Elita societatii, episodul 12-13 rezumat

Numerotația episoadelor este aceea turcească. Rezumatul de față corespunde episoadelor 29-33 Happy Channel.

Ece, Mert şi Kerem sunt acum îngrijoraţi pentru că nu ştiu cum o pot ajuta pe Cansu şi abia acum îşi dau seama că nici unul dintre ei nu-i ştie numele de familie sau adresa. Kerem se duce la arhiva marketului şi caută dosarul de angajare al lui Cansu, unde găseşte nereguli, rubrici incomplete şi lipsa adresei ei de acasă. Cu poza ei în mână, Kerem merge în cartierul în care a lăsat-o după nunta anului, crezând că ea acolo locuieşte, dar are surpriza să vadă că nimeni n-o cunoaşte în zonă. Mert se pregăteşte să citească rapoartele ca să se prezinte în faţa comisiei de evaluare stabilită de Bedia.

Levent încearcă s-o liniştească pe Sureya care nu se dezlipeşte de debarcader, aşteptând o veste despre fiul ei dispărut. Metin este şi el îngrijorat şi cumpărarea vilei pentru Ișil trece pe un loc secund. Isil nu vrea să înţeleagă gravitatea situaţiei, şi, presată de agentul imobiliar, va falsifica semnătura lui Metin pe un cec ca să dea avansul în câteva zile, aşa cum stabiliseră de la bun început. Evident, Metin nu va afla, deocamdată, nimic.

Bedia vede pe internet că Can Koran este dat dispărut şi îşi face probleme pentru Sureya, Mert se uită şi el peste articole, dar nu face nicio legătură între fratele lui Cansu şi Can. Kerem o caută la telefon pe Cansu care nu poate să vină să se întâlnească cu el şi caută o cale de a da de ea. După câteva zile de tensiuni şi de aşteptare, poliţia o anunţă pe Sureya că din moment ce nu a apărut nimic nou, sunt nevoiţi să-l declare pe Can mort. Familia este şi mai disperată, dar acceptă realitatea şi se pregătesc de ritualurile de înmormântare. Cansu îl vizitează pe Kerem acasă la el şi chiar aţipeşte în patul lui ca să se liniştească. Mama lui îi dăruieşte un pandantiv de familie şi Cansu îl acceptă cu drag. Apoi apar şi Ece cu Mert încercând s-o ajute pe Cansu să se mai detaşeze de tristeţea momentului prin care trece.

Ece îi invită apoi pe toţi trei la ea pe terasă unde pregăteşte un fel de culcuş, amenajat cu lumini ca de Crăciun şi rămân cu toţii să doarmă sub cerul liber, jucând jocuri de imaginaţie până când îi ia somnul. Metin se ceartă cu Isil care îi tot vorbeşte despre vilă, iar acasă la Cansu, Begum este certată foarte tare de Sureya pentru că alimentează ziarele de scandal cu ideea că Can s- ar fi sinucis. Bedia insistă ca ea şi Mert să meargă la familia Koran să le transmită condoleanţe şi să participe la pomană. Mert de data asta nu mai are încotro şi trebuie să accepte s-o însoţească pe bunica sa. Acolo descoperă cine este Cansu cu adevărat şi cu toată durerea, între ei are loc un scurt dialog plin de reproșuri. Mert o dojeneşte pe Cansu că-l face pe Kerem să sufere că n-o poate ajuta şi că-i ascunde adevărul. Cansu la rândul ei îl atenţionează pe Mert că nici lui nu-i este uşor să-i spună lui Ece cine este el în realitate.

Atunci Mert promite că va spune acest adevăr cât de curând posibil şi se duce la piaţă unde o găseşte pe Ece şi o abordează direct. Ea este bulversată şi dezamăgită, crezând că el, bogat fiind, şi-a bătut joc de ea şi vrea să plece. Mert ia o portavoce de la un piețar şi îi explică în câteva cuvinte că într-adevăr, a făcut un schimb de identitate cu Kerem ca să fugă de muncă dar o iubeşte cu adevărat. Ece nu-l crede, şi îi dă un cadou pe care tocmai i-l cumpărase, economisind din salariul ei, apoi pleacă. Isil vine la vila Koran de unde Sureya o dă afară şi Metin se duce să aplaneze situaţia.

Ece rămâne supărată pe Mert şi nu vrea să-l vadă, Bedia stă de vorbă cu Levent ca să-l asigure că totuşi Sureya îl iubeşte, iar Kerem o vede pe Cansu mergând la o femeie din cele ajutate de Levent ca să ducă nişte bani, rugată de maică-sa. Kerem se interesează despre femeie, şi află că are o fată, că e divorţată şi că lună de lună îşi caută un alt adăpost, deducând în mod greşit că Cansu este fiica acelei femei. Crezând că Cansu şi mama ei au asemenea probleme deosebite, se însufleţeşte şi stă de vorbă cu Mert împărtăşindu-i cele aflate. Mert nu se entuziasmează, dar nici nu poate să-i dezvăluie prietenului său ceea ce ştie despre Cansu. După ce Mert îi dă banii pentru că l-a ajutat cu magazinul Oliva, Kerem se duce la femeia pe care o crede mama lui Cansu şi îi dă jumătate din sumă drept ajutor.

Levent se întâlneşte cu Sureya la sala unde el se antrenează şi îi spune că soţul ei i-a cumpărat o vilă amantei lui, că a dat deja banii. Atunci Sureya se duce la Isil, Metin fiind şi el de faţă şi îi spune că divorţează. Metin se roagă în genunchi de ea să nu-l părăsească, iar Isil se enervează când vede asta şi din nou îl dă afară dar, acum Metin află de la Sureya despre tranzacția pe care el n-a semnat-o. La următoarea întâlnire Levent îi mărturiseşte Sureyei că o iubeşte nespus. Mert, ca să o recâştige pe Ece, îi dă unui detectiv o poză cu Ece când era mică şi mama ei, cerându-i să afle tot ceea ce este posibil despre femeia din poză.

Cansu, măcinată de gândul că trebuie să-i spună adevărul lui Kerem, se întâlneşte cu el la leagănul pentru copii dar nu-i poate spune decât că este mai bine ca ei să se despartă, lucru care îl tulbură foarte mult pe Kerem ...



Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

a fost: Elita societatii 11 tr                                     urmează: Elita societatii 14-15-16 tr

sursa foto: capturi video de pe youtube

Pentru alte episoade din acest serial

vă rog accesați pagina Elita societatii - prezentare.

Cosmetice naturale versus cele chimice

Oare tu de ce foloseşti, sau vrei să foloseşti produse cosmetice naturale pentru îngrijirea pielii? Te-ai întrebat vreodată de ce, dincolo de celebritatea unor branduri şi de renumele efectelor benefice ale produselor chimice, ai apelat de nenumărate ori la caimacul de lapte de ţară în loc de demachiant, şi la felia de castravete sau de portocală drept hrană pentru ten, ori la binecunoscutul amestec din miere şi gălbenuş de ou pentru o masca naturală binefăcătoare pentru pielea ta? Poate că nu te-ai întrebat, dar ai continuat s-o faci.

Probabil că dacă ți-ai sonda un pic subconştientul, ai găsi o anume teamă de ceea ce ţi-ar putea face rău. O teamă de chimicalele toxice, despre care nu ştii mai nimic, dar care sunt acolo, în crema din cutiuţa atrăgător ambalată. Însă nu frica ar trebui să fie motivul pentru îmbunătăţirea sănătăţii tale.

Acum ştim că gândurile sănătoase joacă un rol imens în felul nostru de a ne simţi, şi ele influenţează direct sănătatea noastră generală. Da, uneori, frica este un catalizator pentru o schimbare benefică. Un drum la medic poate duce la o dietă mai sănătoasă.
Dar, ce facem cu cei care nu au încotro şi înghit toxine zilnic sau folosesc cosmetice de uz profesional seară de seară, precum actorii? Poate crezi că pur şi simplu exagerez eu, sau lor nu le pasă de propria sănătate.

Optând pentru ingrediente sănătoase în produsele cosmetice, există şi un alt beneficiu pentru utilizarea produselor naturale de îngrijire a pielii. Pur şi simplu pielea îngrijită natural te face să arăţi şi să te simţi mai bine.
Multe dintre noi suntem sensibile la ingredientele chimice din produsele cosmetice, dar ignorăm asta ori poate nici nu suntem conştiente de acest fapt.
Să aruncăm o privire mai atentă la ingredientele responsabile pentru pielea prost îngrijită. Alcoolii şi agenţii de curăţare duri produc uscarea dermei, roşeaţă şi iritaţii, acnee. Siliconii şi plastifianţii astupă porii şi duc la iritaţii. Ingrediente din parfumuri sunt o altă sursă de iritare a pielii. Dacă te uiţi la lista de ingrediente cosmetice de evitat, vei observa că multe dintre ele produc o reacţie alergică sau iritaţii ale pielii.
De ce pielea preferă cosmeticele naturale? Pentru că absoarbe o mare parte din ceea ce i se aplică, şi atunci este cu mult mai benefic să-i dăm vitamine şi substanţe nutritive naturale decât toxine.

Desigur, unele ingrediente naturale pot irita şi ele pielea. Unele uleiuri esenţiale nu sunt compatibile cu toate tipurile de piele, mai ales cu cea sensibilă, iar altele ar trebui să fie utilizate numai atunci când sunt diluate. Suntem diferiţi şi aşa este şi pielea noastră. Este bine că fiecare să ştie la ce agenţi cosmetici reacţionează pielea şi să citească cu atenţie eticheta unui produs înainte de a-l cumpăra.

Acest lucru nu înseamnă că nu sunt momente când este necesar un tratament chimic de îngrijire a pielii. Unele afecţiuni, cum ar fi acneea chistică sau psoriazisul, pot necesita medicaţie pe bază de prescripţie medicală. Dar ideea este de a adapta îngrijirea zilnică a pielii exact pe tipologia fiecăruia, folosind pe cât posibil cosmetice naturale, sau pe bază de ingrediente naturale.

Cosmeticele bio pot fi răspunsul la problemele pielii tale şi pot face ca tenul tău să se simtă mai bine decât ai crezut că e posibil. Astfel, eu am luat creme naturale de pe BioAlchimia pentru ca produsele cosmetice pe care le comercializează ei sunt fără parabeni, fără nichel, fără ingrediente care atacă pielea și se pot dovedi toxice pentru organism. Mi-au plăcut mult și rujurile sau fardurile de pleoape, dar astea o să mi le iau la comanda viitoare. Compania BioAlchimia are sediul în Italia, orașul Perugia (PG), Corso Garibaldi 101, 06123, dar site-ul este în limba română și pe pagina de contact găsiți și o adresă de email.

Tu ce fel de produse cosmetice preferi, naturale sau cu ingrediente chimice?

sursă foto 1 - pixabay.com

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Cum am slabit 6 kg in 9 zile cu Interra Travel

Mai întâi, înainte cu vreo 6 luni de la data plecării în excursie, mi-am ales circuitul Splendorile Chinei (4-12 iulie, ghidă Andreea Manoliu) şi am plătit jumătate din bani. Apoi am început să mă interesez pe internet despre tot felul de lucruri legate de China şi de ceea ce voi vedea acolo. Am tot studiat eu programul excursiei, iar când a sosit timpul, mi-am luat băgăjelul şi am plecat spre Bucureşti, de unde aveam să pornesc într-o aventură, mai ales culinară, pe care n-am s-o uit toată viaţa mea. Excursia a fost un vis, dar pentru că pe lumea asta nimic nu este perfect, o să povestesc azi despre partea de coşmar, pentru mine, ca s-o exorcizez de acolo, apoi să scriu despre ceea ce a fost frumos.


În primul rând să spun că pe site-ul agenţiei Interra nu era nimic specificat despre ce fel de mâncare vom mânca pe parcurs, așa cum am văzut pe alte site-uri de turism, şi bănuiesc că nu e nici acum. M-am bucurat că aveam aproape zilnic asigurate cele 3 mese şi am crezut că aveam să servim masa la restaurante cu specific internaţional. Nici o secundă nu mi-a dat prin
minte că aveam să fiu obligată să mănânc, preţ de 8 din cele 9 zile ale excursiei, mâncare chinezească la prânz şi la cină, şi nu doar că era chinezească, dar pe tot parcursul acestei călătorii ni s-a servit aceeaşi mâncare cu mici excepţii. Ca şi cum aţi mânca doar borş de fasole, şi la prânz şi seara, timp de 8 zile. Iar mâncarea chinezească nu este echilibrată nutriţional, ci e bazată pe carbohidraţi (conform wikipedia). Carne acolo mănâncă doar bogaţii, aşa ne-au explicat ghizii locali. Aşadar, o mâncare foarte diferită de cea europeană, care dacă până acum doar nu-mi plăcea, de acum înainte nu vreau s-o mai văd niciodată în faţa ochilor.

Vedeți ce "fericiti" sunt turistii, nu-i așa?

Chinezii mănâncă în mod tradiţional la o masă rotundă, cca 7-8 persoane, iar cele câteva farfurii cu mâncăruri se pun pe o sticlă rotundă, rotativă, în centrul mesei, şi fiecare îşi ia din acele farfurii câte puţin şi îşi pune în farfuriuţa (ca de la ceașca de cafea) din faţa sa. Pe sticla respectivă ni s-au adus unul sau două castronaşe cu supă, un castron cu orez, un ibric mare cu ceai (chinezii beau ceai fierbinte după masă), iar la urmă o farfurie cu o jumătate de felie normală de pepene, tăiată în 7-8 bucăţi, câţi eram la masă. Fiecare aveam în dreptul nostru câte o farfuriuţă, un pahar - şi ni se turna bere, sucuri sau apă, după preferinţă, dar de obicei, o singură dată, rareori primeam şi al doilea pahar de băutură -, un castronaş micuţ pentru supă şi o linguriţă ceramică cu care s-o mănânci, beţişoare şi o furculiţă. Am înţeles că în China este considerată barbarie folosirea cuţitului la masă. O fi, bine că a-ţi face nevoile cu uşa wc-ului deschisă larg şi a-ţi sufla flegmă din gât pe stradă, la rădăcinile arborilor de pe marginea trotuarului, nu sunt obiceiuri barbare ci sănătoase. Dar despre chinezi şi felul lor de a fi voi vorbi într-o altă postare.

Aşadar, în fiecare zi la prânz şi seara am avut de mâncare supă (nu am gustat decât o dată, dintr-o supă de ciuperci, care era o gelatină bej închis cu gust de ciuperci), un amestec de legume ca un fel de ghiveci cu un sos maroniu, uneori mai dulce, alteori iute, pui cu alune (însă bucăţelele de pui suspectez că erau soia, pentru că nu aveau nici textura sau gustul cărnii şi erau spongioase), şi mâncarea asta era tot iute, tăiţei de orez uscaţi la cuptor, după aspect, varză fiartă, sau opărită doar, (fără sare, nu am văzut solniţe la masă niciodată), orez fiert aşa, pe jumătate, fără sare, fără nimic în el, un fel de chestii pane, micuţe și răsucite, uneori cu sos dulce pe ele, despre care ni se spunea că este pui, dar niciodată n-am găsit în mijloc vreo bucăţică infimă, măcar, de carne, o legumă fiartă ca un fel de spanac (nu ştiu ce era, dar era fibroasă şi o mestecam până când scuipam în şerveţel bolul format), nişte chestiuțe triunghiulare, pane, din cartof dulce (la hotel aveam din astea şi la micul dejun şi scria că sunt sweet potato cakes = prăjituri din cartof dulce, deşi era un aperitiv, nu o prăjitură), de vreo 2 ori a fost un fel de mâncare de fasole boabe (n-am gustat niciodată, nu ştiu să vă spun cum era), mâncare cu ciuperci, uneori champignon, alteori urechi de lemn, şi cam atât. Poate să mai fi fost ceva legume, varză roşie crudă, o dată au fost ceva felii de salam cu gust incert. Şi aproape de fiecare dată ni se aduceau 3 sau 4 sosuri în boluri mici. Unul din ele arăta ca nişte petrol foarte bine rafinat. N- am pus gura nici pe ele, nu că n-aş fi vrut, dar se terminau mult prea repede ca să am şi eu vreme să iau o linguriță. În general, mâncarea chinezească din această excursie mi s-a părut de trei feluri: dulce, iute şi lipsită de orice fel de gust.

Aceeași "fericire" ca mai sus se citește pe chipurile mesenilor

Într-o zi ni s-au servit un fel de colţunaşi cu diverse umpluturi (arătau ca nişte testicule opărite, vă daţi seama că în ziua aia chiar că nu am mâncat nimic), în câteva zile ni s-a adus omletă, pentru că după ce ghida a aflat că eu stau flămândă (e un fel de a spune, când mintea îţi face asocieri ca asta de mai sus, nici foame nu-ţi mai este) şi i-am cerut proteine, nu carbohidraţi, a zis că-mi dă de acum înainte omletă (mai erau 4 zile de excursie, voia să mă intoxice cu ouă??? zic şi eu... omleta mea o dădeam colegilor de masă după ce luam exact o îmbucătură, că ştiam că domnii abia o aşteptau). Oricum, i-am spus că pot mânca o pulpă de pui friptă, partea inferioară măcar, nu toată pulpa, dar dânsa mi-a răspuns că nu se poate să mi se dea bucată de carne, doar fâşii, totuşi n-a fost să fie nici aşa). Până la urmă ghida a fost cât de cât cooperantă ca atitudine, din tensiunea de impact când a văzut că nu mâncam aproape nimic la masă, după două zile s-a potolit şi am putut sta de vorbă civilizat la o cafea, ea, şi un frapuccino de mango, eu, într-un Starbucks. Că asta am mâncat în cele 7-8 zile în afară de micul dejun: 2 frapuccino de fructe şi 2 îngheţate Magnum, plus un fel de hamburger picant de la KFC în ultima zi, când nu aveam prânz şi cină asigurate. Când, la întoarcere, în avion spre Amsterdam, am dat de o mâncare de cartofi natur cu carne de vită, mi s-a părut că era dumnezeiesc de bună, aşa de dorită de o mâncare normală eram.

Experienţa asta, însă, m-a făcut să mă întreb la modul serios, din cele 75 de milioane cât a costat excursia, oare câte erau alocate meselor??? Nici măcar peşte n-am avut, în afară de cel de conservă de la micul dejun, iar carne adevărată, eu zic că am văzut doar în ultima seară în Shanghai, când ni s-au adus la masă chifteluţe, pui adevărat şi carne de iak (este la fel cu carnea de vită, dar parcă mai închisă la culoare), din care un domn, sătul să fie ţinut pe regim vegetarian, s-a repezit să ia aproape tot din farfuria cu cele 7-8 feliuţe cât 2 degete de late. Despre mâncarea din trenul de mare viteză şi avionul local, numai "de bine": în tren am mâncat doar mixul de fructe şi linguriţa de mâncare de ciuperci dintr-un mic compartiment al caserolei cu mâncăruri iuţi. Era şi ceva cartof dulce cu carne de porc foarte grasă, n-am avut ce alege de acolo, iar în avion am refuzat mâncarea spunând că nu mi-e foame - aveau doar tăiţei sau orez, la alegere, fără nimic altceva. Cu alte cuvinte, exclusiv carbohidrați au dat în avionul de la Xian la Shanghai.


În consecinţă dimineaţa, pentru că în toate hotelurile aveam mâncare internaţională, băgam o farfurie normală plină vârf cu proteine (cârnăciori, ou, şuncă, peşte, brânză moale dacă era), roşii şi salată verde, o felie de pâine cu margarină - uneori era şi unt - cu un cubuleţ de dulceaţă de căpşuni, un bol de salată de fructe, o cafea şi un pahar de suc de portocale stoarse atunci şi cam asta îmi era toată mâncarea pe o zi. În felul ăsta a fost o bagatelă să dau jos 6 kile în 9 zile. Şi nu sunt singura care a slăbit, era în autocar o discuţie amuzantă cum că probabil toată lumea va ajunge acasă cu ceva kilograme în minus, dar bănuiesc că eu am fost prima la capitolul ăsta :) nu-i bai, am de unde, doar că nu ar fi trebuit să slăbesc aşa de rapid şi mai ales nu în concediu... Soarta, karma, voinţa lui Buddha, ce altceva să mai zic? :)


Băgam şi două pastile de Siofor pe zi, ca să nu vizitez involuntar vreun spital, într-o criză de hiperglicemie, şi-am mers mai departe, printre comentariile indignate ale colegilor de călătorie din ziua vizitării armatei de teracotă de la Xian (mi-au zis că-s nesimţită, că vreau să atrag atenţia, că de ce eu nu mănânc ce mănâncă 1 miliard jumate de oameni [pentru că aceia sunt născuţi acolo şi adaptaţi genetic la hrana aceea, stimată colegă de autocar!] etc). Am avut şi un bonus din cauza mâncării chinezeşti: m-am "încuiat" la stomac în aşa fel încât după 5 zile am avut nevoie de 4 pastile de Dulcolax ca să-mi revin, temporar, bineînţeles.

Ce soluţii ar trebui în asemenea cazuri, dragă Interra? Eu le dau pe ale mele, cu siguranţă mai pot fi şi altele.
- să fie scris clar şi răspicat pe site ce fel de mâncare se oferă, când se merge în excursii prin alte continente unde bucătăria locală este foarte diferită de aceea europeană. Aş fi luat un alt pachet sau aş fi căutat aceeaşi excursie la o agenţie care nu oferă decât micul dejun, dacă ştiam dinainte că nu se va servi decât mâncare chinezească în acest tur.
- să se ofere doar cazarea cu mic dejun internaţional inclus, iar mesele de peste zi să le rezolve fiecare cum vrea.
- persoanele cu probleme de metabolism (diabet, sau alte afecţiuni care necesită un anumit regim alimentar) să aibă de ales şi alte variante de meniu. Aş spune aici că merg în excursii cu agenţii de turism din 2005 şi că nu am întâlnit până acum să nu ni se ofere alternative la masă şi nici să ni se dea aproximativ aceeaşi mâncare pe tot parcursul unei călătorii.



Ce am învăţat eu din această experienţă? Că organismul are resursele lui şi sistemul său de apărare când nu tolerează ceva şi intră pe stand by, consumându-şi propriile depozite de grăsimi, şi că nu sunt atât de adaptabilă pe cât aveam eu impresia. Ce au învățat alții din această excursie, nu știu, dar știu că au fost mai mulți nemulțumiți de mesele oferite, deși nu s-au manifestat la fel ca mine.

Mai departe în postările care vor urma voi scrie despre ceea ce am văzut în această excursie şi despre cum chinezii ştiu să ia banii turiştilor pe lucruri de calitate proastă, însă cu etichetă de obiect de lux. Doar ce mi-am pus azi dimineață pe deget inelul cu perle luat de la un magazin special vizitat în excursie, şi după un sfert de oră am văzut că una din cele 3 perluţe nu mai era. O caut şi acum, de-a buşilea, cu lanterna pe sub pat...


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

   urmează: Beijing, chinezii si traficul in care nimeni nu respecta nicio regula

Ce faci intr-o vacanta la oferta pe Costa Blanca

Benidorm

COSTA BLANCA este o fâşie de litoral spaniol care se întinde între Costa Brava (zona Barcelonei) şi Costa del Sol (zona Malaga), şi se situează în provincia Alicante. Clima este foarte blândă, nu este frig iarna şi nici prea multă umezeală vara, cu temperaturi constante de-a lungul anului, de aceea este o regiune turistică vizitată pe toată perioada anului, recunoscută drept una dintre cele mai bune zone turistice din lume de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Din acest motiv, Costa Blanca, acum jumătate de secol era presărată cu mici sate pescăreşti, dar astăzi este o bijuterie hotelieră şi de agrement.

Valencia gara si arena de coride

Cu plajele sale nisipoase şi cu zona de şelf continental alunecând lin sub apele mării, Costa Blanca reprezintă un loc sigur în care poţi să faci baie în mare fără teamă de valuri mari sau de denivelări bruşte ale zonei de sub apă. Costa Blanca este locul ideal unde să mergi la mare oricând vrei tu şi fără riscuri pentru sănătatea ta. Peisajul este magnific, pentru că alături de litoral vezi un şir de munţi nu departe de staţiuni, această zonă fiind una din puţinele în lume unde se face un contact direct între munte şi mare. De exemplu, una din staţiunile recomandate ale acestei riviere spaniole este BENIDORM, unde găseşti cazare şi pensiune completă la o grămadă de hoteluri de ce categorie îţi place şi te ţine buzunarul.

Valencia - catedrala

Dar la drept vorbind, părerea mea este că e păcat să vii în Spania şi să leneveşti numai la plajă un sejur întreg. Dacă tot ţi-ai stabilit locul de masă şi cazare, acum te poţi şi plimba prin zonă. De-a lungul coastei pe autostrada A7 poţi să vezi toată salba de staţiuni din regiune sau satele care nu s-au transformat şi şi-au păstrat aspectul tradiţional de-a lungul timpului.

Valencia - orasul artelor si stiintelor

Într-o zi poţi să mergi să vezi VALENCIA, situat la o oră şi jumătate de Benidorm. Oraşul, azi în mare parte medieval, dar fondat de romani în secolul al 2-lea înainte de Christos, te va întâmpina cu o serie de obiective pe care merită să le vezi - catedrala, datând din secolul al 13-lea, acum inclusă în patrimoniul UNESCO, sau celebrul Oraş al Artelor şi Ştiinţelor, zonă a Valenciei cu clădiri futuriste, muzee şi spaţii de agrement care te fac să te simţi ca pe o imensă navă spaţială a viitorului. În Valencia ai să vezi şi o arenă de coride, tradiţie rămasă vie doar în unele provincii spaniole, în ziua de azi.

Valencia - imagine din oras

Apoi într-o altă zi poţi alege să mergi la Villajoyosa, un orăşel colorat, păstrându-şi aspectul medieval, în care astăzi există un muzeu al ciocolatei şi nenumărate magazine cu fel de fel de delicii dulci. Distanţa de la Benidorm la Villajoyosa este de doar 20 de minute cu maşina. Pe Costa Blanca mai merită vizitat oraşul ALICANTE datând din secolul al 9-lea, unde cunoscătorii nu vor rata să deguste un pahar de vin roşu de Alicante, pentru ca mai apoi să meargă să vadă castelul Santa Barbara, cel mai vizitat loc din oraş, care expune artefacte din epoca bronzului găsite pe dealul din apropiere.

castelul Santa barbara din Alicante

Dar ce zic eu aici nu este valabil doar pentru cei care călătoresc cu maşina sau care pot să închirieze o maşină în sejurul lor pe Costa Brava. Dimpotrivă, acum oricine poate să aleagă un sejur din oferta de vacanţă a agenţiei ColibriTour (Alba Iulia, tel. 0258-811.244, office@colibritour.ro), inclusiv un program de toamnă pentru seniori, cu plecare din Bucureşti, Cluj sau Timişoara. Sejurul include câteva opţionale, cazare cu demipensiune sau masă completă, în funcţie de hotelul ales. Pentru alte detalii contactaţi agenţia Colibri-Tour.

Valencia-intrare la corida

Valencia-arena de coride

Mie nu-mi rămâne acum decât să va urez vacanţă plăcută!

surse foto: imaginile din Valencia aparțin autoarei blogului; 

imaginea cu stațiunea Benidorm - wikipedia, 

imaginea Castelului Santa Barbara - By Zarkos - Own work, CC BY-SA 3.0

Dacă ți-a fost util, dă mai departe!

Drumul lui Emir, episodul 8, ultimul, rezumat

Emir stă în uşă, fără să ştie cum să-i spună lui Yavuz că sora lui s-a înecat. În următorul moment apare şi Guneș, din spatele lui Yavuz şi Emir este uimit, dar confuz. El pleacă, iar Engin, care a văzut-o mai devreme că merge în cameră să se schimbe, îi spune lui Yavuz că Emir a avut un accident pe iaht şi poate crede că ei sunt vinovaţi. În dimineaţă următoare, Emir îi povesteşte totul lui Koray, cerându-i părerea, apoi rămâne acasă pentru că a răcit. Guneș îi mulţumeşte lui Engin pentru ajutor, pentru că a salvat cu adevărat situaţia şi pleacă să-l vadă pe Emir şi să vorbească cu el, dar detectivă Can, care are grijă de el acum, îi spune că Emir doarme şi Gunes pleacă. Emir nu află despre vizită ei, dar detectivă începe să spună că Gunes reprezintă un pericol.

Gulsum pregăteşte un ceai pentru Pînar şi pune în el pastile de dormit, dar mai târziu, îl bea Kaan. Gulsum îl vede pe Kaan şi aruncă ceaiul în chiuvetă, dar copilul deja băuse. Gulsum începe să o lovească pe Pînar, în timp ce organismul lui Kaan reacţionează foarte ciudat, făcând spume la gură. Gulsum şi Hatice merg cu Kaan la doctor, dar Hatice bănuieşte că fiica ei a făcut ceva. Gulsum îl minte pe Koray când vine la spital ca să vadă ce s-a întâmplat cu băiatul. Când ajung acasă, Koray vede o zgârietură pe faţa lui Pînar, iar Gulsum susţine că s-a purtat ca o nebună toată ziua şi că s-a zgâriat singură. Hatice decide să afle adevărul pe care fata ei îl ascunde.

Sanem o vizitează pe Hande la birou şi o avertizează că-l poate influenţa pe Yavuz aşa cum doreşte şi că oricând vrea, poate să-l întoarcă împotriva ei. Yavuz este însă acolo şi ascultă conversaţia lor, dar Sanem pleacă fără să-l vadă. Acum, Hande este foarte mulţumită pentru că el a auzit-o pe Sanem vorbind astfel şi îi spune lui Yavuz că iubita lui este o femeie foarte periculoasă când are un interes. În consecinţă, el se duce la Sanem exact când ajunge noul mobilier comandat de ea. El anulează comanda şi trimite transportatorii înapoi, apoi o ameninţă pe Sanem că aceea nu este casa ei şi nu poate face nimic acolo. În acea zi, Guneș merge la Engin şi îi spune că acceptă să se căsătorească cu el, noutate care îl face pe Yavuz foarte fericit.

A doua zi, furioasă, Sanem se duce la Emir cu multe documente despre activitatea ilegală a lui Yavuz şi cu dovezi că este un gangster. Emir este foarte mulţumit, dar nu vrea s-o plătească pe Sanem pentru ajutorul ei. Drept urmare, Sanem, care are nevoie de bani, ia dosarul cu documente şi merge la Engin care îi dă un cec în schimb. Hande vede inelul de logodnă al lui Guneș şi este uimită să afle că se va căsători cu Engin. Când Guneș părăseşte biroul, nu observă că Engin o urmăreşte cu maşina. Se duce la club unde Emir o felicită. Engin, văzând unde a intrat viitoarea sa soţie, plănuieşte să distrugă clubul şi mai apoi să-l omoare pe Yavuz. Prin urmare, când clubul este închis, oamenii lui Engin devastează şi distrug tot ce găsesc înăuntru. A doua zi, Sanem crede că Yavuz a pregătit totul în timp ce Guneș şi Emir sunt siguri că nu are de-a face cu fratele ei şi că Engin este vinovatul.

Gunes merge la biroul la Yavuz şi pleacă acasă împreună, aşa că planul lui Engin de a-l ucide eşuează, pentru că Yavuz nu este singur, ca de obicei, şi de aceea nu este o ţintă uşoară. Din păcate, Engin nu-şi poate anunţa la timp oamenii să nu-l mai omoare pe Yavuz, şi are loc un schimb de focuri, însă ei nu sunt răniţi. Acum, Yavuz îşi dă seama că Emir nu este implicat, dar nu ştie cine ar fi vrut să-l omoare pe el sau pe Guneș. Pînar îşi aminteşte că Gulsum a atacat-o şi a zgâriat-o, dar totuşi este confuză de la pastile. Hatice o sfătuieşte să nu intervină între Koray şi Gulsum, şi mai târziu o zăreşte pe fiica ei punând pastile în paharul cu suc al lui Pînar. Sanem şi Aysun se întâlnesc la bijutier unde Aysun ar dori să vândă un colier scump. Sanem spune că-l poate cumpăra ea, pentru că vrea s-o umilească pe Aysun. Continuă să vorbească arogant în timp ce Aysun tace şi o ignoră, dar în cele din urmă vorbeşte cu Sanem şi pentru că acesta este foarte nepoliticoasă, Aysun o loveşte puternic peste faţă. Sanem cade jos fără cunoştinţă. Episodul şi serialul se încheie cu Guneș care cumpără un test de sarcină, apoi Emir vine la Yavuz pentru a sta de vorbă cu el ....

Episoadele de la 68 la 72 continuare la serialul FERIHA, și cele de la 1 la 8 din Emir'in yolu nu au fost niciodată difuzate altundeva decât la televiziunea turcă. Ele se mai pot găsi în turcește, pe youtube.

Acesta este sfârșitul seriei FERIHA.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

a fost: DRUMUL LUI EMIR EP. 7  

sursa foto: capturi video de pe youtube

Pentru alte episoade din acest serial

vă rog accesați pagina Feriha - prezentare.