Nu trebuie sa fii bogat ca sa calatoresti

Una dintre marile mele pasiuni e să călătoresc, însă toată lumea este de acord că am un hobby costisitor. De multe ori îmi doresc să pot merge cu vreo colegă de serviciu, sau vreo prietenă însă mereu aud același și același lucru: nu am bani pentru așa ceva, mi-aș dori, dar... nu-mi permit. Atunci mă simt destul de neplăcut, pentru că nu am dat de nicio comoară în fundul grădinii, nu sunt bogată decât sufletește, și, totuși, reușesc să călătoresc an de an. Firește, există niște lucruri pe care mi le autoimpun, astfel încât să pot face rost de banii necesari. Iar odată, chiar am apelat la un împrumut pentru că mi se oferea o ocazie pe care n-am vrut s-o ratez, aceea de a vedea Brazilia în timpul carnavalului, și care nu cred că ar mai fi apărut a doua oară în viață.

Însă eu îmi stabilesc mai întâi prioritățile, și după ce-mi plătesc taxele și pun deoparte banii de hrană (ca să trăiesc trebuie să am un acoperiș deasupra capului și să mănânc), pe locul următor vin călătoriile. Iar banii de excursii în străinătate îi economisesc așa:

- în primul rând nu cumpăr ceva ce nu am nevoie. Am auzit deseori pe lângă mine oameni care merg la cumpărături și iau câte ceva care după aceea nu folosesc și în felul ăsta se duc mulți bani lunar pe apa sâmbetei.
- în al doilea rând, nu sunt topită după haine de firmă, ultima modă, telefoane ori tablete de ultima generație, și altele de același gen. Așa am fost obișnuită, nu simt nimic în fața unui paralelipiped de plastic cu zeci de funcții, ecran tactil și care-ți scoate sute bune de lei din buzunar când îl iei. Și nu mă interesează să am și eu ceva ce are vecina, prietena, colega. Ce-i drept, fac parte din generația aia în care fiecare vrea să fie diferit de ceilalți.
- nu arunc mâncare, pentru că nu gătesc decât atât cât ne trebuie în casă. Și da, nu cheltui pe restaurante și catering, ci gătesc. Aici se economisesc o grămadă de bani, și dacă nu mă credeți, nu aveți decât să încercați o lună de zile să gățiți și să nu dați banii pe restaurante. Vă asigur că economia va fi consistentă!

Așadar, nu trebuie să fii bogat ca să călătorești, trebuie doar să știi de unde iei banii de călătorii, iar pentru început nici nu ai nevoie de foarte mulți bani. Poți începe cu excursiile ieftine, asta înseamnă să vizitezi Bulgaria, Grecia, Turcia. Eu optez pentru o excursie cu o agenție de turism, dar dacă ție nu-ți place să ai programul prestabilit, poți alege o pensiune ieftină sau un hotel decent unde să stai pe durata vacanței tale, dar fă rezervare din timp pe booking. De asemenea, există variante ieftine de transport: avioane low-cost, autocare de linie, particulari care-și închiriază locurile din mașină. Odată ajuns în țara dorită, poți face autostopul, în multe țări șoferii de ocazie nu primesc bani pentru așa ceva, asta e valabil numai la noi.
Mâncarea poate fi procurată parțial din țară (produse care rezistă câteva zile - cașcaval, conserve, salamuri uscate), de la supermarketurile locale, pentru că vei descoperi că multe produse sunt mai ieftine decât la noi, sau poți căuta restaurante la prețuri mici pe site-urile de călătorii.

Dacă ești tânăr, poți alege să te înscrii într-un program au-pair, ori să lucrezi vara în țara vizată de tine ca barman, chelner, instructor de înot, poți lucra la un casino sau pe un vas de croazieră. În felul ăsta îmbini munca și plăcerea de a călători și a vedea locuri noi. De asemenea, dacă ai o pasiune precum fotografia, profită de pe urma acesteia și fă poze turiștilor, contra cost. Ca student, înscrie-te în programe de tip Erasmus și vei fi plătit să vezi o altă țară, ca să zic așa :)

După cum vezi, nu trebuie să fii bogat ca să călătorești. Cum ziceam și la început, la o adică, poți lua în calcul și varianta unui împrumut, dacă excursia respectivă merită toată atenția ta. Însă până acolo, sunt convinsă că mai sunt multe alte metode de a face rost de bani pentru călătorii, fără să fii neapărat bogat.

Tu ce crezi? Care metodă de a economisi pentru călătorii îți este potrivită?

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Somnul de veci, de Raymond Chandler. Recenzie

Titlu - Somnul de veci
Titlul original - The big sleep (apărută prima dată în SUA, 1939)
Autor - Raymond Chandler
Traducerea - Virgil Stanciu
Editura - Nemira
Preţ - 15 lei, 240 pagini
Anul apariţiei - 2011, prima ediție, 2014 ediția a doua
ISBN - 978-606-579-911-0
Gen - polițist
Comercializată pe Libris

De multă vreme voiam să citesc ceva de Raymond Chandler. Mai precis, de când eram puștoaică și, în vacanțele de vară, devoram literalmente cărțile polițiste din biblioteca mea și de prin vecini. Citisem despre Raymond Chandler într-o prefață la o altă carte, de un autor la fel de celebru și contemporan cu el, Dashiell Hammett, dar pe vremurile acelea, cărțile polițiste străine începuseră să se găsească din ce în ce mai greu, numele des întâlnit pe tarabe fiind al lui Haralamb Zincă și al său agent B-39. Nu că era ceva rău, dimpotrivă, chiar am de gând să recitesc cărțile lui Zincă, dar Chandler era pentru mine așa, cumva intangibil, pentru că nu știu cum s-a făcut, dar nu găsisem pe la cunoscuți nicio carte de-a lui.

Acum, când librăria online Libris mi-a oferit ocazia să citesc ce vreau, am și pus-o pe listă printre primele. Somnul de veci este prima carte din seria celor în care detectivul Phillip Marlowe este solicitat să rezolve un caz complicat. Phillip este chemat acasă la un bătrân extrem de bogat, generalul Sternwood, care îi cere să se întâlnească cu un anticar, Arthur Geiger, și să ajungă la o înțelegere pentru a o șantaja pe Carmen, fiica lui cea mică. Intriga e țesută inteligent, iar în ea sunt implicați și Vivian, fata cea mare a lui Sternwood, și Rusty, soțul ei dispărut și ulterior găsit împușcat. Poate că la prima vedere totul pare un roman polițist clasic și nimic mai mult. Însă Somnul de veci e un roman trepidant, alert, cu o acțiune dezvoltată abil pe multiple planuri, care se pretează oricând la a fi citită, ecranizată, dată mai departe.

Când crezi că ai prins firul poveștii și că deja ți-ai dat seama cine și ce face, Raymond Chandler te surprinde și îți arată că răsturnările de situații și loviturile de teatru te țin cu sufletul la gură și că n-ai reușit să ghicești cine este criminalul. Așa că, mai încearcă o dată :) Povestea se desfășoară alert până la sfârșit, iar Phillip Marlowe e pus în diverse situații, uneori limită, alteori se învârte în cerc, până când descoperă că, la un moment dat, cineva a mințit și el a urmat niște piste false.

Pentru împătimiții genului și iubitorilor de date exacte, mă simt datoare să spun că Chandler a construit acest roman, ca și altele, pe scheletul a două dintre povestirile sale publicate anterior. Subiectul principal fiind asemănător, el a combinat acțiunea din "Killer in the Rain"/Ucigașul în ploaie (publicată în 1935) și "The Curtain"/Cortina (publicată în 1936). Într-o măsură mult mai mică el a luat și elemente din alte două povestiri pe care le-a inclus în romanul Somnul de veci. În acest context, este de înțeles de ce, uneori, cititorul rămâne cu semne de întrebare niciodată rezolvate. Cu alte cuvinte, cine l-a omorât pe șofer? E întrebarea romanului de față, care rămâne fără răspuns chiar și după ce crimă principală a cărții și-a găsit deslușire.

Bogat în atmosferă și personaje, Somnul de veci este o introducere de neuitat la opera lui Chandler. Marlowe, detectivul de modă veche, cu experiență de viață, sarcastic și cinic, dar devotat unui profund sentiment al onoarei și unui set de principii adânc înrădăcinate, este un erou literar unic în cărțile americane. Cu siguranță voi mai citi aventurile sale și în alte romane semnate de Raymond Chandler.

Recomand romanul celor care nu se feresc de cărțile polițiste scrise în stilul clasic american al perioadei interbelice. Somnul de veci e atât o carte de vacanță cât și una de fiecare zi, una din acele rare cărți care te obligă să gândești, să pui cap la cap elemente dispersate, să încerci să rezolvi o șaradă odată cu eroul sau chiar înaintea lui. Iar dacă într-adevăr nu aveți atâta răbdare, există două ecranizări ale acestei cărți, însă eu zic că e păcat să nu gustați din plin acțiunea complexă, care nu poate fi redată integral în niciun film omonim, fie el cu Humphrey Bogart sau nu.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Incearca Livecom. Ficatul tau iti va multumi.

Acum o lună de zile primeam un premiu în valoare de 100 de lei de la ayurmed.ro în urma unei campanii de testare Brander. Printre alte remedii ayurvedice, mi-am ales și siropul LIVECOM, supliment alimentarcare susține și îmbunătățește funcțiile ficatului. Nu aveam de la el cine știe ce așteptări, fiind oarecum obișnuită cu produsele de acest gen, care sunt eficiente până la un punct. De exemplu, unul dintre cele mai cunoscute, dar pe care n-am să-l numesc aici, are drept efect secundar creșterea poftei de mâncare. Lucru care în cazul meu, este exact ceva ce nu-mi doresc deloc.

Eu am de când mă știu o anumită sensibilitate în zona ficatului și am fost diagnosticată din tinerețe cu bilă leneșă și colecist cudat (adică fierea este ușor răsucită). Acest lucru duce la un tranzit intestinal greoi, la o digestie lentă și, punctual, la acumularea de nisip în fiere și formarea de calculi. Iar acum doi ani, în vara lui 2016, după ce am revenit din concediu, am observat că am o durere permanentă în partea dreaptă, care se accentuează când mănânc alimente acide (ciorbă, fructe acrișoare, brânzeturi). La început am pus totul pe seama unei vechi gastrite, dar în scurt timp mi-am dat seama că ficatul și bila reacționează așa. La sfatul medicului de familie am luat diverse medicamente și remedii, dar cum am spus deja, efectul era completat de o creștere semnificativă a apetitului. Am renunțat la acele remedii și am încercat să elimin din alimentație ceea ce nu-mi priește, însă durerile din partea dreapta reveneau, uneori după banala cafea de dimineață.

Acum o lună de zile am comandat suplimentul alimentar sub formă de sirop LIVECOM de la ayurmed.ro și am început să iau remediul conform prescripțiilor, în doza maximă, adică două lingurițe de trei ori pe zi înainte de mese cu jumătate de oră. Din a doua zi de tratament tranzitul meu intestinal s-a îmbunătățit subit, în așa fel încât a trebuit să reglez cantitatea de sirop pe care o luam, ca să ajung la nivelul optim pentru mine. Am ajuns la două doze, dimineața și seara. Înțepăturile din dreapta au dispărut la fel de rapid și nu le mai am nici acum.

Zilele astea am făcut o a treia comandă de supliment alimentar Livecom, pentru că vreau să fac un tratament complet de 3 luni. Însă de data asta am luat pastile. Remediul ayurvedic Livecom se găsește în 3 variante: sirop fără zahăr, sirop cu zahăr și pastile. Eu prefer să le comand online, dar puteți să le scrieți celor de la ayurmed.ro să vă dea lista cu Plafarele din orașul vostru care comercializează produsele lor. Prețul este foarte atractiv, cca 10-15 lei sticla sau flaconul, depinde ce anume doriți. Până acum, mie o sticlă de sirop mi-a ajuns cam 8 zile, la 4 lingurițe pe zi, dar uneori nu folosesc lingurița, ci iau o gură de sirop direct din sticluță. Dacă luați strict dozat, 100 ml ar trebui să ajungă 10 zile.

Așadar vă recomand să încercați măcar și acest produs din plante. Pentru mine funcționează mult mai bine decât alte medicamente și rămân la tratamentul cu LIVECOM pentru ficatul meu.

Eu mă bucur că am reușit să-mi găsesc remediul pentru ficat și nu-mi rămâne decât să vă urez multă sănătate, iar dacă ați folosit și voi Livecom, vă aștept să împărtășim impresii în comentarii.


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Detectivii salbatici de Roberto Bolano. Recenzie - partea a II-a

Titlu - Detectivii sălbatici, vol. II, partea a doua - Detectivii sălbatici
Titlul original - Los Detectives Salvajes (publicată în 1998)
Autor - Roberto Bolaño (Chile)
Traducerea - Dan Munteanu Colan
Editura - Univers
Colecția - serie de autor
Preţ - 80 lei, ambele volume
Anul apariţiei - 2017
ISBN - 978-973-34-1009-6

*** Vă rog votați în chestionarul din dreapta. Vă mulțumesc! ***

Cum spuneam și în recenzia făcută primului volum din romanul Detectivii sălbatici de Roberto Bolano, autorul este în primul rând un excelent povestitor. Partea a doua a romanului, care se găsește inclusă în volumul 2 și are același titlu cu cartea, vine cu o foarte consistentă narațiune a mai multor personaje, care vorbesc despre poeții Ulises Lima și Arturo Belano. În recenziile străine pe care le-am citit despre acest roman se vorbește la unanim despre niște interviuri. Cu tot respectul pentru recenzorii respectivi, eu nu am văzut așa ceva, am văzut capitole pline de povestiri despre ce mai fac cei doi poeți reali-visceraliști și incursiunea lor prin Europa, în următorii douăzeci de ani. Poate n-am înțeles eu despre ce era vorba, de aceea am pus și poze cu pagini de carte de la începutul capitolelor, ca să vă lămuriți singuri.

Cam 50 de persoane povestesc despre Ulises Lima și Arturo Belano în diverse conjuncturi și îi creionează prin prisma propriilor judecăți. Însă pentru că stilul narativ este același, acest lucru nu deranjează, nici nu simți că totul este spus de personaje diferite, ci ai senzația că autorul lor e același, poate chiar același Garcia Madero de care, de fapt, în partea a doua a romanului ne despărțim. Însă Garcia va reapărea în ultima parte.

Dacă discursul narativ continuu, neîntrerupt de dialoguri, cumva asemănător cu scriitura lui James Joyce, vi se pare plicticos, ei bine, tocmai ăsta este punctul forte al lui Bolano și în stilul acesta constă toată frumusețea cărții. Partea aceasta conturează personalitățile celor doi poeți, le arată minusurile și plusurile, căutarea, călătoria, peripețiile (de exemplu Arturo ajunge și la închisoare pentru scurt timp, în Israel), dar niciodată romanul nu este scris din perspectiva lor, a personajelor principale. Niciodată nu știm ce gândesc cei doi, de ce acționează într-un anume fel.

Bolano spune despre această carte că este un fel de scrisoare de adio de la generația din care face parte, cea a anilor '50, a acelora care s-au sacrificat în tinerețe, la propriu sau la figurat, pentru o cauză. Așadar, cartea nu se vrea o privire nostalgică în trecut, autorul vorbește despre idealurile socialiste, despre propria sa tinerețe, când a reușit să supraviețuiască lui Allende, care a fost înlăturat de Pinochet, cu ajutorul CIA. În romanul Detectivii sălbatici Roberto Bolano nu se referă direct la aceste evenimente, dar personajele trăiesc aceleași lucruri pe care le-a trăit el și scapă de niște urmăritori violenți exact la fel cum a scăpat el de Pinochet, din întâmplare.

Poate că Detectivii sălbatici nu e o carte pe care s-o citești pe nerăsuflate, cu toate că firul molcom al narațiunii te poartă lin și te duce acolo unde vrea, și chiar te atrage, făcându-te să-ți dorești mai mult, ca și cum ai gusta dintr-un desert delicios din care tot mai vrei. Lectura este plăcută, lină, de multe ori amuzantă, cu un umor fin, un fel de haz de necaz, cu un limbaj ca-n viață, fără menajamente în funcție de situație. Însă dacă la unii autori licențele de limbaj scârțâie în urechi, lui Bolano îi ies minunat de bine, parcă sunt de acolo, parcă nici nu ar fi putut să scrie altfel pasajele respective.

Recomand cartea cititorului avid de o lectură bogată în imagini și sensuri. Celui care vrea mai mult de la un roman decât acțiune, intrigă alertă și personaje clișeistice. Celui care poate să se delecteze cu lectura, să suspende timpul, să atingă ușa de lumină pe care i-o arată Bolano și să pătrundă prin ea în universul lui.

Mulțumesc editurii Univers pentru lectura acestei cărți. Detectivii sălbatici poate fi cumpărată direct de pe site-ul editurii, sau de la librăriile partenere.


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Adam si Eva, de Liviu Rebreanu. Recenzie

Titlu - Adam și Eva
Autor - Liviu Rebreanu (romanul a apărut prima dată în 1925)
Editura - Agora
Preț - 13,50 lei, 207 pagini
Anul apariţiei - 2011
ISBN -
Gen - romantic, ficțiune, spiritualitate
Comercializată pe Libris

Romanul Adam și Eva ar fi rămas pentru mine nedescoperit dacă nu aveam în liceu un profesor de română în ultimii săi ani de profesie, care nu avea nimic de pierdut dacă ne mai spunea la clasă și altceva decât prevedea programa școlară și recomandările venite de sus. Așa că dânsul, după ce ne-a povestit despre viața lui Liviu Rebreanu, ne-a spus în treacăt că, în afară de cele două romane canonice pe care aveam să le studiem, autorul a mai scris Adam și Eva și Jar, dar a adăugat că acestea două nu se ridică, stilistic vorbind și din punctul de vedere al clarității personajelor la înălțimea primelor două.

*** Vă rog votați în chestionarul din lateral-dreapta. Vă mulțumesc! ***

Știind de la profesorul meu că Adam și Eva trata tema reîncarnării, cu toate că nu aveam acces la nici o sursă despre spiritualitatea indiană, eram foarte atrasă de tot ceea ce suna interzis în acele vremuri. Așadar, în pauză m-am și dus la biblioteca liceului să cer Adam și Eva. Bibliotecara s-a uitat chiorâș la mine, dar mi-a împrumutat cartea. Pentru eleva care eram atunci, romanul acesta, inedit prin abordarea sa, a reprezentat o delectare literară și spirituală. Acum, l-am recitit cu aceeași plăcere și nu l-am găsit știrbit în niciun fel, mai ales că autorul era la a treia sa publicație, romanele Ion și Pădurea spânzuraților fiind primele sale scrieri.

Adam și Eva se citește ușor, mai ales de către cititorul familiarizat cu esoterismul și cu preceptele filosofiilor orientale. Acțiunea sa constă din ilustrarea unor mituri în special indiene, privind reîncarnarea: spiritul, în drumul său către eliberarea de samsara, de greșelile inerente vieții pe planul material, se încarnează de șapte ori până să ajungă în Nirvana. Pe parcursul acestor șapte vieți, cuplul arhetipal (androginul), separat înainte de facerea lumii în bărbat și femeie, se tot caută prin vieți până când ajung să se contopească într-o iubire totală, trup și suflet. Doar în ultima viață este posibil acest lucru, și atunci cele două spirite care au reușit să fie din nou unul singur din toate punctele de vedere, se vor duce în Nirvana și se vor fi eliberat de karmă.

Astfel, Rebreanu a construit romanul pe scheletul a șapte capitole cuprinzând cele șapte vieți ale eroului principal, care se încarnează pe rând în Mahavira - păstor în India vedică, Unamonu - guvernator în Egiptul antic, Gungunum - scrib în Babilon, Axius - luptător roman din timpul Împăratului Tiberiu, Adeodatus - călugăr în Germania medievală, Gaston - medic pe vremea Revoluției franceze și Toma Novac, profesor universitar la București. Romanul este scris din perspectiva acestor personaje masculine, bine dezvoltate, ale căror gânduri, fapte și sentimente sunt descrise minuțios.

Acest bărbat își găsește de fiecare dată sufletul geamăn în persoana unei femei, fie ea Navamalika, Isit, Hamma, Servilla, Maria, Yvonne, sau Ileana, dar, cu toată atracția ireprimabilă dintre ei pe parcursul primelor șase vieți, din diferite motive, nu ajung să se împreuneze fizic. Ori fac parte din pături sociale incompatibile și rangul unuia îl împiedică să ajungă cu adevărat la iubirea vieții lui, ori este vorba de un legământ de castitate (ca în cazul călugărului Adeodatus, care crede că ar face un sacrilegiu să-și dea frâu liber simțămintelor, deoarece el o iubește pe Fecioara Maria, și orice alt sentiment consideră că vine de la diavol), ori alte obstacole stau în calea celor două suflete gemene care nu se pot contopi din toate punctele de vedere, pentru că nu s-a împlinit încă ciclul samsarei celor șapte vieți.

Însă în ultima viață, Ileana, deși căsătorită, comite adulter pentru că se îndrăgostește foarte intens de Toma. Astfel, cei doi călători prin timp se reunesc și refac androginul inițial. Iar Toma ajunge să-și vadă toate cele șapte vieți pe parcursul celor câteva minute care-l despart de moartea finală și de trecerea în absolut. De aceea Rebreanu scrie romanul numai din perspectiva lui Toma Novac, aflat la granița dintre viață și moarte, care își revede toată trecerea lui prin materie din antichitate până în ultima clipă a vieții pe Pământ.

În fiecare capitol, denumit după numele femeilor iubite de Toma pe parcursul celor șapte vieți, autorul creionează atent fundalul social și istoric în care evoluează personajele, reușind să ilustreze până la detalii fine locuri și evenimente pe care noi le cunoaștem doar din cărțile de istorie. Recomand romanul Adam și Eva, comercializat și de Libris.ro, iubitorilor de cărți clasice, de dragoste, și celor care cochetează, fără prejudecăți, cu spiritualitatea lumii în ansamblul ei.

Mulțumesc librăriei online Libris pentru oportunitatea de a (re)citi această carte.



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!