Cand (ma) ratacesc prin lume

Palatul Dolmabahce, Istanbul

Îmi promisesem mie însămi să nu merg niciodată în concediu cu Christian Tour. Știam de la niște rude care au fost de câteva ori cu ei că hotelurile sunt relativ proaste și, cel puțin una dintre verișoarele mele, a obținut sume consistente înapoi din banii de excursii aducând probe în acest sens. Așa că în mintea mea s-a format un fel de scut energetic, ca să zic așa, împotriva Christian Tour. Să ne înțelegem, ceea ce se vizitează e la fel de frumos mereu, dar pe mine mă interesează și confortul în care stau, atitudinea ghizilor sau oamenii cu care interacționez în concediu. Iar de data asta am mers în Turcia cu CT fără să vreau, pentru că am luat un pachet prin Bavaria Tour, care, de fapt, doar distribuia circuitul celor de la Christian.

Acest lucru l-am aflat în autocar, cam la câteva ore după plecare. Starea de bine mi-a dispărut brusc și au început să mă inunde oarece temeri și presimțiri. Și am avut dreptate. În primele două zile s-a iscat scandal din cauza ghidului (dl. M. Popescu) care era zgârcit la vorbe și ne prezenta doar obiectivele turistice, fără să menționeze nimic despre cele pe lângă care treceam pe drum: forme de relief, orașe, localități, monumente, etc. În sfârșit, apele tulburi s-au limpezit, deși domnul Marian a rămas același tip zgârcit la vorbe ghidărești.

Moscheea Suleymaniye

După ce am experimentat la granița bulgaro-turcă lucruri de mult uitate, precum controlul amănunțit al valizelor, expuse pe o bandă unde eram rugați, unii dintre noi, să desfacem fermoarul, am pornit către Istanbul unde am ajuns pe seară. Aveam cazare la hotelul Yuksel din cartierul Fatih, aproape de bulevardul Laleli. Ghidul nu știa - sau știa??!! - că pentru seara aceea nu erau camere pentru toată lumea acolo și ultimii cca 10-12 turiști rămași trebuia să mergem pe jos la alt hotel, "la 50 de metri" distanță, după spusele dlui Marian. Recepționerul turc de la Yuksel, care vorbea binișor românește, Bilal, l-a atenționat pe ghid să spună exact distanța (care s-a dovedit a fi cam de vreun km), dar dânsul nu ne-a comunicat nici măcar numele acelui al doilea loc de cazare. Așa, am plecat cu acel grupuleț pe urmele ghidului care avea o viteză de invidiat pentru anii dânsului.

La o traversare, din aceea nesemaforizată în care fiecare trece strada când poate și cum poate printre mașini, un autocar și câțiva motocicliști furioși m-au făcut să stau pe loc, așa încât am pierdut din vedere grupul când am ajuns pe partea cealaltă a străzii, la un colț de după care nu am mai văzut pe nimeni dintre turiștii români. Am mers eu înainte, apoi m-am gândit că era mai bine să mă întorc la Yuksel.

La Băile Cleopatrei, Pamukkale

Eram a doua oară la Istanbul, tot în cartierul Fatih, și mă rătăceam iar, ca și cum o karmă neștiută își împlinea destinul și mă trăgea prin inima marelui oraș. M-am învârtit eu cât m-am învârtit, am găsit doi taximetriști care mai bine rupeau românește decât engleză, dar care nu m-au lămurit unde era hotelul Yuksel. Bine, că intrasem în panică și inventasem numele de hotel Isarlîk, înainte să-mi amintesc că numele era Yuksel. Oamenii căutau pe net, dar degeaba, că Isarlîk-ul meu, nu exista. Apoi am luat iar străduțele la pas și mi se părea că unii bărbați salivau realmente după valiza mea ori după poșeta cu banii, cardurile și pașaportul meu. Eram cu ambele mâini pe ele, că asta ar mai fi lipsit, să mă jefuiască vreun turcalete de neam prost! Totuși cred că m-au văzut mai europeană și s-au abținut să treacă la fapte, dar mă apuca tremuriciul văzând cum mai întâi ochii lor, apoi corpurile leneșe sprijinite de tejghele de bar (ori eu așa le-am văzut), urmau traiectoria descrisă de mine prin cartier. Nu m-am dat bătută și am intrat într-un hotel mai select, SIM. Am cerut acolo ajutor în engleză, și din fericire l-am obținut oarecum.

Dar n-am ajuns decât la un colț de stradă pe care l-am recunoscut, însă mai mult nu știam. Yuksel era drept înainte, la vreo 10 minute de mers pe jos, dar eu nu mai știam încotro s-o apuc. Și, la fel ca în serialele turcești, s-a întâmplat o minune a sorții. Bilal, recepționerul vorbitor de română, mă căuta. Teoretic, era imposibil să mă găsească, pentru că nu știa pe cine caută, de fapt, și pentru că amândoi ne plimbam prin zonă aiurea. Dar el m-a văzut și m-a strigat "doamna, doamna!" Am răsuflat ușurați amândoi, că Allah, sau cine vreți voi, ne-a făcut să ne găsim. Că altfel, chiar nu mai știam ce să fac decât să întreb de o stație de poliție. Bilal m-a dus la al doilea hotel (se numea Art), Bilal mi-a luat a doua zi bagajul și a avut grijă de el la Yuksel până ne-am întors de la vizitat Istanbulul și apoi m-a îndrumat către un magazin alimentar din imediata apropiere să cumpăr apă și ceva pentru cină, spunându-mi răspicat să nu mă depărtez de hotel mai mult de 50-100 de metri :) Am vrut să-l răsplătesc cu un bacșiș a doua zi, la plecare, dar el ieșise din tură. 

• Așa că, nu-mi rămâne decât să-ți mulțumesc aici, public, dragă Bilal de la hotel Yuksel, pentru că m-ai căutat și m-ai găsit, în mareea umană numită Istanbul.

Dar să revin la hotelul Art. Acolo am aflat că eram cazată la partaj cu o doamnă în vârstă, cu care până la urmă nu am reușit să mă înțeleg. Acum, când tastez, sunt la jumătatea concediului, mă aflu în Marmaris și plătesc în plus ca să stau singură într-o dublă. La hotelul Art din Istanbul am avut o cameră foarte mică, o baie la fel de înghesuită și nimic în frigiderul din dotare în afară de apă. A doua seară ne-am mutat la Yuksel, unde confortul era evident. Camere normale, cu toate facilitățile unui hotel de 4 stele. Dar asta nu înseamnă că în tot concediul am avut parte de cazări bune. De exemplu, acum, la Club Hotel Chicago din Marmaris, cearșafurile nu sunt călcate, prosoapele sunt rupte sau murdare - mi-am ales unul mai bun din 4 - nu am frigider și nici fierbător, ceaiuri și cafea la discreție. Nici apă nu era, dar ce vorbesc eu, nici pahar la baie nu am, folosesc paharele de plastic de la iaurtul pe care-l beau zilnic, cumpărat de la market. Și hotelul e cotat la 4 stele.

Baloane cu heliu gata de zbor - Goreme, Cappadocia

Cel mai bine până acum am stat în Konya, la Ozkaymak Hotel, un hotel de 5 stele adevărate, în schimb în Antalia iarăși am avut o cazare slabă, la Bilgehan, unde totul era vraiște, nu erau prosoape în camere, cartelele se demagnetizau imediat, iar masa o serveam la ultimul etaj, supra-aglomerând cele două lifturi mici. De altfel am și dat un review pe tripadvisor despre neajunsurile acestui hotel cu pretenții.

Dar cireașa de pe tort, cum am mai zis, n-a fost nici cazarea, nici ghidul - care de altfel, m-a ajutat să ies dintr-un impas - și nici căldura cvasi-insuportabilă de la această oră din Turcia. Ci colega mea de cameră. Doamna în vârstă nu poate dormi - chipurile! - decât cu televizorul aprins. Nu, fără sonor, dar pe mine lumina mă deranjează și dorm atât de fragmentat, încât e ca și cum nu m-aș fi odihnit deloc. Așa că, după o noapte în care am scos televizorul din priză după ce a adormit, la o bucată de vreme dânsa s-a trezit și a butonat în gol telecomanda. De ciudă, a aprins veioza, și a lăsat-o așa cam o oră. Dimineața ne-am certat un pic, apoi eu am hotărât că decât să-mi ratez concediul de tot și să ajung acasă cu pitici la mansardă de nesomn, mai bine scot frumușel bani în plus ca să stau fără colegă de cameră. Mai bine dau banii pe confort sporit, decât pe la cine știe ce doctori, acasă. Eu așa gândesc.

Cămile ținute în soare pentru turiști. Ca să pozezi alături de ele, costă 2 euro.

Multe în vacanța asta nu le-am mai auzit și văzut până acum, mai puțin o parte din circuit pe care am vizitat-o și în 2008. Dar voi depăna firul excursiei, pe îndelete, în articolele viitoare.

Așa că, rămâne cum am stabilit - că nu merg niciodată în concediu cu Christian Tour. Deși, nimic nu e bătut în cuie. :) Traseul e frumos, raportul preț-calitate este bun, poate mai fac o încercare. Sper să îmi fie învățătură de minte și să-mi iau cameră single de prima dată. Chit că mai simt și eu nevoia să vorbesc una-alta cu cineva. Dar când nu e, nici Dumnezeu nu cere.

Pe curând, cu cele vizitate în Istanbul.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Celulita, mierea și untul de Shea

Zilele trecute am primit spre testare, prin intermediul Brander, două creme (una din ele o cumpărasem de anul trecut, deci o mai folosisem): crema anticelulitică și crema hidratantă de corp de la Apidava, ambele pe bază de miere, propolis și unt de Shea, alături de alte ingrediente naturale de excepție! Mierea e binecunoscută pentru proprietățile ei calmante, tonifiante, remineralizante, antioxidante și de stimulare a metabolismului celular, iar propolisul, în afara de acțiunea dezinfectantă, ajută la susținerea sistemului circulator și la refacerea funcțiilor protectoare ale pielii, eliminând inflamațiile și redând frumusețea pielii. Datorită vitaminelor din compoziție, untul de Shea stimulează regenerarea celulară, are proprietăți hidratante și nutritive excelente pentru corp, previne și tratează vergeturile, dacă este folosit cu regularitate. În plus, combinația de propolis cu ulei de pin și extract de salcâm, din crema anticelulitică, are un deosebit efect de stimulare a microcirculației locale. Crema anticelulitică este ideală pentru un masaj prelungit care tonifică pielea și reduce apariția aspectului de coajă de portocală.

Iar dacă despre miere, propolis și proprietățile lor s-a mai vorbit, despre untul de Shea am căutat informații pentru voi și am găsit următoarele:

Ce este untul de Shea?

Untul de Shea este o grăsime vegetală obținută din arborele de Shea (Vitellaria paradoxa) din Africa și este soluția pentru multe probleme de sănătate ale pielii și părului. Destul de recent, acest unt a câștigat o popularitate uriașă în lumea occidentală, datorită utilizării pe scară largă în mai multe produse de frumusețe, cum ar fi loțiuni, creme cosmetice, șampoane și balsamuri.

Care sunt beneficiile pentru sănătate?

Untul de Shea este o grăsime care se află în stare solidă la temperatura camerei și seamănă la aspect cu untul de cocos, dar este mai cremos. Acest unt este obținut prin zdrobirea, fierberea și manevrarea fructelor arborelui de Shea. Componentele principale ale untului de Shea includ acidul oleic, acidul stearic, acidul linoleic etc., substanțe care se absorb rapid în piele. Proprietățile sale principale sunt acelea de hidratare, antiinflamatorii și antimicrobiene (într-o anumită măsură) care pot fi utilizate pentru a trata multe afecțiuni.

Datorită acestor beneficii pentru sănătate untul de Shea este utilizat într-o varietate de produse cosmetice și preparate medicinale în combinație cu alte ingrediente. Iată de ce. Fiind bogat în grăsimi care îl fac un excelent agent de emoliere și hidratare a pielii, este o bază perfectă pentru creme, emulsii, loțiuni. Experimentele au arătat că proprietățile sale antiinflamatorii și antioxidanții pot ajuta la vindecarea bolilor inflamatorii ale pielii și la deteriorarea părului datorată radicalilor liberi.

Care sunt efectele cosmetice pentru care este utilizat?

De asemenea, untul de Shea conține vitaminele A și E, care nu numai că mențin pielea în condiții de sănătate optimă, dar o și protejează de deteriorarea radiației ultraviolete a soarelui. Aceste componente oferă untului de Shea un factor de protecție solară ușoară. Vitamina E, de asemenea, calmează pielea uscată și îmbunătățește elasticitatea pielii, făcând acest unt un bun agent anti-îmbătrânire. În acest context, pielea afectată de celulită își va îmbunătăți aspectul și va deveni mai fină, mai fermă și mai elastică.

Iar dacă ne gândim că în asociație cu miere, propolis și alte substanțe, efectul devine sinergic, e de la sine înțeles de ce crema anticelulitică Apidava funcționează cu adevărat după 8-10 zile de aplicare, iar crema hidratantă catifelează epiderma și tenul așa cum nicio altă cremă n-o face.

Voi ați folosit creme anticelulitice? Dacă da, ce efect au avut?


Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

DIY Tapet peste tapet

În dormitorul alor mei era un tapet vechi de peste 30 de ani. Pe alocuri îngălbenit, dezlipit de pe perete, dar cu siguranță decolorat de verile însorite care trecuseră peste el. Voiam să-l înlocuiesc, dar nu mă încumetam să fac asta singură, iar ca să găsesc pe cineva să mi-l dea jos nu am găsit, deși vecinul meu este de meserie zugrav, însă a zis că e foarte greu de dat jos un tapet, așa că am apelat la o altă soluție, neoficială, ca să zic așa.

Am văzut pe net că se poate lipi și tapet nou peste tapetul vechi cu condiția ca ambele să fie din hârtie. Tapetul meu cel nou avea și vinil, dar asta nu a fost o problemă, în final. Până la urmă vecinul meu zugrav s-a încumetat să lipească tapetul cel nou peste cel vechi împreună cu mine, deși mi-a repetat de mai multe ori că nu-mi garantează lucrarea. Oricum, a ieșit super-bine, este lipit perfect și nu am ce să-i reproșez. Doar la iarnă voi vedea dacă de la căldura din țevi și de la calorifer va avea de suferit adezivul.

Că tot am ajuns la adeziv, eu l-am ales după preț, adică pe cel mai scump disponibil la momentul achiziției de la Dedeman (care a costat vreo 10-12 lei cutia, deci n-a fost cine știe ce scumpete), și nu am regretat nicio secundă. L-am diluat cu mult mai multă apă decât scria în instrucțiuni (4 litri per cutie cu adeziv praf) pentru că altfel era o pastă foarte densă și plină de cocoloașe care nu putea fi întinsă eficient nici pe perete și nici pe foaia de tapet. Așa că eu cred că am pus cam 2-3 litri de apă la o lingură plină de praf de adeziv. Am uns și peretele și foaia de tapet, apoi don' Costel lipea tapetul mai întâi prima jumătate, cea de sus, apoi a doua, cu mare atenție să fie perfect alăturat celeilalte foi.

Noi am început cu o foaie de tapet dintr-un colț de perete, în prealabil folosind un fir cu plumb pentru că pereții nu sunt drepți din construcție. Apoi am continuat având grijă să fie îmbinările perfecte. La colțurile pereților don' Costel nu a tăiat tapetul ci doar l-a îndoit după forma peretelui, dar într-unul din colțuri/muchii nu s-a lipit complet. Sper să nu fie nicio problemă acolo, trebuia așteptat mai întâi să se lipească bine jumătatea de foaie de pe primul perete, și apoi trebuia lipită cea de-a doua jumătate (pe verticală) din peretele următor. Pentru că în partea aceea vine un dulap, nu se observă acest mic neajuns.

Fiecare foaie de tapet a fost pusă în așa fel încât să fie decupată atât jos cât și sus cu un cutter. Mie nu mi s-a părut o idee bună, pentru că foaia putea fi tăiată la dimensiuni exacte în așa fel încât să fie alunecată pe sub baghetă (n-am dat-o jos) și pe sub plinta parchetului. Dar don' Costel nu a vrut cum am zis eu, și de aici a rezultat un alt mic defect, deoarece din 4 cuttere, nici unul nu tăia perfect, el a spus că acest lucru se întâmplă pentru că e foaia de tapet umezită de la adeziv. Dar și când am tăiat surplusul după uscare, la fel de urât s-a decupat. Nu este vizibil decât de aproape, dar rămân la părerea mea, că era mai bine să fie câte 1 cm de tapet pe sub baghetă, respectiv plintă, și aspectul ar fi fost impecabil. Cu atât mai mult cu cât dumnealui avea o sculă ca un fel de șpaclu mai lat, cu care putea introduce ușor tapetul sub baghetă și plintă.

Am mai folosit un trafalet de cauciuc pentru a scoate bulele de aer de sub foile de tapet după lipire, un al gen de trafalet micuț, tot de cauciuc, cu care finisam perfect marginile a două foi de tapet alăturate, un trafalet obișnuit cu care întindeam adezivul pe foaie și perete, o masă lungă de peste 2,5 metri (de fapt era o piesă de vitrină pe care am cumpărat-o recent și pe care am asamblat-o la locul ei pe hol după ce am terminat de pus tapetul.) un instrument de bucătărie cu care se sfărâmă cartofii fierți, pe care l-am folosit ca să desfac cocoloașele de adeziv formate la contactul cu apa, cârpe curate pentru șters adezivul în surplus, o riglă lungă, creion, foarfece mare.

În final după uscarea totală, tapetul cel nou s-a lipit perfect de pereți ca și cum nici nu ar fi avut tapet vechi sub el. Rezultatul este foarte bun și cred că orice persoană cu nițică răbdare poate face această treabă.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Confesiunea unui model de videochat

Am ales să fac videochat de 2 ani și cred că pot să vă ofer o perspectivă asupra experienței mele personale și din ceea ce am învățat în cei 2 ani de experiență.

Dacă ești femeie și citești acest lucru cu interes, poate că și tu te întrebi dacă a face webcam modelling - adică videochat - este locul potrivit pentru tine? Așa eram eu acum 2 ani. Lucram în 3 schimburi la recepția unui hotel pentru salariu minim și ceva mărunțiș lăsat rareori de turiști. Îmi era teamă de schimbări. De fapt, îmi uram jobul în special când aveam parte de vreun turist arogant care credea că poate mătura cu mine pe jos doar pentru că el avea mulți bani în buzunar. Când am auzit prima dată despre videochat habar nu aveam ce este și mi-a fost relativ greu să găsesc informații sincere cu privire la argumentele pro și contra ale acestui loc de muncă și ceea ce a înseamnă el.

În opinia mea, există argumente pro și contra în orice loc de muncă. La fel ca peste tot, vei obține ceea ce ai investit. Nu te aștepta să câștigi o avere dacă nu ești dispusă să lucrezi oricând ești solicitată. La început am lucrat și la hotel și la agenția de videochat, dar în scurt timp mi-am făcut un job full time în fața camerei.

Unul dintre cele mai mari avantaje în videochat este că poți lucra practic oriunde, în orice moment vrei. Tot ce ai nevoie este o conexiune bună la internet, un computer decent și o cameră web, preferabil HD. Sigur că poți opta să mergi la un studio, dar sunt agenții, precum White Agency, care îți oferă posibilitatea alegerii.

Vei lucra atâta timp cât îți este la îndemână, adică nu ești obligată să lucrezi 8-9 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, dar gândește-te că în funcție de cât aloci jobului tău, atâta câștigi. Veniturile sunt direct proporționale cu timpul investit. Eu am descoperit că cel mai bun mod de a atrage clienții online este de a sta cât de multe ore / zile este posibil, la început, și apoi îți configurezi programul în funcție de disponibilitatea ta.

Există o varietate de posibilități în a face videochat, unele modele se specializează pe fetișuri, altele sunt mai creative, dar în orice caz, spectacolul oferit este menit să se potrivească atât modelului cât și clienților ei. Nu ești obligată să faci nimic din ceea ce nu dorești.

Clienții sunt de obicei atenți, dar sigur că poți da și peste un troll, un ciudat sau cine știe ce om cu prejudecăți bine înrădăcinate care nu caută decât să te umilească. În timp vei învăța să îți dai seama rapid cu cine ai de-a face și, din fericire, îi poți bloca cu un singur click.

O altă preocupare a mea a fost riscul ca prietenii și rudele să afle despre ceea ce fac. Erau prea multe întrebări la care nu aveam un răspuns, mă vor sprijini, vor fi de acord cu asta, vor accepta ceea ce fac ca pe oricare alt job? Din fericire, ai posibilitatea să blochezi userii dintr-un județ anume sau chiar din țară, ceea ce face mai puțin probabil ca vecinul, sau fostul coleg de birou să dea accidental peste tine online.

Anumite statistici spun că 75% din modele renunță la videochat în primele 3 luni. Poate că este destul de greu să-ți alcătuiești o bază de clienți, dar odată ce ai reușit să faci asta, lucrul devine mai ușor, iar venitul este considerabil.

Acum, că ți-am oferit o perspectivă personală asupra experienței mele în videochat și ceea ce cred eu că sunt avantajele și dezavantajele acestei industrii, sper că ți-am dat niște repere exacte asupra acestui loc de muncă.

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

5 tinute de vara pe care trebuie sa le ai

Vara chiar a venit și ne pregătim garderoba de vacanță, scoțând de la naftalină toate rochițele, salopetele, pantalonii scurți și alte piese vaporoase și ușoare de purtat vara, la plajă sau în oraș. Avem impresia că multe dintre cele ce le-am îmbrăcat anul trecut nu mai merg și acum, pentru că o multitudine de tendințe au apărut și nu știi ce merită să arunci și ce să păstrezi?

Cu toate astea în vara lui 2019 se vor purta și câteva piese de rezistență clasice, pe care trebuie să le avem oricând în garderobă, ori cu noi în valiza de vacanță.

1. Rochia vaporoasă. Printre rochiile de vara din dulapul tău nu cred că nu găsești una albă sau galbenă, decoltată, cu mâneci scurte sau fără, largă sau cu talia marcată, pe care să o asortezi la o pereche de ochelari la moda, niște șlapi ori sandale romane la culoarea rochiei și o geantă de culoarea nisipului. La o astfel de ținută clasică de vară, un accesoriu extrem de modern va face diferența și o rochie mai veche se va transforma într-un outfit modern doar cu un simplu artificiu, de genul unui colier cu scoici sau a unui set de brățări charme.
2. Alături de pantalonii scurți, subțiri și mulați sau largi, în funcție de preferințe, absolut indispensabili vara, câteva topuri în culori asortate vor alcătui o gamă de ținute de toată ziua. În loc de colanți trei sferturi sau bermude, puteți purta și niște blugi scurți, împreună cu o bluză legată în talie, multicoloră, în nuanțe pastel sau chiar mai tari, care să evoce soarele, cerul, verdele naturii.
3. Pentru zilele reci, o pereche de blugi și un hanorac cu glugă accesorizați cu adidași și umbrelă, pentru orice eventualitate, asigură necesarul unei zile răcoroase ori ploioase de vară.
4. Pentru mers la plajă există diverse modele de rochii de vară fluide, largi și lungi până la glezne, sau chiar de bucăți mari de material vaporos, drapate pe corp, fie de la subțiori în jos, fie de la talie și completate de o bluză gen iie, foarte vaporoasă și chiar transparentă.
5. Pentru seară, la o terasă ori la un club, o salopetă imprimată sau nu, de un croi potrivit siluetei fiecăreia, va completa garderoba de vară pe care trebuie s-o aveți. Iar dacă salopeta pur și simplu nu vi se potrivește, un compleu cu fustă ori pantalon larg va fi perfect pentru o ocazie.

În ceea ce privește materialele, alegeți de preferință, bumbac, in topit, voal sau vâscoză, materiale naturale în care să vă simțiți confortabil și care să nu accentueze senzația de căldură. Imprimeurile din 2019 sunt de toate felurile, geometrice, animal print, florale ori buline și dungi, după preferințe.

Eu am de toate în dulap, în afară de ținutele pentru plajă, pentru că nu am voie la mare. 
Dar voi? Ce ținute preferați vara?

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!