruce de vânturi, publicat în 1847. Pe scurt, în La Răscruce de vânturi Catherine, fiica unui bogătaș, locuiește alături de Hindley, fratele ei, și de un cerșetor, Heathcliff, pe care tatăl celor doi copii îl aduce să-l crească fiindu-i milă de el. Catherine se înțelege bine cu noul venit și devin prieteni. Peste ani, cei doi se simt atrași unul de celălalt, dar cutumele societății o împiedică pe Catherine să recunoască iubirea față de Heathcliff, și ea se va căsători cu Edgar Linton, un vecin, bogat, la fel ca ea. Heathcliff, de supărare, pleacă, și peste trei ani se reîntoarce bogat și se însoară cu sora lui Edgar, Isabella. În scurt timp aceasta moare la naștere. Catherine rămâne și ea însărcinată și naște o fetiță, după care moare la fel ca Isabella. Peste niște ani, vine și sfârșitul lui Heathcliff, în circumstanțe dubioase, doar acum, în moarte, el și Catherine putând fi uniți.

Întoarcerea lui Heathcliff este un roman tipic pentru interesul prezentat de scriitorii americani contemporani pentru romanele victoriene. Lin Haire-Sargeant încearcă să profite de golurile lăsate de romanul sursă pentru a propune cititorului o abordare modernă, în încercarea de a rămâne credincios stilului literar al secolului al XIX-lea, sugerând un alt punct de vedere al unei povestiri bine cunoscute, printr-o amestecare postmodernă a personajelor istorice și fictive.

Romanul lui Lin Haire-Sargeant urmărește ceea ce s-a întâmplat cu Heathcliff în cei trei ani în care a devenit bogat. Cartea lui Emily Bronte ne lasă cu anumite semne de întrebare - cum a putut acest fost cerșetor să devină bogat într-un timp așa de scurt? S-a dedat la fărădelegi ca să facă avere? Lin Haire-Sargeant preia firul narativ și completează spațiul lipsă.

Firește, deși autoarea încearcă să scrie în stilul lui Emily Bronte, și pe alocuri reușește, cartea Întoarcerea lui Heathcliff nu este la fel cu sursa. Stilurile e firesc să difere, narațiunea este alta, urmărește personajele din alte unghiuri și, de ce nu, aruncă o altă lumină asupra romanului inițial. Heathcliff află cine este și de unde provine, cine-i sunt părinții, ori cel puțin tatăl. Aici autoarea face niște conexiuni între cele mai cunoscute romane ale surorilor Bronte și întrepătrunde firele narative și personajele din cărțile lor. Heathcliff se duce la domnul Rochester (personaj din Jane Eyre de Charlotte Bronte) și, aflând niște adevăruri despre rădăcinile lui, devine bogat. Dar misterele și lucrurile lăsate nespuse de către Emily Bronte nu se opresc aici, iar viața lui Heathcliff capătă o altă turnură și alte valențe în tot acest timp în care a stat departe de Wuthering Heights.

Mie cartea mi-a plăcut, dar nici nu am avut așteptări mari de la ea. La răscruce de vânturi rămâne un roman canonic, unic în literatura universală, iar Întoarcerea lui Heathcliff de Lin Haire-Sargeant este un roman contemporan, de dragoste, bun. Dacă el va deveni altceva și valoarea îl va face să rămână deasupra altor titluri, numai timpul ne va spune.
Până una-alta, de 25 de ani această carte cunoaște tiraje noi în mod constant.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Misterele noptii de Nora Roberts. Recenzie

Titlu - Misterele nopții
Titlul original - Midnight bayou
Autor - Nora Roberts
Traducerea - Diana Țuțuianu
Editura - Litera (Lira)
Colecția - Cărți romantice
Preţ - cca 15 lei, 340 pagini
Anul apariţiei - 2014
ISBN - 978-606-741-048-6
Gen - romantic, mister
Comercializată pe Libris

Mărturisesc că de mulți, mulți ani n-am mai citit o carte de Nora Roberts. După 1990 apăruseră o sumedenie de cărți romantice și pe la noi, această autoare fiind una dintre cele mai prolifice în genul romantic. Însă pe atunci se cerea un alt stil, apropiat de erotic, simplu, fără cine știe ce acțiune. Mi-am luat o carte de ea și mi-am zis că este de ajuns, pentru că toate păreau aproximativ la fel.

        

Acum, după douăzeci de ani și mai bine, mi-am zis să încerc să citesc din nou un roman de dragoste scris de Nora Roberts. Și nu-mi pare rău că am făcut asta. În prezent, autoarea americană care scoate zeci de titluri anual, are un stil diferit de a scrie, ceva mai matur, cu subiect și predicat, ca să zic așa, adică romanele ei au acțiune, personaje bine creionate, atmosferă puternică.

La fel este și Misterele nopții, roman gotic prin structura subiectului, modern prin abordare, cu ceva accente oculte, spiritualiste. Cartea începe cu povestea unei tinere sărace, Abigail, servitoare la Manet Hall în statul Louisiana, acum câteva sute de ani. Lucian, unul din fiii stăpânei ei, se îndrăgostește de ea și o ia de soție în ciuda mamei lui care crede că fata e doar o servitoare șireată. După ce naște un copil, Abigail este violată de Julian, fratele geamăn a lui Lucian, care vine într-o seară beat acasă, după care o și ucide din greșeală. Maică-sa, pentru a-și apăra fiul, se descotorosește de cadavru aruncându-l în meandrele râului din apropierea casei lor și îl învață pe Julian ce să spună ca să scape de închisoare.

Secole mai târziu, avocatul Declan Fitzgerald vede Manet Hall într-o călătorie și devine obsedat de acel conac părăginit, pe care-l cumpără și căruia vrea să-i redea splendoarea de odinioară, ba chiar intenționează să se mute acolo, la marginea orașului New Orleans. Se apucă de recondiționat conacul și, după un timp, începe să aibă viziuni din trecut și să experimenteze senzații de teroare și durere aproape insuportabilă. Oamenii din apropiere vorbesc despre niște povești vechi, o crimă, un trup aruncat în râu, iar Declan începe să creadă tot mai mult că Manet Hall este bântuit de fantome.

Pe acest fundal misterios și sumbru pe alocuri, Declan o cunoaște pe Angelina Simone de care se îndrăgostește. Însă și Angelina experimentează tot felul de lucruri, iar pe parcursul cărții povestea lor de dragoste capătă alte nuanțe. Cine este încarnarea cui, de ce fantomele își fac simțită prezența la Manet Hall și cum pot fi liniștite aceste spirite, veți afla dacă veți citi cartea Misterele nopții de Nora Roberts, un roman la granița dintre modern și medieval, cu o tentă romantică, clasică și cu multă atmosferă gotică.

Un roman care se citește pe nerăsuflate, ușor, fără subtilități stilistice care să stânjenească lectura, o carte de vacanță, un intermezzo perfect între alte lecturi poate ceva mai dificile sau mai consistente literar. Însă cu atât mai mult o lectură necesară ochilor și minții.

Cartea Misterele nopții de Nora Roberts se găsește online pe site-ul Libris.ro și pe librăriile online partenere.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Ucigasul de Patricia Melo. Recenzie

Titlu - Ucigașul
Titlul original - O Matador
Autor - Patricia Melo
Traducerea - Anca Ferro
Editura - Univers
Colecția - Enigma
Preţ - 29 lei, 208 pagini
Anul apariţiei - 2016
ISBN - 978-606-863-111-0
Gen - polițist, psihologic

Cum poate un tânăr timid, introvertit şi cu complexe fizice, sociale şi culturale să devină asasin profesionist? Prin vocea protagonistului, într-un stil alert, caracterizat de o extremă violenţă verbală, dar şi de sensibilitate, tandreţe şi umor, romanul Ucigaşul dezvăluie procesele interioare complexe şi pline de conflicte, precum şi pe cele exterioare care îl aruncă pe căi nu de el alese, dar înscrise deja, oarecum, într-un fel de cod genetic social.

Aceasta este prezentarea de pe coperta IV a cărții Patriciei Melo, care în cartea sa prezintă un uimitor criminal profesionist, plin de conflicte interioare, plimbându-se cu nonșalanță pe străzile din Sao Paolo. Máiquel, dealer de mașini second-hand care locuiește în favelă, pierde un pariu la fotbal și, drept urmare, trebuie să-și vopsească părul și mustața blonde. Are nevoie de o nouă garderobă, așa că merge la cumpărături și se ia la bătaie cu vânzătorul. Se duce la bar și acolo îl întâlnește pe Suel, pe care îl cunoaște, și cu care se ia în gură, jignindu-se reciproc, apoi îl provoacă la duel și îl împușcă pentru că acesta nu acceptă lupta. Acum, toată lumea îl privește cu admirație pe Máiquel pentru că Suel era considerat un om periculos. Toți vor să-i mulțumească pentru această crimă, în timp ce el își face procese de conștiință dacă a făcut un lucru bun sau nu. Un medic stomatolog, dr. Carvalho, chiar îi oferă consultație și tratament gratuit dacă îl va găsi și ucide pe violatorul fiicei sale.

Ofertele de acest gen încep să curgă, iar (anti)eroul nostru îi va cere unui detectiv să-i asigure spatele în acțiunile sale. În curând vor fonda o organizație ca să poată să acopere crimele lui Maiquel, care începe să se creadă un fel de vigilante, un fel de Arrow sau alt erou de benzi desenate americane. La un moment dat, vrea să se așeze la casa lui, să caute un job obișnuit, să ducă o viață normală. Acțiunea se complică atunci când el trebuie să omoare pe cineva drag, pentru că a întâlnit o altă femeie și nu vede o soluție diferită. Însă deja visul de a avea o viață liniștită este din ce în ce mai greu de realizat când poliția intră pe fir și trecutul îi suflă în ceafă.

Ucigașul Patriciei Melo e o carte foarte cinematografic scrisă și fără întortocheli stilistice deosebite, narată la persoana întâi, ceea ce e surprinzător, pentru că ucigașul e acela care povestește. Ai senzația că vezi un film, nu că citești pagină după pagină. Maiquel este un antierou complex, care citează pasaje din poezia clasică și uneori își face probleme dacă viitoarele sale victimele merită să moară sau nu. El crede în soartă și astfel pune faptele sale antisociale pe seama ei, ca o versiune masculină și sud-americană a inocentei Tess d'Urberville, altă ucigașă care blamează soarta pentru propriile-i fapte. Dar totul are o limită și când Maiquel omoară un copil, începe să-și facă procese de conștiință cu adevărat, deși tardiv. Mereu și-a dorit să ducă o viață îndestulată, dar se simte nesigur printre cei din clasa mijlocie, încercând să măsoare cumva succesul său prin gesturile simple pe care le învață de la bogătași, de exemplu, prin felul în care râde ținând paharul de whisky în mână.

În concluzie, Ucigașul e o carte ușor lecturabilă, psihologică, socială, în care autoarea aruncă o lumină diferită asupra crimei în sine. Dar cel mai mare atu al Patriciei Melo este crearea unui ucigaș care din când în când (re)devine un om surprinzător de moral.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Biblia pierdută, de Igor Bergler. Recenzie

Titlu - Biblia pierdută
Autor - Igor Bergler
Editura - RAO
Preţ - 47 lei, 554 pagini
Anul apariţiei - 2017
ISBN - 973-606-609-903-5
Gen - aventură, thriller
Comercializată pe Libris

Acum câteva luni am văzut prima dată mai multe reclame pe net la Biblia pierdută și cartea a început să-mi atragă atenția. Mi-am dat seama că era o carte de mare succes la public, însă aveam impresia că Igor Bergler e numele unui autor rus. Și mă întrebăm, oare ce-o fi scris acela așa de bine că i se vinde romanul ca pâinea caldă! :) Când am mai citit despre ea că e ceva oarecum din aceeași zona ca și romanele lui Dan Brown, m-am decis să o comand online. Numai că între timp aflasem că autorul e român și începeam să am unele îndoieli. Cartea a venit, am început s-o citesc, și... n-am mai lăsat-o din mână decât ca să fac mai repede hârțoagele pentru serviciu și să mă pot întoarce la deliciul lecturii acestui roman românesc teribil de bun.

Mulți recenzori și cititori spun că Biblia pierdută seamănă cu romanele lui Dan Brown, mă repet. Însă nu e un fel de copiere cu mici modificări, nici pe departe. Da, sunt niște asemănări, așa, la modul foarte general, cartea aparține genului mixt aventură, thriller, policier, suspans, spionaj, istorie, la fel ca și cele ale lui Brown, eroul, profesorul Charles Baker este profesor la universitatea Princeton, tot așa cum Langdon este profesor la Harvard. Amândoi se trezesc în mijlocul unor situații detectiviste fără voie, amândoi sunt ajutați de personaje feminine în rezolvarea misterelor, și amândoi au o pasiune - Baker pentru istorie, Langdon pentru simbolistică. Iar asemănările se cam opresc aici. Baker nu este o copie a lui Langdon și nici întâmplările pe care le trăiește acest personaj nu sunt o replică a acelora imaginate de Dan Brown pentru eroul său.

Revenind la Biblia pierdută, Bergler își plimbă personajul într-o Românie contemporană, unde acesta a venit din două motive, unul oficial, o conferință științifică, și altul neoficial și relativ secret. Însă secretul fusese deja descoperit și de alții iar ceea ce caută Charles Baker - o sabie, care ar aparține familiei sale, și o biblie, prima tipărită de părintele tiparului, Johannes Gutenberg și finanțată, se pare, de însuși Vlad Țepeș - sunt artefacte căutate și de alții, care au interesul ca acea Biblie să stea ascunsă bine și să nu fie relevată omenirii.

Romanul începe într-un stil aș zice neo-gotic, cu un bărbat care se trezește într-un fel de cavou lipsit de lumină și descoperă că se află lângă niște cadavre mutilate și intrate întrucâtva în putrefacție, dar o umbră vine și îl suprimă și pe el. Apoi intră în scenă Charles Baker și se urmărește un alt fir al cărții. Însă chiar și așa, alte crime teribile se întâmplă iar lui Baker, agentul Interpol Christa îi atrage atenția că lui îi sunt adresate, ca și cum cineva ar vrea să-i transmită un mesaj. Christa aflase că la locul crimelor s-au găsit niște elemente comune, și în ultimul caz, o carte de vizită a profesorului cu un diavol verde, ciudat desenat pe ea.

   

Aventura continuă în afara țării, iar în călătoria pe care cei doi o fac cu un tren internațional, aflăm date istorice despre Vlad Țepeș și despre vremea lui, pe care nu cred că le-am găsi în niciun manual școlar. Bergler are un talent deosebit de a împleti ficțiunea și aventura detectivistă cu istoria povestită în așa fel încât nu cred că există cititor să nu fie atras de ea.

Cu toate că există unele scăpări, sau unele lucruri care mie mi s-au părut scăpări scriitoricești - Baker este destul de emfatic și de teatral uneori, așa cum sunt românii, și nu așa cum sunt occidentalii, modești și profesioniști desăvârșiți în ceea ce fac, apoi crimele adiacente, anterioare momentului la care începe romanul mi s-au părut inutile și puțin credibile - adică de ce ar omorî cineva câte 3-4 oameni odată, în mai multe rânduri, doar ca să îi atragă atenția profesorului, când există modalități mult mai discrete de a o face? - per ansamblu Biblia pierdută nu e un roman de ratat, dimpotrivă, este una dintre cele mai bune cărți scrise vreodată de un autor român, și tirajul de cca 100.000 de exemplare o dovedește din plin. Stilul autorului e foarte cinematografic, cartea se citește rapid, cu toate că mustește de informație de valoare, totul se vizualizează ușor cu ochii minții, de parcă ai vedea un film.

Recomand romanul oricui este pasionat de genul în care scrie Dan Brown, de aventură, thriller, poate și un pic de horror; celor care adoră să citească ficțiune împletită cu istorie, ca și celor care caută suspansul dintr-un roman bun.

Iar pentru cei care au citit deja cartea, am o întrebare - cine este umbra din prologul romanului ? :P


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Prima secunda de Vlad Roman. Recenzie

Titlu - Prima secundă
Autor - Vlad Roman
Editura - Univers
Preţ - cca 35 lei, 399 pagini
Anul apariţiei - 2018
ISBN - 978-973-341-038-6
Gen - istoric, medieval, aventuri

Linz, 1581. Doi tâlhari, o mulțime de maeștri ceasornicari, matematicieni, un pictor, ucenici, servitoare, un manuscris și copia lui participă cu toții, pe durata a zece zile abrupte, la semnarea, modificarea și copierea actului în baza căruia calendarul gregorian urmează să-l înlocuiască pe cel iulian. Intrigile politice se amestecă cu discursul moral în atelierele ceasornicarilor și pe străzile umede de ceața Dunării. Într-o noapte, pe o asemenea ceață, cineva este ucis. Peste toate astea se suprapun povești în ramă, parabole și imagini, descrieri de ceasuri, de orare și tablouri ciudate, plus o mulțime de întrebări despre natura timpului, a imaginii, a identității și a speranței. Va fi prins criminalul? Cum arată ochii lui? Cine e el?

Așa cum spune și prezentarea de pe site-ul editurii Univers, unde a publicat Vlad romanele sale, acțiunea din Prima secundă începe în anul 1581. Doi vechi prieteni, separați de distanță și de meandrele vieții, Clavius și Luigi, care au scris o carte despre cum ar trebui schimbat calendarul, vor să se reîntâlnească pentru a merge într-o misiune la Linz, în vederea aprobării noului calendar. Clavius pornește la drum dar la hanul la care trebuia să vină Luigi, apare Antonio, un nepot al acestuia, care are manuscrisul cu el, și care-l anunță pe Luigi despre moartea prietenului său.

Pe de altă parte, romanul mai are două personaje, pitorești, pe Lorand și Miograd, care deveniseră hoți și escroci de profesie. Ei se infiltrau în casele celor avuți pretinzând că sunt tineri studioși, din familii bune, care meritau să se căsătorească cu fiicele gazdelor lor, câștigându-le încrederea. Până să se dumirească aceștia cu cine aveau de-a face, Miograd și Lorand furau ce aveau de furat și se făceau nevăzuți. Însă Lorand are o soră cu o căsnicie mizerabilă din care el vrea s-o scoată. Da Samola, cumnatul, îi cere lui Lorand favoruri peste favoruri, promițând de fiecare dată că divorțează de soție, dar neonorând niciodată promisiunea făcută. De data asta, îi cere un lucru foarte important, iar Lorand, neavând încotro, acceptă și cere ajutorul prietenului său, Miodrag.

Cei patru se întâlnesc în Linz și totul capătă alte valențe. Manuscrisul devine un personaj de sine stătător, element inedit adăugat de Vlad Roman cărții, pe care vă las singuri să-l judecați (eu sunt ceva mai conservatoare). Autorul descrie apoi minuțios, viața din secolul al XVI-lea, cu meșteșugarii ei, cu precupețele ei, cu atmosfera medievală care te pătrunde, de parcă Vlad Roman ar ști o metodă tainică de a călători în timp ca să ne ilustreze atât de convingător lumea medievală a timpului.

Vlad Roman este un scriitor din generația tânără, născut în 1981. Prima secundă este al doilea roman al său, după un prim mare succes cu cartea Cât mai aproape de tine. În romanul Prima secundă frazarea este molcomă, artistic și minuțios adusă din condei, povestea curge lent, deși nu într-atât încât să te plictisească. Mărturisesc că mi-a plăcut acest stil ușor balzacian, ușor dickensian, dar foarte personal al autorului. Iar cel mai mult mi-a plăcut scena unei crime. Victima nu vede criminalul, dar noi, cititorii, da. În schimb, momentul morții este atât de dilatat, atât de minuțios redat de autor, ca un filigran meșteșugit de un bijutier bătrân, încât angoasa finalului vieții dispare lăsând locul unei plăceri reale a lecturii, împletite cu admirația față de acest spirit de observație deosebit.

În consecință, Prima secundă este un roman în care ficțiunea se împletește cu realitatea istorică, în care peisajul medieval al unui târg important este în detaliu redat cu măiestrie și talent. Aștept cu interes și alte cărți semnate de Vlad Roman și recomand cartea celor interesați de istorie și de o scriitură clasică, din păcate, mai puțin abordată în prezent.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Simbolul pierdut de Dan Brown. Recenzie

Titlu - Simbolul pierdut
Titlul original - The lost symbol
Autor - Dan Brown
Traducerea - Adriana Bădescu
Editura - RAO
Colecția - RAO Class
Preţ - 19 lei pe Libris, 602 pagini, ediția de buzunar
Anul apariţiei - 2009
ISBN - 973-540-138-2
Gen - thriller, acțiune
Comercializată pe Libris

Simbolul pierdut de Dan Brown este o continuare a celor două romane de succes anterioare, Îngeri și demoni (2000) și Codul lui Da Vinci (2003). Protagonistul seriei, Robert Langdon, este încă o dată prezent, deoarece se află implicat într-un alt mister axat pe coduri, simboluri și legende, de data aceasta în Washington DC. Urmând o rețetă de succes, în liniile sale generale, Dan Brown recurge la același plan în toate romanele sale: Langdon și un apropiat al său este pus într-un pericol iminent care trebuie dezamorsat în maxim o zi. O femeie i se alătură de fiecare dată și împreună trec prin pericole pe care le depășesc ca să găsească o soluție convenabilă la problemele în mijlocul cărora se află. Acțiunea nu e lipsită de urmăriri, crime, răzbunări, elicoptere, trenuri rapide, subsoluri și secrete dezvăluite, ori care sunt odată pentru totdeauna distruse. Toate acestea, presărate din plin cu simboluri și referințe la înțelepciunea antică.

[Atenție! Urmează spoilere!] Așadar, după ce se întoarce din Europa, Robert Langdon este chemat la Washington D.C., de către un bărbat care se dă drept asistentul mentorului său, Peter Solomon, ca să vorbească la o prestigioasă acțiune caritabilă la Institutul Smithsonian, despre masonerie. Partea mai neplăcută este că întrunirea are loc în acea seară, iar Langdon este la mile distanță. Cu toate acestea, interlocutorul de la telefon îi explică profesorului Langdon că are un avion particular la dispoziție pentru ca totul să se desfășoare rapid. Între timp ne este prezentat un personaj ciudat, Mal'akh, un tip tatuat peste tot, mai puțin zona fontanelei, însă și acolo are de gând să-și tatueze un ultim desen din vechime, un simbol puternic, care ar avea darul de a-i conferi puteri neobișnuite.

Când Langdon ajunge la locul anunțatei întruniri își dă seama că totul e o minciună și află că asistentul lui Solomon era, de fapt, un impostor (Mal'akh) care l-a păcălit ca să-l aducă la Capitoliu. Acolo ajunge într-o cameră adiacentă din clădire și vede, la fel ca alți turiști, mâna tăiată și însângerată a lui Solomon, despre care așa-zisul asistent spusese că va muri dacă Langdon nu acționează să-l salveze. Pe unul dintre degete este un inel care poartă semnul celei mai înalte prețuiri a francmasonilor. Fiecare dintre degete este tatuat, ca și palma, cu simboluri pe care numai Langdon le înțelege. Astfel, profesorul își dă seama că tatuajele sunt o invitație pentru deblocarea misterelor anticilor și că invitația îi era adresată lui.

În curând, un număr de înalți oficiali ai securității naționale îi cer lui Langdon să-i ajute, întrucât el este singurul capabil să descifreze invitația misterioasă. Langdon, șeful securității Capitoliului, Trent Anderson, și Sato, un oficial CIA, se află într-o cameră subterană a clădirii Capitolului Statelor Unite, care poartă în ea o amprentă cunoscută numai lui Langdon și masonilor din întreaga lume. Între timp, sora lui Solomon, Katherine, care lucrează într-un laborator secret construit de fratele ei, în adăpostul Smithsonian, în domeniul noeticii, consideră ciudat că Peter nu-i răspunde la telefon. Cunoscută de un misterios dr. Abbadon, care susține că a lucrat cu Peter, Katherine află că fratele ei a împărtășit unele dintre cercetările sale secrete cu doctorul, amănunt care o șochează.

Katherine ajunge rapid în vizorul lui Mal'akh, care mai întâi îl ucide pe asistentul acesteia, Trish Dunne, înecându-l într-un container cu un calmar gigantic conservat. Katherine se confruntă cu o amenințare similară, dar printr-o combinație de inteligență și noroc, reușește să scape. În timp ce Mal'akh nu poate să o omoare așa cum plănuise, ea se îngrozește când își dă seama că nebunul și-a pus în aplicare un al doilea plan, printr-o explozie masivă care distruge laboratorul și toate cercetările pe care le conține. [Aici se termină spoilerele!]

Katherine și Robert își unesc forțele, în cele din urmă, într-o încercare disperată de a-l salva pe Peter Solomon de un nebun hotărât să-l bucățălească de viu și să dezvăluie lumii informații care ar putea schimba viața așa cum o știm. Pe parcursul cărții, a cărei acțiune se desfășoară într-o singură zi, ca de obicei în romanele lui Dan Brown, prin câteva flashback-uri ni se dezvăluie cine este acest Mal'akh și care este legătura lui cu Peter Solomon și în special cu fiul, ucis mai demult, al acestuia.

Simbolul pierdut este un thriller captivant, energic, plin de acțiune, scris în stilul caracteristic lui Dan Brown, care va ține cititorii cu sufletul la gură până la deznodământ. Chiar dacă are câteva sute bune de pagini și se află printre cele mai lungi romane ale sale, Dan Brown nu se dezminte și atrage cititorul avid de o cunoaștere a legendelor și simbolurilor vechi, la care altfel nu ar avea acces.

Cartea Simbolul pierdut de Dan Brown poate fi cumpărată din librării, de pe librăria online Libris, de pe site-ul editurii sau de pe alte site-uri partenere.



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!