Mini-shopping haul - Tienda de David

Azi m-am trezit cu domnul de la Cargus la ușa mea. M-am mirat, nu făcusem nicio comandă în ultimele zile ca să-mi parvină azi coletul, dar mi-am amintit că făcusem o comandă acum 2 săptămâni din magazinul online la Tienda de David, de unde cumpăr de ceva ani buni cafea Marcilla, pentru ai mei, acum doar pentru maică-mea. De parcă n-ar fi destule mărci de cafea și pe la noi, dar băutoarele de cafea știu că dacă îți place una anume, apoi numai pe aceea o vrei mereu.

Ce am mai comandat din Tienda lui David - ca la fiecare comandă, pe lângă cele câteva kg. de cafea, care ajung cam un an, mai iau câteva produse cosmetice, de fiecare dată, altele. Anul ăsta am luat două spray-uri și un borcan de miere de (flori de) portocal. Pur și simplu eram curioasă ce gust are și dacă-mi place. Aveau în tienda și miere de eucalipt, miere de mentă, diverse tipuri de miere, însă m-am gândit să încerc ceva care să-mi placă, pentru că m-ar fi atras mierea de eucalipt, dar dacă mi se părea prea tare aroma aceea?

Așadar am luat cafea Marcilla, măcinată, aromă clasică. Mie, personal, nu-mi place această cafea, iar de la o vreme cumpăr doar boabe (așa mi se pare că știi exact, sau aproape exact, ce bei dimineața), mi se pare arsă cumva, nu știu cum. Acum niște ani am primit cadou de la cineva o cutie și ai mei s-au îndrăgostit pe loc de acel gust. Eu, nu. De atunci, însă, am căutat să văd unde există de cumpărat online, am găsit-o în Tienda de David, și an de an cumpăr. Nu e o cafea scumpă, dimpotrivă, e doar o chestie de gust.

Deo-sprayurile, ambele de 150 ml, doar recipientul diferă: un deodorant Elixir by Shakira, este un parfum oriental, dar floral, miroase foarte bine, a mosc, ambră, portocal și piper negru plus alte esențe pe care nu le-am detectat chiar din prima, o să-l încerc să văd cum se comportă și cât ține, deși n-am pretenții la cât a costat, ceva de genul 6-7 euro. Încă un deodorant, Massimo Dutti woman, miroase demențial de bine, floral și pudrat, ambră, citrice. Ambele deodorante au un miros foarte, foarte plăcut, dar nefiind cine știe ce la preț, evident că nu mă aștept să țină.

  

Mierea de portocal este divină. Mi se pare foarte bună asocierea dintre aroma specifică de miere și mirosul de portocală. E o miere lichidă, de culoare auriu spre chihlimbar, borcanul de plastic avea un fel de dop subțire sub capacul lipit cu eticheta, ceva ca un himen - iertați-mi comparația, dar exact așa arăta - care s-a spart când am presat să iasă mierea din el.

Asta a fost deocamdată, porția mea de cumpărături spaniole din Tienda de David. Voi ați mai folosit vreun produs din cele luate de mine, în afară de cafea? Dacă da, cum vi s-a părut?



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Meryem episoadele 21-30 (final) rezumat

Meyem află cu stupoare că Otkay este implicat în moartea tatălui ei și vrea să-l găsească, să aibă o confruntare. Savaș o împiedică pe Meryem să devină o criminală, pentru că ea avea de gând să-l ucidă pe procuror. Otkay încearcă să fugă. În ceea ce privește relația dintre ea și Savaș, femeii îi este greu să-și deschidă inima în fața lui, dar văzând cât de mult o ajută și o susține, începe să-și schimbe părerea. Savaș îi spune că ea n-a iubit cu adevărat până acum și că de aceea ezită, pentru că nu știe cum este dragostea adevărată. Din acel punct încolo, Meryem începe să-și asculte inima.

Otkay va suferi un accident stupid, fiind răpit din spital. Ambulanța care îl răpește are un accident în care el moare. Savaș află prin telefon despre această veste, dar tot nu-i vine să creadă că ar fi adevărat. Meryem este încercată de un sentiment de nostalgie și părere de rău la aflarea veștii. Cu toate acestea, Nurten, mama lui Otkay, este convinsă că accidentul se datorează lui Meryem și va face totul pentru ca ea să ajungă la pușcărie, ori chiar să o omoare. Acum, toate fărădelegile lui Otkay ies la iveală.

Meryem vrea să-și ia câteva zile de vacanță, să se elibereze de stresul ultimelor evenimente. Situația se schimbă într-atât, încât relația ei cu Savaș are de suferit, pentru că ea află despre faptul că Savaș îl ascunde pe taică-său, ca să nu plătească în fața legii pentru fraudele de la companie. Berk și Beliz află unde se ascunde Yurdal. Burcu încearcă să-l găsească pe Guclu. Otkay vrea să profite de noua viață pe care i-a oferit-o destinul (site-ul izleyiciplatformu spune că acum Otkay este fantomă, dar înțeleg că el trăiește, însă se ascunde pentru a urmări un anumit plan), iar ținta sa este Savaș. Șahika a lăsat responsabilitatea controlului lui Derin în seama mamei Suzan. Savaș face tot ceea ce este posibil să-și salveze familia, casa și să se protejeze pe el și ai lui, dorind să afle cine este fantoma care îl tot urmărește.

Otkay îi dă lui Derin un plic negru care conține niște vești neplăcute despre procuror, care vrea să pună la cale o crimă. Dar potrivit mesajului, persoana care va fi ucisă este alta decât aceea la care se gândește Otkay în realitate. În timp ce Meryem și Savaș fac eforturi să îndepărteze obstacolele dintre ei, puse de alții în calea iubirii lor, ei continuă să aibă sentimente puternice unul pentru celălalt.

La locul unde se ascundea Yurdal, este găsit mort partenerul său de afaceri. Cum Otkay este fantomă, maică-sa crede că el n-a murit și începe să-i deruteze pe cei din jur. Guclu îl găsește pe Kaan și își va risca viața pentru a avea o confruntare cu acesta. Otkay îi trimite un bilet lui Meryem, care intră la bănuieli că de fapt, procurorul nu este mort.

Otkay este obligat să apară în fața lui Meryem, deși lucrurile nu se petrec așa cum ar fi vrut el. Meryem nu este singură, ci cu Selma, și o va răpi pe fosta lui iubită după ce o rănește pe Selma. Și Savaș află că Otkay e în viață și că Meryem e dispărută. Ca s-o salveze, se duce după procuror împreună cu Guclu, Burcu și Yurdal.

Când Suzan aude ce a făcut Otkay, îi retrage sprijinul, chiar dacă nu renunță la planurile de răzbunare. Derin se teme atât pentru Otkay cât și pentru Savaș, care face tot ce-i stă în putere să-și salveze femeia iubită. Aplicând planul lui Berk, el este câît pe ce să se apropie de un final fericit, intenționând ca după aceea să n-o mai lase pe Meryem să plece din viața lui. Din păcate, Otkay are și un plan B...

Chiar dacă va trebui să omoare pe cineva, Otkay vrea să se salveze cu orice preț și o ia pe Meryem cu el. Savaș se apropie treptat de Meryem cu gândul de a fi împreună cu ea tot restul vieții lor. Însă pentru asta, va fi nevoie de o confruntare directă. Pentru că nu are unde să mai fugă, Otkay se vede nevoit să-și folosească ultimii bani, iar în toată această situație deosebită, va da peste Beliz, fosta lui iubită.

Beliz se va alia cu Savaș pentru a-l găsi pe Otkay, pentru că are un cadou special să-i facă de Valentine's Day. În final Otkay ajunge acolo unde trebuie, adică la închisoare. Pentru Savaș și Meryem zilele negre au rămas în urmă și pregătesc nunta lor. Burcu s-a eliberat de tensiunile pe care le ținea în ea de ani de zile și ar vrea să-i spună DA lui Guclu, deși n-ar vrea nici să-i stea în calea visului său. Totuși și Guclu este pregătit pentru a fi împreună cu Burcu.

În ciuda celor întâmplate, Beliz nu e mulțumită că Otkay este după gratii și pune la cale un plan pentru a se răzbuna pentru fratele ei mort.
Savaș, Meryem, Burcu și Guclu se pregătesc de o excursie împreună înainte de nunta care va fi în același timp. Meryem este însărcinată, însă în ziua nunții cineva îi urmărește cu pistolul în mână și cu geantă de dinamită....

Nu, finalul serialului nu este tragic. Cei 4 sunt salvați. Meryem naște o fetiță, iar în scenele din final vedem că Otkay a murit, apoi, Savaș și Meryem sunt fericiți alături de fata lor de 7 ani.

*** S F Â R Ș I T U L     S E R I A L U L U I ***

Acest rezumat se referă la durata unui episod turcesc, de cca 130 de minute fără reclame.

a fost: Meryem, ep. 14-20 tr    

sursa foto: capturi video de pe youtube

Pentru alte episoade din acest serial
vă rog accesați pagina Rezumate seriale.


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Drumul spre Ierusalim de Jan Guillou. Recenzie

Titlu - Drumul spre Ierusalim
Titlul original - Vägen till Jerusalem, Suedia, 1998
Autor - Jan Guillou
Traducerea - Dan Ciobanu
Editura - Univers
Preţ - 44 lei (pe site-ul editurii), 352 pagini
Anul apariţiei - 2012
ISBN - 978-99931-13-59-1
Gen - aventură, ficțiune istorică

Când am văzut cartea la editura Univers, sincer, mi-am dorit s-o citesc. Mă interesează epoca templierilor și mă atrag anumite secrete pe care se spune că le-ar fi deținut. Deși cartea nu se referă la ele, ci la cu totul altceva, și bănuiam asta, am început-o prima din teancul cumpărat prin primăvară, dar îndatoririle de serviciu m-au împiedicat s-o continui până la capăt. Acum am reluat-o și i-am savurat povestea.

Drumul spre Ierusalim a lui Jan Guillou face parte dintr-o trilogie și este prima carte a ei. Trilogia tratează povestea a doi îndrăgostiți pe fondul social și istoric al naționalismului suedez, într-o perioadă de frământări socio-politice largi, în urma cărora, pe plan local, apare statul suedez. Bogat, profund și cu detalii în ceea ce privește cultura, stilul de viață și coloratura politică a timpului, Drumul spre Ierusalim este o mare piesă de ficțiune istorică cu acțiune și personaje bine dezvoltate. Este, de asemenea, o poveste a iubirii neobosite dintre două suflete nevinovate, care sunt separate de gelozia și trădarea unei rude, timp de 20 de ani, condamnate la încercări impuse de alții pentru că au iubit. Deși viața lor este dură și vreme îndelungată nu mai știu nimic unul de celălalt, ei continuă să spere și, în cele din urmă, se reunesc. Drumul spre Ierusalim ajunge cu dezvoltarea poveștii până când între cei doi se interpune destinul și o distanță care face imposibilă comunicarea.

[Atenție! Urmează spoilere!] Născut în 1150 într-o familie nobilă din Regatul Götaland de Vest, tânărul Arn Magnusson este marcat de un eveniment miraculos. Când băiatul se recuperează în mod inexplicabil datorită rugăciunilor unor călugări, după ce a căzut de pe parapetul casei sale strămoșești, mama lui, Sigrid, promite cerului că dacă Arn va trăi, îl va dedica lui Dumnezeu. Astfel, Arn, fiul cel de-al doilea-născut al nobilului Magnus Folkesson, își va trăi viața în slujba lui Dumnezeu trimis de familia sa pentru a face o lucrare sfântă și pentru a se pregăti să devină un om al bisericii.

La mănăstirea Varnhem, Arn vine sub tutela părintelui Henri, un călugăr cistercian dedicat educației elevului său aristocratic. Cu toate acestea, gramatica, latina, matematica și logica nu sunt singurele lecții: fratele Guilbert, fierarul mănăstirii și fost cavaler al Templului, îl pregătește pe Arn într-un antrenament foarte diferit. Observând talentul extraordinar al băiatului în a mânui sabia și arcul, părintele Henri, încrezându-se în voia lui Dumnezeu, îl trimite pe tânărul neobișnuit cu lumea de afară, înapoi acasă, pentru a împlini un destin pe care Henri simte că se află dincolo de zidurile mănăstirii.

Acasă, Arn găsește că obiceiurile sale monahale sunt în contradicție cu modul de viață al clanului său. Cu toate acestea, familia lui descoperă în curând că Arn a învățat mai mult decât poezia și munca și se dovedește util într-un moment cheie al poveștii. Uciderea unui rege a adus vestul Götalandului într-un vârtej de intrigi, iar complotiști din Est și Vest se luptă pentru putere. La scurt timp după ce își arată calitățile de luptător, Arn o întâlnește pe minunata Cecelia, de care se îndrăgostește. Înainte de căsătorie, nobilul tânăr și naiv face o greșeală, iar Cecelia o comite pe cea de-a doua, care le va fi fatală. Fata stătea la o mănăstire și îi mărturisește iubirea ei ca și faptul că a rămas însărcinată, Katarinei, sora ei, fără să știe că aceasta râvnea la inima lui Arn de mai multă vreme.

Katarina, orbită de gelozie, se duce și o pârăște maicii starețe mărturisind inclusiv că și ea a păcătuit cu Arn, mai demult. Stareța, uluită de cele auzite, îi scrie episcopului să ia măsurile ce se cuvin. Astfel, Cecelia și Arn sunt condamnați, pentru că s-au iubit înainte de căsătorie, la o jumătate de viață (20 de ani) de penitență. Cecelia - la mănăstire (unde după ce naște un băiat care-i va fi luat, va fi pedepsită crunt de maica stareță), iar Arn, într-un război străin în Țara Sfântă, pentru a lupta împotriva lui Saladin, în cruciade. [Aici se termină spoilerele!]

Această carte are precizie istorică, iar Guillou ne ajută să înțelegem viața în țările nordice, în special schimbarea relațiilor dintre clanuri, rolul bisericii și politica generală a timpului. Jan Guillou este un autor versat, care poate picta lumea cu cuvintele sale, care te transportă într-o lume a iubirii, trădării, durerii, păcatului și spiritualității. Dacă ești un cititor care are un interes în istorie, recomand această carte care spune o poveste foarte complexă. Subiectul se filtrează prin ochii lui Arn, dar perspectiva romanului e mai largă de atât. Drumul spre Ierusalim dezvăluie o lume medievală uneori sumbră, ascunsă, saturată de credință religioasă, plină de minuni și intrigi politice complexe, cu descrieri minuțioase și cu o îndemânare de a manipula cititorul contemporan să aștepte cu nerăbdare următorul volum al trilogiei.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Secretele Cleopatrei la Apidava Cosmetic Line. Review masca si crema gommage cu miere si argila

Când vine vorba de frumusețe, multe pot fi învățate de la Cleopatra, regina egipteană, pe care lumea o consideră una dintre cele mai frumoase femei din istorie. Din fericire, secretele sale de frumusețe au fost dezvăluite de-a lungul timpului, făcând posibil ca femeile de pretutindeni să le testeze și să creeze aceeași frumusețe seducătoare care a transformat-o în legendă. Regina egipteană Cleopatra și-a iubit trupul; părul ei era strălucitor și mătăsos, pielea ei frumoasă era incredibil de fină și emana mirosuri dulci, iar frumusețea ei a făcut câteva capete încoronate ale Europei să îi cadă literalmente la picioare, profund îndrăgostite de ea.
Cleopatra avea un farmec irezistibil, având grijă de mintea, corpul și sufletul ei. Nu numai că era în mod natural foarte atrăgătoare și frumoasă, dar îi plăcea să aibă grijă de ea însăși folosind diferite măști, tratamente și băi.

Plutarh observa în "Viața lui Marc Antoniu": "Judecând după efectul frumuseții ei asupra lui Cezar și a lui Gneus, fiul lui Pompei, ea spera că putea să-l seducă mai ușor pe Antoniu." Femeile din lumea antică foloseau cosmetice fabricate în întregime din ingrediente naturale. Pentru a-și păstra vitalitatea și frumusețea pielii, se spune că Cleopatra făcea în mod regulat băi în lapte de măgăriță amestecat cu miere ca să-i mențină elasticitatea și tinerețea. Aproximativ 700 de măgărițe erau necesare pentru a furniza suficient lapte pentru baia de frumusețe.
Istoricul roman, Plinius cel Bătrân, a descris virtuțile laptelui de măgăriță astfel:

"Se crede, în general, că laptele face pielea mai delicată și îi păstrează albeața: este un lucru bine-cunoscut că unele femei au obiceiul de a-și spăla fața cu lapte de măgăriță de șapte ori pe zi, respectând cu strictețe acest număr."

Noi nu avem la îndemână lapte de măgăriță să facem baie în el, însă putem folosi cosmetice pe bază de miere, argilă, propolis, lăptișor de matcă sau alte ingrediente naturale, ca să obținem aceleași efecte miraculoase asupra pielii pe care le obținea și regina Cleopatra acum câteva mii de ani. Apidava, pe lângă linia de diferite sortimente de miere și produse apicole, are o linie de cosmetice bazate în primul rând pe miere, argilă și diferite extracte naturale. De o săptămână testez, prin intermediul Brander, o mască Cleopatra cu miere, argilă, lăptișor de matcă și ulei din sâmburi de struguri și o cremă gommage de la Apidava Cosmetic line.

Despre masca Cleopatra

Cutia are 50 de ml de produs, de culoare deschisă, spre bej auriu, masca este foarte fină și cremoasă, cu un miros suav și specific de miere.
Am folosit-o de două ori până acum și pot spune următoarele:
- masca se întinde ușor pe față apoi pielea mea s-a simțit foarte puțin strânsă după ce am folosit-o, și am avut o senzație de răcoare a feței până când masca s-a uscat. După 15 minute mi-am spălat tenul cu apă călduță. Masca s-a îndepărtat ușor, fără probleme, datorită faptului că este foarte emolientă și cremoasă. După aceea tenul meu era foarte curat datorită argilei, luminos, fin, mat și cu porii închiși.

Pielea era neașteptat de moale, beneficiu datorat mierii, lăptișorului de matcă și uleiului din semințele de struguri. Matifierea tenului a durat ore întregi. Eu nu am acnee așa că nu pot să spun care ar fi efectul asupra coșurilor, însă după ce am îndepărtat masca, am observat un punct negru mărișor, chiar pe mijlocul obrazului, care ieșise în evidență și pe care înainte îl credeam o aluniță, pe care astfel l-am îndepărtat cu foarte multă ușurință.

Această mască prin conținutul de vitamine E, supranumită și vitamina tinereții, folosită constant și pe timp îndelungat elimină ridurile și redă aspectul tineresc al pielii, de aceea voi continua s-o folosesc și această mască Cleopatra, ca și alte produse Apidava, va intra în rutina mea de îngrijire. În plus, produsele Apidava - Cosmetic line nu conțin parabeni.

Despre crema gommage Apidava

Al doilea produs testat este crema Gommage cu miere și argilă de la Apidava, care mai conține extract de sâmburi de măsline și ulei de jojoba. Ca și masca, această cremă gommage este de culoare deschisă, un fel de gri, ca și argila, cutia conține 50 ml de produs, crema fiind foarte fină și mai curând aerată decât densă, cu miros specific de miere; se întinde foarte bine pe piele.

Cum am testat produsul:
- mi-am demachiat fața cu apă micelară și am aplicat crema gommage pe bărbie, nas și frunte, adică zonele unde pielea se exfoliază în mod natural. La mine, cel puțin fruntea, are un aspect neplăcut uneori, din cauza pielii care se descuamează.
- mi-am masat pielea cu această cremă, nu numai zonele menționate, ci pe toată fața, dar am insistat pe bărbie, nas și frunte.
- la urmă am îndepărtat crema gommage tot cu apă micelară.

În mod normal după acest tratament al tenului se aplică o cremă hidratantă, dar eu am tenul gras și nu a fost nevoie de cremă. Pielea a devenit curată, luminoasă și deosebit de catifelată după această aplicare, datorită argilei și a mierii conținute în ea. Ca și masca Cleopatra, crema gommage se folosește tot săptămânal, sau de două ori pe săptămână, în cazul unui ten gras sau mixt.

Părerea mea despre produsele cosmetice de la Apidava - am testat 4 produse până acum - este că sunt cu mult deasupra oricăror alte produse similare din comerț. Le recomand, cel puțin ca să le încercați și mai apoi să decideți dacă le veți folosi în continuare sau nu. Se găsesc în marile supermarketuri, online la partenerii Apidava și pe emag.

Dacă le-ați folosit, vă aștept cu impresii în comentarii la acest review.


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Jocul minciunii, de Ruth Ware. Recenzie

Titlu - Jocul minciunii
Titlul original - The lying game
Autor - Ruth Ware
Traducerea - Ionela Chirilă
Editura - TREI
Colecția - Crime
Preţ - 45 lei, 496 pagini
Anul apariţiei - 2018
ISBN - 978-606-400-324-9
Gen - thriller, psihologic
Comercializata pe Libris

Cunoscută pentru romanele sale de suspans, cu intrigi bine puse la punct, autoarea britanică Ruth Ware scrie cărți care se vând în milioane de exemplare. Jocul minciunii, povestea a patru prietene, colege de liceu care stăteau în internat, nu face excepție.

Cartea este scrisă la persoana întâi, una din cele patru prietene, Isa, fiind povestitoarea. Kate locuiește în apropierea unui mic orășel imaginar, Salten, situat lângă un estuar. Casa lui Kate este de fapt, o moară de apă care folosește energia mareică a estuarului și care lent, dar sigur, se scufundă datorită solului instabil pe care este construită. Însă așa cum Moara se scufundă încet, trecutul iese la iveală, tot încet, din măruntaiele estuarului. Ca o implacabilă lege a echilibrului care guvernează chiar și alegerile noastre.

Cele patru fete, Kate, Isa, Thea si Fatima, s-au cunoscut în liceu și, din distracție, la vremea aceea, au început să joace un joc al minciunii, fără să se gândească la consecințele de mai târziu. Regulile jocului erau să mintă pe cei din jur, să nu schimbe povestea, să nu se mintă ele între ele, să nu se lase prinse în încrengătura propriilor minciuni și să știe când trebuie să se oprească. Pentru imaginație și credibilitate în tot acest joc, își dădeau puncte. Bineînțeles că adulții observă că fetele mint și le izolează de societate, dar lor nu le pasă.

Distracția durează până într-o zi, când se întâmplă ceva grav și cele patru prietene decid să continue jocul, ascunzând adevărul. Kate rămâne la Moară măcinându-se pe dinăuntru, iar celelalte trei pleacă fiecare pe drumul ei. După mulți ani, estuarul începe să-și scuipe secretele afară din mâl și niște oseminte umane sunt aduse la suprafață, de maree. În acel moment Kate nu mai rezistă și le cheamă pe celelalte trei. Fetele, devenite femei în toată firea, copleșite de secretul lor, răspund chemării. Isa, își ia fetița de șase luni și vine la Moară, dar Kate nu este dispusă să le dezvăluie motivul acestei reuniuni stranii decât când sunt acolo toate patru. Chiar și așa, groaza le cuprinde pe toate când văd literele de o șchioapă din ziar, care anunță găsirea acelor oseminte. Lumea bârfește pe șoptite, la balul anual al liceului, cele patru prietene sunt ținta tuturor privirilor, și, colac peste pupăză, se dovedește că mai există cineva care le cunoaște secretul și care le terorizează cu un bilețel ciudat.

Ruth Ware contruiește cu măiestrie o atmosferă de suspans, acțiunea se desfășoară molcom, iar amenințările plutesc apăsător peste tot. Thea își îneacă temerile în alcool, Isa și le proiectează asupra bebelușului ei, Fatima revine la obiceiurile uitate din adolescență în cele câteva zile cât rămâne în Salten, iar Kate, ei, bine, Kate oricum și-a ratat toată viața din cauza unui joc nevinovat. Tenebrele trecutului apasă prea tare. O crimă? Un accident? O întâmplare nefericită? Sau ce este ceea ce toate știu și nu pot spune? Și cine a văzut ce au făcut când erau puștoaice și al cui este scheletul ieșit din nisipul estuarului?

În ciuda lungimii romanului, personajele sunt destul de plate, iar dincolo de cele patru prietene, ceva mai bine schițate, restul personajelor sunt și mai puțin creionate. Acțiunea, însă, nu trenează, este bine condusă, pe alocuri cu lungiri inutile. Stilul scriitoricesc salvează meandrele fără rost ale poveștii și este punctul forte al romanului lui Ruth Ware. Cu siguranță nu e o carte pe placul generației tinere, care preferă genul alert. În schimb cititorii care lasă deoparte acțiunea pentru scriitură, care știu să guste înșiruirea măiastră a cuvintelor vor găsi o carte bună, poate nu neapărat un thriller, dar cu siguranță o carte cu un suspans aproape hitchcockian.

Mie cartea mi-a plăcut, m-a prins și recunosc că mult timp am fost sigură că fetele împărtășesc grozăvia unei crime. Dar am constatat că mă înșel... N-am văzut nicio asemănare dintre acest roman și cărțile polițiste ale Agathei Christie, cum o caracterizează tabloidul britanic The Sun, așa cum nu îi înțeleg pe recenzorii cărora li s-au părut toate aceste patru personaje, nesuferite, sau care consideră că a pleca fără soț într-o mini-vacanță la o prietenă din copilărie care cere ajutor este un sacrilegiu de neiertat. Dar gusturile nu se discută :)

În concluzie, recomand romanul Jocul minciunii de Ruth Ware celor care au timp să guste o carte, și acelora care au mai citit și alte romane ale autoarei. Cartea se găsește pe libris.ro sau pe alte site-uri partenere. 
Dacă ai citit-o deja, mi-ar plăcea să-mi spui într-un comentariu cum ți s-a părut.


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!