Titlu -
În spatele ușilor închise
Titlul original - Behind closed doors, 2016, U.S.A.
Autor -
B.A. Paris
Traducerea - Lidia Grădinaru
Editura -
TREI
Colecția - Fiction Connection
Preţ - 35 lei, 304 pagini
Anul apariţiei - 2017
ISBN - 978-606-400-186-3
Gen - thriller psihologic
Comercializată pe Libris
Despre cartea
În spatele ușilor închise trebuie să spun dintru început că n-am putut s-o
las din mână până când n-am terminat-o. Am citit-o în două sesiuni, o seară prelungă și o
dimineață devreme. Am dormit între timp doar cât să fiu în stare să citesc și restul cărții, și
mai apoi mi-am făcut somnul de noapte, undeva pe la 12 ziua.
În spatele ușilor închise nu
e vreo carte de premiu Nobel pentru literatură, sau altceva de genul. Nu are figuri de
stil, nu are descrieri generoase, nu tu personificări sau comparații căutate îndelung. Nu. Nimic din toate astea. Și totuși e o carte pe care n-o poți lăsa din mână până când nu o termini de citit, și asta este o calitate imensă la un roman.
Autoarea conduce atât de bine acțiunea lineară - da, lineară! - a romanului, că pur și
simplu ești curioasă să vezi ce se întâmplă cu Jack, sau cu Grace, sau cu Millie. Dar să
vă povestesc câte ceva despre personaje. Jack este un avocat bun care n-a ratat nici un proces, apărând femei abuzate
de soți. Grace este femeia care se îndrăgostește lulea de el, pentru că arată ca un actor
de cinema și se poartă ca un gentleman de pe vremuri, sucind mințile tuturor femeilor din
jurul lui numai prin atitudinea asta de epocă. Millie este sora mai mică a lui Grace,
născută cu sindrom Down, și în carte are un rol covârșitor de la un moment dat încolo,
pentru că prin inteligența ei, deși afectată de boală, schimbă destinele tuturor
personajelor implicate în roman.
B. A. Paris, aflată la prima ei carte cu acest roman, debutând la 58 de ani, mărturisește, răspunzând la întrebarea unei cititoare, că a scris cartea
inspirându-se din realitate. Ea, dna Paris, are niște vecini care par cuplul perfect, și
de aici, gândindu-se că în spatele ușilor închise se poate ascunde cu totul
altceva, a lăsat imaginația să zboare. Grace și Jack se căsătoresc suspect de rapid după
ce fac cunoștință într-un parc. Ceea ce am considerat unul din marile minusuri ale cărții
este că Grace nu-și pune prea multe întrebări referitoare la Jack și la cererea lui de
mariaj atât de grăbită. Ea se gândește oare când se va culca Jack cu ea, că doar n-o să se
mărite cu un tip cu care n-a făcut încă dragoste? Și eu care credeam că doar n-o să se
mărite cu un tip despre care practic nu știe mai nimic??!? Dar în fine... am trecut peste
asta și am citit mai departe cu înfrigurare. La urma urmei, cu nebuneala din mintea unei
femei îndrăgostite la prima vedere, nu te pui.
[Atenție! Urmează spoilere! spoiler = rezumat din acțiunea romanului]
După nuntă, în așa zisa lună de miere din Thailanda, Jack își dă jos masca, într-o
confesiune crudă, lipsită de toată reverența și toate bunele maniere de până atunci,
dezvăluind un maniac și un criminal care în copilărie și-a ucis cu bestialitate mama,
abuzată de soț. Grace e uluită și încearcă să fugă de el, la propriu, dar felul în care ea
acționează îl îndreptățește pe Jack să demonstreze lumii că soția lui este instabilă
psihic. Având o încercare de sinucidere la activ cu ani în urmă, Grace devine victima
perfectă și nu poate demonstra că este întreagă la minte, mai ales că scumpul ei soț a
fost foarte abil și i-a strecurat o folie de antidepresive în geantă. Pastilele sunt
văzute de personalul hotelului când ea țipă isteric că Jack este un criminal și că trebuie
să ia legătură cu ambasada Marii Britanii. Cineva care privește din afară, îl crede sută la sută pe
Jack, expert în meandrele psihicul omenesc, care știe cum să facă niște aparențe să
treacă drept adevăr incontestabil și care este un manipulator de profesie.
Grace își petrece mai toată luna de miere pe balconul camerei de hotel, unde o încuie Jack, ca să se bronzeze și să creadă vecinii că ea a făcut plajă în Bangkok. Când ies amândoi în oraș, el are grijă s-o fotografieze în diverse costumații și
ipostaze, ca să arate prietenilor ce bine s-au simțit. Revin acasă și apoi zilele trec.
Grace și Jack devin nedespărțiți. El îi interzice soției orice obiect prin care ea ar putea
comunica: telefonul mobil, pixurile, dermatografele, totul. Orice face ea, inclusiv mersul
la toaletă când iau masa în oraș socializând cu vecinii, el supraveghează. Grace nu este
lăsată singură decât în camera ei de acasă, zăbrelită și fără nici o legătură cu lumea
exterioară. Jack o terorizează psihic când ea face un pas greșit (adică se abate de la
regulile impuse de el), cu pedepse diverse, printre care cel mai des îi interzice lui Grace s-o vadă
pe Millie, sora pe care ea o iubește foarte mult și cu care vor
locui după majoratul fetei, care se apropie. A doua pedeapsă folosită, este încuierea ei într-o încăpere
goală și întunecată de la subsol cu pereții pictați în roșu, ca într-o carceră. De fapt,
Jack, care este un sadic și se hrănește cu frica celorlalți, o vrea pe Millie, pe care o
vede victima lui perfectă și femeia pe care o poate înfricoșa în așa fel încât să-i
producă lui plăcere. Dar pentru asta trebuie s-o țină ca pe o ostatică pe Grace.
[Aici se termină spolierele!]
În acest joc perfect dintre un călău și victima sa intervin niște fisuri. Grace învață să
evite pedeapsa devenind cooperantă în aparență, lucru care-l enervează pe Jack. Apoi, el
face două greșeli, ambele legate de Millie, pe care o subestimează. Iar Millie dă totul
peste cap cu un singur gest... finalul este neașteptat, cu toate că mă gândisem și la
varianta asta, dintre mai multe. Mereu așteptam să văd ce se mai întâmplă și mă minunam cum
de vecinii nu-și puneau niște întrebări, de la un moment dat încolo. Însă romanul este
scris la persoana I-a, și toată acțiunea este văzută prin ochii și mintea lui Grace. Nu
știm ce gândesc și ce fac celelalte personaje decât atunci când Grace este în scenă.
În spatele ușilor închise este un roman psihologic care descrie un caz de sindrom Stockholm. Victima cooperează cu călăul, dar în realitate, numai pentru a nu suferi
și mai mult, cu toate că Grace are momente când speră că Jack s-ar putea îndrepta și ar
putea deveni un bărbat normal. Cheia soluției de ieșire din acest sindrom o are cineva din
afară (Millie), dar în timp, victima începe să semene întrucâtva cu călăul său și rolurile
se inversează, ori dacă nu în totalitate, cel puțin se echilibrează balanța. Grace învață
de la Jack să se prefacă și să mintă perfect. Ceea ce se dovedește esențial pentru ea când ecuația e pe cale să se rezolve.
Meryem este la închisoare și totuși speră ca Oktay s-o salveze. Pe de altă parte, Savas nu crede că ea, care nu e în stare să facă rău nici unei muște, a comis accidentul, dar deocamdată nu poate face nimic. După ce a intrat la închisoare Meryem, Arif, tatăl ei a făcut un atac de cord și se află la spital. Meryem vine într-o zi să-l viziteze și discuția lor este auzită de Savaș, care înțelege că fata nu este vinovată de moarte lui Sevinc.
Meryem este acum pe cont propriu, cu mintea plină de întrebări. Yurdal Sargun va face tot ce poate pentru a se asigura că detenția ei va fi una extrem de incomodă. Ea este devastată când află că tatăl ei este la terapie intensivă și Oktay nu pierde ocazia de a recâștiga încrederea lui Meryem când o asigură că va fi alături de tatăl său. Când prietenul lui Arif, Turan Ersoy, aude despre ce s-a întâmplat, se îndreaptă imediat către Istanbul. Pentru a împiedica presa să afle totul și să expună public, Oktay încearcă să-l împiedice pe tatăl lui Meryem să vorbească. Turan Ersoy va face tot ce poate pentru a o elibera pe Meryem din închisoare, însă dacă Meryem este liberă, viața nu va fi la fel de ușoară cum se așteaptă Oktay.
Savas își propune să afle totul de la Meryem și speră că dacă îl va întâlni pe comisarul Burcu, adevărurile ascunse vor ieși ușor la lumină.
La un moment dat are loc un incendiu și Savaș o scoate pe Meryem, inconștientă, de acolo. Când se trezește la spital, ea îl vede pe Oktay și crede că el a salvat-o, amănunt de care acesta profită și vrea s-o convingă să depună mărturie împotriva lui Savaș. Meryem nu face asta, în schimb obține o interdicție ca Savas să se apropie de ea.
