Back to the future

Regia: Steven Spielberg.
Un film marca Spielberg nu e niciodata prea ușurel sau de doi lei vechi. Asa ca, instalata în pat și cu laptopul în brate m-am delectat cu Marty și Doc care călătoresc în timp mai ceva decât merg eu pana la chioșcul de la blocul de alături sa-mi iau beţigaşe de curăţat urechile.

Am văzut cum Marty devine dintr-un adolescent răzgâiat un tânăr care începe să găsească soluţii la problemele deloc ușoare ale modificării viitorului; a propriului lui viitor. Cum skateboardul devine ceva extrem de util în a scăpa de niște derbedei, gorilele liceului și bătăușii cartierului, din mijlocul de transport de acasă spre scoală și retur, care era înainte de a ști ca o călătorie în timp este posibila.

Trecem peste amănuntul ca o mașină a timpului nu e chiar un automobil cu nuş ce brizbrizuri care lasă dâre de foc când face saltul temporal, dar se potriveşte în peisajul general al filmului.
Mi-ar fi plăcut să vad ceva mai bine dezvoltată teoria paradoxurilor saltului în timp: Marty cand revine, vrea sa-l salveze pe Doc de la moarte si setează ceasul cu 10 minute mai devreme. fără sa-si dea seama, introduce modificări fundamentale în viitor, si ajunge acolo exact in toiul luptei cu teroristii libieni, si se vede pe el însuși. Pentru ca mai apoi sa constate ca el nu mai era fiul lui McFly ci al prietenilor lor de familie. iar Mall-ul nu se mai cheamă La doi pini ci La pinul singuratic.

Mi-ar fi placut sa vad ceva din teoria universurilor paralele si a ceea ce unii paranormali numesc lazile de gunoi: se spune ca exista de fapt mai multe posibilitati, mai multe Pamanturi si Universuri identice, ca pe un fel de frecvenţe diferite. Alegerile noastre fac ca doar una din acele posibilitati sa devina reale cu adevarat, restul posibilitatilor fiind date la gunoi. Nu stiu câtă bază are povestea asta, dar imi place cum suna, desi matematic sau statistic, sunt o infinitate de posibilitati viitoare ale Universului nostru.

Dar poate ca as cere prea mult de la un regizor si de la niste producatori care au drept scop profitul. Lucru normal si firesc, o casa de filme este in primul rand o afacere, deci ea face bani în primul rând, nu filme. Filmele sunt pe locul doi.

Asa ca o sa ma asez iar pe pat, si in seara asta sau în alta, cu laptopul in brate, si o sa ma uit la episodul doi, sa vedem ce probleme vor avea copiii lui Marty in viitor, acolo unde nu e nevoie de strazi pentru ca vehiculele zboara pe coridoare aeriene. Ca-n filme, nu?

articolul a fost scris în 2009 si a fost postat pe un alt blog.

Excursie Paris - Coasta de Azur: ziua 5, Versailles

Începem ziua a cincea din circuitul nostru odihniți și nerăbdători să vedem Versailles-ul. Înainte de prânz ajungem în micul orășel cu același nume, într-o parcare imensă. Îmi iau mai multe repere ca să găsesc autocarul la întoarcere și fac slalom printre câțiva negri senegalezi (ne zice ghida) care au diverse suveniruri de vânzare. Grupul nostru ajunge la coadă la bilete. Avem la dispoziție cca 90 de minute cu totul. În curte, mai multe cozi șerpuiesc în meandre strânse și ne întrebăm oare cât avem de stat până să intrăm efectiv în palat. Stând cuminți la rând, aflăm că fiecare parte de castel are preț de vizită separat. Doar palatul principal, costă 15 euro. Grădinile, încă 7, Micul Trianon, încă 10 euro, Marele Trianon+palatul+grădinile = 35 de euro. Sunt fel de fel de combinații de vizitat, timp să ai. Din păcate, asta e exact ceea ce noi nu prea avem. Iau bilet numai pt palatul principal, pt că pe pereții sălilor în care înaintăm către casa de bilete scrie că grădinile se vizitează gratuit. De fapt nu e adevărat. Poate că la pachetul de vizită complet, grădinile or fi gratis, dar așa, costă. Oricum mă gândesc că nu știu dacă am timp să văd grădinile.

Iau biletul și fug spre restul grupului care se ceartă cu câțiva negri la una dintre intrările în palat. Știind că avem timp puțin la dispoziție, o parte a grupului încearcă să-i convingă pe paznici că trebuie să intrăm cu prioritate, fără să mai stăm la imensele cozi. Senegalezii, nimic!! Bouges pas și bouges pas (:)) adică să nu mișcăm). Mă duc resemnată undeva pe la jumătatea unei cozi în spatele unui cuplu austriac sau german. Coada înaintează relativ greu, eu sunt cu ochii pe ceas. Trec vreo douăzeci de minute. Mai am o jumătate de oră și trebuie să alerg la autocar. Deja de o oră stau la cozi. În sfârșit ajung în palat. Mai sunt 20-25 de minute. În zece minute trec prin câteva săli. Sala oglinzilor n-o găsesc. Apartamentele doamnelor nu le pot vedea, un paznic mă îndrumă înapoi către intrarea la bilete. Nu înțeleg. Poate pe acolo e și intrarea în aripa apartamentelor doamnelor, dar nu mai stau să parlamentez cu senegalezul. Cea mai neplăcută surpriză este că acești negri, deși provin din fostele colonii franceze, nu vorbesc o franceză standard (de engleză nu mai zic, abia mormăie câteva cuvinte uzuale) și nu te poți înțelege ușor cu ei. Nu e numai senzația mea, mai mulți colegi de călătorie spun același lucru, și unii dintre ei știu franceză bine de tot. Mă mulțumesc cu cele câteva săli de la parter și cu un colț din grădini, pe care îl poți vedea din curtea palatului.

Caut o toaletă, nu găsesc. Alerg spre autocar. Din fericire, suntem doar vreo 3-4 turiști și șoferii. Înseamnă că se mai întârzie un pic, îmi zic destinsă că pot merge la un bar să caut toaleta. Sigur că la un bar intru, dar precum știam de mai demult, francezii, cel puțin, nu te lasă să le folosești toaletele dacă nu comanzi ceva. Îi dau 2 euro negresei de la tejghea - atât costă o cafea - și cobor în grabă scările până la subsol. Când revin ea mă așteaptă cu cafeaua pusă, dar îi spun zâmbind larg că este a ei, eu trebuie să fug la autocar. Râde bucuroasă, zice și mersi, madame! iar eu mă îndrept către negrii cu suveniruri de unde iau câte ceva pentru cei dragi de acasă. Cel mai bun preț îl obțin la brelocurile cu turnul Eiffel, 1 euro 5 bucăți. Apare poliția și negrii dispar instantaneu, unul aruncând marfa într-un canal. Probabil că știe el vreo metodă de a și-o recupera după ce pleacă polițaii de-acolo.

După vreun sfert de oră plecăm din nou către Paris, unde aveam să vizităm orașul până spre miezul nopții. Însă Versailles-ul rămâne un vis pe care vreau să-l mai visez odată, mai pe îndelete, cine știe, poate chiar vara viitoare. Dar să vă spun povestea.

Versailles-ul a fost la începuturi un domeniu care aparținea familiei florentine Gondi. Regele Ludovic al XIII-lea vizitează domeniul și construiește acolo o casă de vânătoare pe la 1624. După opt ani reușește să cumpere domeniul de la proprietari și începe să lărgească clădirea deja făcută. Dar succesorul său, Ludovic al XIV-lea, Regele-Soare, monarh absolut, este acela care transformă totul în palatul grandios, rafinat și elegant de astăzi. În 1682 Ludovic-Soare își stabilește reședința regală la Versailles, plecând de la Luvru, pe care îl dedică păstrării colecțiilor de artă. Cum construcția a noi palate pe acel domeniu și decorarea continuă a celui principal cerea o investiție masivă, iar visteria Franței nu o putea asigura, ministrul de finanțe, Colbert, este nevoit să se gândească la o nouă modalitate de a face bani. Astfel iau naștere manufacturile regale aparținând familiei Gobelin, unde se vor țese celebrele tapiserii în punct de goblen, meșteșug de lux care revigorează visteria regală și care avea să reprezinte o sursă principală de venituri pentru finanțarea extinderii complexului de palate de la Versailles.

La palat au mai avut reședința și următorii doi regi, Ludovic al XV-lea și al XVI-lea. Ultimul se mută pentru scurt timp, între 1715-1722 la Vincennes apoi la Paris, pentru a reveni la Versailles în cele din urmă. Cea mai importantă modificare adusă de el palatului este redecorarea apartamentelor reginei.

După 1830, când pe tron se afla regele Ludovic-Filip I, Versailles-ul devine pentru prima dată muzeu - de istorie a Franței. Iar astăzi este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice ale Franței și ale lumii, un loc unde îți dorești mereu să revii, pentru că de fiecare dată mai rămâne ceva neexplorat sau pe care nu l-ai contemplat îndeajuns.

Pentru alte articole dedicate acestei excursii vizitați linkul excursie Paris-Coasta de Azur

Suleyman Magnificul episodul 132 rezumat

Suleyman Magnificul, sezonul 4, rezumatul episodului 132 (122+123 turcesc)

Mihrimah îi ia lui Mustafa sigiliul cu care va fi sigilată o scrisoare ticluită de Rustem pentru șahul Persiei. Intriga este bine gândită și Suleyman cade în plasa ei.

Următorul rezumat: Suleyman Magnificul episodul 133

Rustem se duce la Suleyman și-i spune că perșii au invadat teritoriile otomane și le-au pârjolit. Suleyman, credul, se enervează și promite să-i pedepsească pe perși. În Amasya, Atmaca îl informează pe Mustafa că Rustem încearcă să creeze un pretext de război cu perșii. În acest timp Mihrimah e singură în biroul lui Mustafa și îi ia sigiliul. Când Mustafa revine, Mihrimah mai schimbă două vorbe cu el apoi pleacă lăsând sigiliul la locul lui, pe neobservate. Rustem scrie o scrisoare către șahul Persiei, Tahmasp, semnând în numele lui Mustafa, cum că Suleyman vrea război împotriva lui și că el, Mustafa, nu este de acord și ar vrea să-l detroneze, dar asta se poate numai dacă ei doi se aliază împotriva lui Suleyman. Hurrem este sigură că Tahmasp va crede că mesajul este real, iar Rustem spune că această scrisoare va însemna sfârșitul lui Mustafa.

Suleyman, în grădină, privește sutele de furnici de pe un trunchi de copac. Astrologul curții prevestește o eclipsă care va aduce mari nenorociri. Suleyman se gândește cum ar putea salva copacul de furnici, fără să le omoare pe acestea. Hurrem abia așteaptă ca planul ei și al lui Rustem să fie pus în aplicare până la capăt și să scape de Mustafa, la fel cum a scăpat și de Ibrahim. Rustem, la rândul său, este nerăbdător să apară răspunsul șahului Persiei la scrisoarea scrisă de el în numele prințului. Vorbind cu Jal, Rustem presimte că mesajul lui va schimba istoria lumii. Astrologul curții cere o audiență la sultan să-i spună despre cele ce vor veni. Suleyman stă liniștit, considerând că asta e voia Domnului, dar poruncește să nu se răspândească prevestirile astrologului pentru ca lumea să nu intre în panică. Cei care conspiră împotriva lui Mustafa țin sfat, iar Hurrem judecă la rece lucrurile și spune că dacă sultanul va crede tot acest matrapazlîc, pedeapsa pentru fiul său ar trebui să fie execuția. Selim dorește să revină în capitală ca regent.

În Amasya se discută despre războiul fără rost în care sultanul este târât de Rustem. Mustafa se plânge lui Atmaca și Yahia că sultanul nu-l va mai numi regent pentru că nu mai are încredere în el. Atmaca ar vrea să discute cu Piri Reis, ceea ce Mustafa nu aprobă. Baiazid și el speră să devină regent, dar Lala îi spulberă speranțele. Huricihan se străduiește să rămână însărcinată inclusiv prin metode magice, dar Baiazid o asigură că el o iubește așa cum este. La Topkapî, Cihangir vorbește cu Mihrimah și îi spune că presimte că se întâmplă ceva în palat, pentru că prea multă încredere de sine afișează Hurrem. Apoi observă că Rustem a provocat un război inutil dar se comportă ca și cum ar avea ceva important de obținut din asta. La urmă, Cihangir concluzionează că dacă i se întâmplă ceva rău lui Mustafa, responsabili vor fi Rustem și Hurrem. Mihrimah, care știe ce jocuri fac cei doi, se miră de ce fratele ei ține atât de mult la Mustafa, iar Cihangir spune că fratele lui vitreg e singurul care nu se uită la el ca la un ciudat.

Kara Ahmed, viitorul soț al sultanei Fatma, îl informează pe Suleyman că există o organizație numită Prietenii Prințului Mustafa care va avea în curând o întrunire. Sultanul se întreabă de ce fiul lui menține o organizație ilegală și periculoasă. Kara se oferă să afle dacă prințul știe de existența acestei organizații. Ienicerii îl găsesc mort pe un coleg de-al lor - care mai devreme se plânsese lui Rustem de lipsa hranei. Astfel ei încep să fie pe față împotriva Marelui Vizir și chiar plănuiesc să intre în cortul lui cu forța. Însă doar șeful ienicerilor intră la Rustem și minte că soldații comentează despre faptul că nimic rău nu s-ar fi întâmplat dacă era Mustafa acolo. Rustem imediat îi scrie sultanului despre acest fapt, că nu poate menține controlul armatei din cauză că ienicerii sunt mult prea devotați lui Mustafa.

Piri Reis se întâlnește cu Kara Ahmed și discută cum să facă să scape de Rustem și de dușmanii lui Mustafa cât mai curând, apoi Piri vorbește despre faptul că Mustafa nu este de acord cu faptul că au format această organizație. În scurt timp Suleyman este pe deplin informat despre cele întâmplate de către Kara Ahmed. Sultanul îl cheamă pe amiral la el și îl anunță că este transferat în flota Indiilor. Piri Reis protestează spunând că este bătrân, dar Suleyman îi spune să-și facă bagajele. Sokollu i va spune lui Hurrem că el a împiedicat execuția amiralului și că l-a sfătuit pe sultan să-l transfere departe de capitală și i-a spus că așa ar trebui procedat și cu alți demnitari implicați în organizație.

Fatma se întâlnește cu Kara Ahmed și cu toate că este plăcut impresionată de aparența fizică a acestuia, îi spune că sultanul a încurajat această nuntă și că altfel, ea nu s-ar mai mărita. La Amasya Mustafa pleacă la vânătoare cu fiul lui, Mehmet, deși Mihrunisa îl sfătuiește să nu plece pt că a avut un vis urât. La palat Hurrem discută cu Cihangir și îi spune că știe că urmărește tot ce mișcă legat de Mustafa, dar prințul răspunde că nici nu e greu să-ți dai seama că se întâmplă ceva, din moment ce mai mulți pași cu funcții au fost îndepărtați din capitală. Hurrem îl pune la punct pe tânăr spunându-i că nu e bine să știi prea multe. Mai târziu Hurrem stă de vorbă cu Suleyman în fața trunchiului de copac invadat de furnici și îi spune că surorile lui Tahmasp l-ar fi vizitat pe Mustafa la Amasya, dar sultanul o sfătuiește să nu mai creadă în zvonuri. Atmaca află că organizația a fost deconspirată și că toți membrii ei au fost trimiși departe de capitală și că trădătorul a fost Kara Ahmed din moment ce numai el a rămas alături de sultan. Atmaca face schimb de informații cu Cihangir.

Tahmasp trimite răspuns către Mustafa, dar acesta ajunge în mâinile lui Jal care duce scrisoarea la fratele lui Rustem. Pentru ca mesajul să fie văzut de cât mai multă lume, este adus la Sinan care va merge la palatul lui Mihrimah unde-i dă scrisoarea lui Hurrem, pentru ca ea să-o predea soțului ei. Hurrem îi dă scrisoarea lui Sokollu iar acesta o aduce la sultan când Hurrem era împreună cu el, în cabinet, la o cafea.

sursa foto si text: Halit-Ergenc-fans-PASSIONATED

Pentru alte episoade din acest serial

vă rog accesați pagina Stele tv.

Ultimele episoade: 128, 129, 130, 131, Kanal D.

Tradarea - episoadele 16, 17, 18 (rezumate)

Trădarea episodul 16, rezumat

Ali își ia copilul aproape cu forța din brațele lui Cemile. Abia după aceea ceilalți frați află ce a făcut mama lor și cum l-a salvat pe Mete de închisoare. Osman este închis în sine și ostil, mai ales față de Carolin. În casa părintească are un dormitor frumos, jucării, muzică, dar lui îi vine să plângă amintindu-și de mama și de frații lui. Până la urmă cedează pentru că se simte bine într-o cameră numai a lui. Noaptea o visează pe Cemile si se trezește brusc, apoi se duce și ar vrea să vorbească cu ea la telefon. Ali îl aude vorbind și vine să-l îmbrățișeze, impresionat, și merge în pat cu el. Dimineața Carolin îl vede cum doarme cu Osman în brațe, lucru care nu-i este pe plac.

Fratele lui Soner este la spital, cu probleme grave. Berrin îl surprinde pe Hakan urmărind-o și îi cere explicații. Necunoscutul călare, supraveghează casa părăsită în care locuiesc Cemile, Hasefe și copiii, împreună cu alți companioni, tot călare. Mete se gândește la o soluție de a-l lua pe Osman din casa lui Ali. Seara, vine și pândește fereastra fratelui lui, fără să știe că Ali doarme cu el. Vede că mașina de la salubritate vine să strângă gunoiul la o anumită oră din noapte, și într-una din seri, în timp ce gunoierii golesc cu mult zgomot containerele oamenilor, Mete forțează ușa de la intrare cu o rangă. Rămâne surprins să-l vadă pe Ali cu Osman în brațe, și îl podidesc lacrimile. Ali se trezește și din jocul privirilor se înțeleg amândoi. Mete își iartă tatăl și renunță la Osman, Ali își iartă fiul că a intrat așa în casă, și lasă și el lacrimile să-i curgă pe obraz. Mete pleacă, aruncând ranga în mașina de gunoi. Când ajunge acasă îi povestește lui Cemile unde a fost și ce a văzut, iar aceasta se liniștește și ea știind că fiul ei cel mic este iubit și ocrotit.

Un grup de oameni protestează împotriva imperialismului american și sunt luați la poliție. Printre ei se află Berrin și Ahmet. Hakan intervine pentru eliberarea lui Berrin, dar ea nu acceptă să fie ajutată de el. Cemile încearcă să-și găsească de lucru ca menajeră la casele celor bogați. Într-o zi Aylin este cât pe ce să fie răpită de călăreții necunoscuți. Din fericire, acolo este cu mașina un bărbat (trimis de Soner?) care trage câteva focuri de pistol și Aylin este lăsată în pace. Într-o după amiază Ali și Carolin merg în vizită exact la doamna la care lucrează Cemile. Carolin scapă ceașca de cafea pe jos special ca gazdele să o cheme pe Cemile să facă curat în fața ei. Dar când aceasta apare, Osman zâmbește iar Ali rămâne înmărmurit ...

Trădarea episodul 17, rezumat

Cemile scapă jos căldările când vede musafirii, apoi iese afară în grabă, plângând. Ali își dă seama imediat că proaspăta sa soție a vrut intenționat s-o umilească pe Cemile și iese după ea îmbrățișând-o și oferindu-i bani. Dar ea se zbate din strânsoarea lui și-i aruncă banii pe jos jignindu-l. Osman, care dorea s-o îmbrățișeze, se oprește la o oarecare distanță de părinții lui și se întristează. Carolin privește toată scena de la geam, geloasă. Ali îl ia pe Osman și intră din nou în casă, iar Cemile fuge pe stradă. Ajunși acasă, Ali îl strânge în brațe pe Osman cu multă afecțiune, gest urmărit de Carolin din casă.

La procesul grupului de manifestanți din Ankara studenții sunt eliberați. Ahmet și Berrin petrec o noapte împreună la el acasă. Cemile află și îi surprinde pe cei doi aproape dezbrăcați, înțelegând că Ahmet nu a forțat-o cu nimic pe fiica ei la acest gest. Situația pare să se complice când apare și mama lui Ahmet acasă. Cemile o ceartă foarte tare pe Berrin pentru că are iubit. În tabăra nomazilor călare, vine într-o seară Soner ca să se răzbune pe cel care a vrut s-o răpească pe Aylin. A doua zi dimineață, omul lui de încredere și cu cei câțiva răpitori o așteaptă pe Aylin în drum, aliniați. În acest timp Soner este la spital, la fratele lui (sau fiul?), unde vine și Aylin să-l susțină.

Mete stă de vorbă cu profesoara de muzică în legătură cu situația lui școlară. Peste ceva timp, el revine la liceu, datorită directorului care a consimțit să-l reprimească. Bătrâna Hasefe este din ce în ce mai bolnavă. Carolin îl pălmuiește pe Osman pentru că a lovit-o la gleznă de față cu Ali. Între cei doi soți izbucnește cearta, Carolin ferindu-se de furia lui Ali în spatele ușii dormitorului. Peste câteva zile, plimbându-se pe chei cu Ali, Osman pleacă singur la un moment dat lăsându-l pe tatăl său pe o bancă. Fără să fie atent pe unde merge, se împiedică de o sfoară și cade în mare. Când Ali își dă seama că Osman lipsește, începe să-l strige, dar copilul se zbate sub apă, neobservat ...

Trădarea episodul 18, rezumat

Ali nu-și dă seama unde poate fi Osman. În acest timp, copilul se duce tot mai mult la fund și i se pare că în adâncuri este mama lui ca o zână a mării, care vine spre el. Bătrânul pescar care l-a găzduit pe Ali, aflat într-o barcă cu motor, pe mare, vede bulele de aer care ies la suprafață, se aruncă în apă și îl salvează pe micul Osman. Ali găsește și el fularul și o jucărie de plastic plutind pe apă, sare în mare dar deja copilul e dus la spital de pescar. Speriat, Ali anunță poliția dar peste puțin timp alți polițiști vin să-i spună că fiul lui e viu și e sănătos. Bătrânul pescar îl aduce pe Osman la Cemile, iar ea îl primește pe salvatorul fiului ei în casă. Când apare Ali la ușă, apoi vin cei trei copii de la școală, din nou se iscă scandal între ei, Cemile nedorind să mai lase copilul la Ali, pt că nu poate avea grijă de el. Osman, sătul de țipete, se cuibărește în brațele pescarului, astfel cearta încetează și căpitanul pleacă resemnat. În acest fel, încet, înflorește o prietenie între familia lui Cemile și pescar.

Hasefe se duce la Neriman și acolo stă la pat dar are scurte crize în care vrea să-i vadă pe Osman și pe ceilalți. Când ajunge acasă, Ali dă vina pentru cele întâmplate pe Carolin și se ceartă și cu ea. Ca să-l pedepsească, își face valiza și îl părăsește prefăcându-se că plânge. Pleacă cu un taxi apoi îi cere taximetristului să-i ducă lui Ali cheile de la casă. Ajunsă la hotel, zâmbește satisfăcută și bea un pahar de șampanie.

La liceu, Mete și rivalul lui își fac fiecare câte o formație muzicală. Mete merge la director să ceară voie să cânte cu formația lui, dar în acest timp celălalt grup deja face repetiție într-o clasă, iar directorul pare să le dea acestora câștig de cauză. Pescarul îi aduce lui Cemile niște pește pe care-l lasă în ușă, pt că ea nu e acasă, ci e plecată să găsească o slujbă. În scurt timp Ali vine la casa părăsită și o așteaptă pe Cemile, apoi vede cum sosește un camion cu câteva piese de mobilier din lemn. Osman și Aylin se întorc de la cinema, unde au fost cu Soner și omul lui de încredere, care i-au cumpărat copilului niște jucării. Când apare Cemile acasă, se ceartă din nou cu Ali care iarăși vrea să îl ia pe Osman și se miră când vede jucăriile. Ahmet și Berrin sunt fericiți împreună la o plimbare. Ahmet îi dă lui Berrin o carte, iar acasă ea găsește între filele ei o scrisoare de la o altă fată. Ali se duce la hotel să se împace cu Carolin și o aduce acasă. A doua zi trece pe la bătrânul pescar, dar tocmai era acolo Cemile, care-i adusese plasa în care îi lăsase peștele la ușă. Văzându-i împreună, pe Ali îl mușcă șarpele geloziei ...

episoadele următoare: Trădarea ep. 19, 20, 21

Pentru alte episoade din acest serial 
 vă rog accesați pagina Stele tv.

Suleyman Magnificul episodul 131 rezumat

Suleyman Magnificul, sezonul 4, rezumatul episodului 131 (121+122 turcesc)

Mihrimah merge la Amasya și subtilizează sigiliul lui Mustafa pentru scurt timp, apoi Rustem scrie o scrisoare ca de la Mustafa către șahul Persiei cerându-i ajutor ca să-l detroneze pe sultan ... 
Răspunsul la scrisoarea ticluită de Rustem ajunge în mâinile lui Suleyman și acesta, tulburat, înclină să creadă că Mustafa l-a trădat ... 

Selim și Mustafa se ceartă pe tema apariției primului în fața ienicerilor. Baiazid, de asemenea, se întreabă de ce Selim s-a dus la ieniceri, când știa că ei îl apără pe fratele lor mai mare. După ce Mustafa iese din încăpere, Selim insinuează către Baiazid că dacă fratele lor ajunge pe tron, îi va da pe amândoi pe mâna ienicerilor, să-i omoare.

Yakub îi povestește lui Sumbul cele întâmplate și crede că Mustafa va prelua tronul cât de curând. Hurrem îi mulțumește prințului că l-a salvat pe Selim, dar acesta, precaut, îi răspunde că soarta joacă jocuri periculoase și că dacă atacul de mai devreme era înfăptuit și el murea, acum nimeni nu l-ar mai fi putut salva pe Selim. Hurrem jură că ea nu a avut nici o legătură cu acel atentat și că deși ei doi par să fie inamici în acest război al tronului, ea ar prefera să fie aliați. Mustafa rămâne surprins auzind așa ceva din gura lui Hurrem. Selim se plânge lui Mihrimah că ienicerii îl susțin cu totul pe Mustafa, că acesta va fi viitorul sultan și că el cu Nurbanu se luptă degeaba pentru tron.

 Următorul rezumat: Suleyman Magnificul episodul 132

Hurrem îl ceartă pe Rustem pentru că l-a trimis pe Selim în fața ienicerilor ca și pentru atentatul împotriva lui Mustafa și îl acuză că procedând astfel ar deschide drum către tron lui Baiazid și că are noroc de ea că ține frâiele statului în mâinile ei. La toate acestea, Rustem îi spune că oricum, frâiele statului sunt deja în mâinile lui Mustafa și nimic nu mai este de făcut. Apoi Rustem merge la Mihrimah și îi încredințează niște otravă, pe care s-o folosească amândoi dacă va fi să fie executați vreodată apoi o pune să aleagă între Mustafa și frații ei. Selim se plânge la maică-sa că acum, pentru că a făcut greșeala să apară în fața ienicerilor, toată lumea îl vorbește de rău pe la spate.

Mahidevran ajunge la palat și merge să-l vadă pe Suleyman. Fatma, imprudentă, spune că vor veni și zile mai luminoase, iar Mihrimah o întreabă dacă se referă la urcarea pe tron a lui Mustafa. Mahidevran spune că văzându-l pe sultan lipsit de puteri, nu are milă pentru bărbatul care a făcut-o să sufere atât de mult cândva și că tot ce-i poate dori este o moarte liniștită. Mustafa o asigură pe Mihrimah că deși visul oricărui prinț este tronul, el nu le-ar face nici un rău fraților vitregi. Mai apoi Mihrimah îl avertizează că își dă seama că el va fi împotriva lui Hurrem și a fraților ei, indiferent ce spune acum. Discuția continuă divergent, iar Mustafa până la urmă îi spune că deși stă de vorbă cu ea, parcă ar avea-o în fața ochilor pe Hurrem.

Suleyman își revine și iese pe terasă, unde îl găsește Hurrem. Toată lumea îl asigură că se bucură că și-a revenit, dar el îi privește sceptic. Se hotăraște să meargă la mormântul lui Mehmet peste câteva zile, ca tot poporul să vadă că este însănătoșit. Noaptea, pe terasă, aude din nou vocea lui Ibrahim.... Rustem acceptă sa fie vizitat de Sinan, pe care îl primise și mai devreme, și care pretindea că este fratele lui, povestindu-i că a plecat de acasă din Croația lăsându-l pe el și pe sora lor și promițând că se va întoarce. Când Sinan îi arată un semn din naștere pe mână, Rustem îl crede și îl întreabă de sora lor, dar acesta spune că de când a plecat să-l caute, nu mai știe nimic de ea.

Suleyman se pregătește să iasă din palat și să meargă la mormântul lui Mehmet și uitându-se în oglindă își amintește tot ceea ce s-a vorbit în preajma lui cât a stat la pat. Astfel, îl decapitează pe Ferhat pașa pentru că a crezut că el o să moară și se pregătea să-l înscăuneze pe Mustafa drept sultan. După acest incident, Mustafa pleacă la Amasya. Pentru că mereu aude vorbele lui Ibrahim, Suleyman se enervează și îngroapă jurnalul acestuia.

Anii trec. Suntem în 1553. Hurrem și Rustem discută același veșnic subiect, cum să-l distrugă pe Mustafa. La urmă concluzia este că Rustem ar trebui să-l provoace pe sultan să înceapă iarăși o campanie împotriva Persiei și să găsească o persoană de mare încredere care să poată pătrunde în palatul lui Mustafa fără să se bănuiască ce joc face de fapt. Mihrimah cere voie de la Suleyman să-l viziteze pe fratele ei din Amasya. La Kutahya Huricihan ia o punguță de la cineva și apoi se străduiește să evite interogatoriul lui Mustafa Lala care nu se sfiește să-i amintească de faptul că el este responsabil de securitatea prințului și o întreabă dacă ceea ce este în pungă nu cumva are de-a face cu vrăjile. Huricihan spune că acolo sunt doar niște ierburi pentru ca ea să poată rămâne însărcinată. Mihrimah ajunge la Amasya și îi spune lui Mustafa că a venit ca să se cunoască mai bine, pentru că el a tot plecat prin sangeacuri de când era ea mică.

sursa foto si text: Halit-Ergenc-fans-PASSIONATED

Pentru alte episoade din acest serial

vă rog accesați pagina Stele tv.

Ultimele episoade: 127, 128, 129, 130, Kanal D.