Suleyman magnificul, ep. 31-37

Pentru ca tot am stat pe net zilele astea, desi nu stiu turceste, ca sa vad serialul in continuare, sa fac un rezumat al evenimentelor:

Isabella in iatacul lui Suleyman, in prima, si singura se pare, seara in doi
sursa foto: www.dizifilm.com

1. Printesa Isabella nu reuseste sa-l determine pe Suleyman sa-i redea libertatea si atunci i se ofera (se pare ca-i ofera virginitatea ei) in schimbul eliberarii. Suleyman nu profita de ocazie, insa din acest moment incolo, domina situatia si face tot posibilul sa si-o apropie pe printesa. Isabella incepe sa se indragosteasca de el, si intr-o zi, da foc casei de vanatoare, moment in care Suleyman o muta temporar in casa lui Ibrahim si ii daruieste un colier cu smaralde si rubine, despre care Hurrem credea ca ii este menit. Pana la urma Hurrem afla despre printesa si incepe sa-i faca necazuri desi Isabella insista ca ea nu il vrea pe sultan pentru ea ci ca este doar prizoniera lui. Hurrem o necajeste la inceput doar prin priviri si vorbe taioase, apoi ii trimite niste cadouri intr-o ladita in care se afla si un sarpe veninos. Din fericire, momentul in care sarpele o musca pe Isabella de picior este exact in cursul uneia dintre desele vizite ale lui Suleyman, care o si salveaza. Din acest moment sultanul planuieste sa o aduca pe Isabella in palatul Topkapî, sa o aiba langa el. Intre timp, Hurrem se gandeste cum sa o indeparteze pe Isabella si ii propune sa o ajute sa evadeze. In urma intrevederii, printesa ii da lui Hurrem colierul, la care ea ravnea deja de mai mult timp. Pana la urma printesa se vede nevoita sa fuga cu o barca pe mare, catre o corabie care ar urma sa o duca in tara ei, dar plange dupa Suleyman. Pe corabie, surpriza, se afla Ibrahim, care o aduce pe Isabella inapoi. Pentru o vreme, ea ramane in casa de vanatoare in siguranta, fara ca la palatul regal sa se afle ceva de ea. Suleyman gaseste intamplator colierul daruit printesei la gatul fiicei sale, Mihrimah, si dandu-si seama cam in ce fel a putut acesta sa ajunga in camera lui Hurrem, il ia cu sine. Dupa ce Hurrem da o petrecere in harem de bucurie ca scapat de printesa, la o alta petrecere data la palat in camera sultanului, apare drept invitată-surpriză Isabella, spre disperarea lui Hurrem si catre satisfactia evidenta a sultanei mama si a lui Mahidevran. In vazul tuturor, Suleyman scoate dintr-un buzunar colierul si il pune la gatul Isabellei, probabil spunandu-i ca un asemenea cadou trebuie sa ramana la aceea careia i-a fost daruit. Isabella este mutata in harem, si adusa foarte curand in iatacul lui Suleyman, pregatita fiind de catre odalisca Nigar si Sumbul. In drum catre usa camerei sultanului, se intalneste cu Hurrem pe care o umileste din priviri, si intra.


Isabella respecta protocolul, ingenuncheaza in fata lui Suleyman si ii saruta poalele. Acesta o ridica, o saruta si o conduce catre patul regal. Intre timp, in camera ei, Hurrem strivita de gelozie, da foc unei poezii scrisa de sultan pentru ea, si se arde la mana.
A doua zi Suleyman pleaca impreuna cu Isabella la o plimbare calare, dar printesa cade de pe calul anume inseuat gresit din porunca lui Hurrem, si se raneste la un picior. Este adusa la palat si instalata intr-o camera impreuna cu servitoarea sa. Hurrem intra intr-un moment cand printesa este singura si o strange de piciorul ranit ca sa-i produca durere, pana cand in camera intra Daye. In aceeasi seara Nigar este pusa sa otraveasca cina printesei cu aceeasi otrava cu care fusese omorat Leo. Dis de dimineata, sunt gasite amandoua femeile ca si cum ar fi fost moarte. Insa Isabella doar dormea. Hurrem impreuna cu odalisca Nigar si boierul Gul, care ii este sluga devotata sultanei de la o vreme, scapa de cadavrul servitoarei Isabellei, si apoi o tarasc pe printesa intr-o debara unde o leaga si ii pun un sac in cap.  

2. Ibrahim si Nigar reusesc sa-si dea seama ca problemele de sanatate tot mai dese ale vizirului, despre care medicul ii spune ca se datoreaza unei otravi,  provin din paginile jurnalului si il arunca in foc. Copilul lui Hatice moare brusc, iar datorita durerii Hatice face o depresie severa, incearca sa se sinucida taindu-si venele la hammam si este dusa la Edîrne in grija sultanei mamă, ca să uite nefericitul eveniment. Intre timp se consuma o noapte de dragoste intre Ibrahim si odalisca Nigar, dupa care el o trimite inapoi la Topkapî, spunandu-i sa uite totul ca si cum nici nu s-ar fi petrecut. Din neatentie, șalul odaliscai căzuse sub pat în noaptea de iubire dintre ea și pasă, acolo găsindu-l Hatice cand se intoarce acasa. Nigar il roaga pe Ibrahim sa n-o alunge, insa pe moment acesta ii refuza constant dragostea. Hatice banuieste ca Ibrahim a inselat-o cu Nigar, si se bucura ca aceasta nu se mai afla in casa lor. Intr-o noapte, fiind inca incomplet refacuta psihic, ea scoate din casa pătuțul copilului mort si ii da foc langa statuile din gradina.

3. Bali-bey, tot mai indragostit de Armin o rapeste si locuiesc o vreme ascunsi in casa lui Matrakcî, insa dupa o vreme, certat de catre Ibrahim, o aduce la tatal ei. Armin se imbolnaveste si medicul constata ca e vorba despre ciuma, dupa care le spune ca fata are sanse mici de supravietuire. Bali-bey ramane mai tot timpul langa iubirea sa, riscand sa ia si el boala. Pana la urma merge si cumpara o rochie de mireasa si este oficiata cununia religioasa intre ei doi, cu acordul tatalui lui Armin, care regretă că s-a împotrivit iubirii lor și se simte vinovat de boala fiicei lui. In noaptea nuntii, Armin refuza apropierea fizica de sotul ei, ca să nu-l molipsească, și se intinde slabita pe pat, imbracata in rochia de mireasa. Bali-bey adoarme pe canapeaua alaturata si la trezire constata ca Armin a murit. Rapus de durere, ramane peste noapte langa mormantul ei, si aceasta ii apare materializata in lumina cetoasa a lunii. Il imbarbateaza si probabil ii spune sa-si vada mai departe de viata, ca asa a fost sa fie, si dispare in ceata luminoasa, sub privirile uimite ale sotului ei.

Va urma :)


P.S. comentariu personal: citesc pe net ca serialul este in topul preferintelor in peste 40 de tari. Vad si primele episoade sau trailere pe youtube, subtitrate in engleza. ...si uite-asa, fara varsare de sange, doar prin maretia povestilor iubirilor sale, la cateva secole distanta de prezenta sa fizica pe Pamant, sultanul Suleyman Magnificul cucereste Europa, si poate chiar mult mai mult decat atat.

alte postari:

Pentru alte articole și rezumate referitoare la serialul Suleyman Magnificul și la elemente istorice din perioada otomană, vă rog accesați pagina Stele tv.

- Suleyman Magnificul ep. 51-52
- Suleyman Magnificul ep. 49-50
- Suleyman Magnificul ep 47-48
- Suleyman Magnificul ep 45-46
- Suleyman Magnificul-ep-41-42-43-44
-  Suleyman Magnificul ep. 38-40
- Suleyman Magnificul ep 31-37
- Suleyman Magnificul - in pauza de filmare

pe marginea serialului
- Suleyman serialul, 2
- Suleyman Magnificul

Suleyman, serialul (2)

In continuare nu ma pot dezlipi de ecranul monitorului. Am ajuns la episodul 29, mai este un episod subtitrat, iar restul sunt de pe televiziunea turca.
Nu cred ca voi avea rabdare sa reinceapa serialul, ci ma voi uita, asa, fara sa inteleg vorbele, la episoadele in turca netraduse.

Se spune despre acest serial ca este un fenomen. O fi, nu zic ca nu. Pentru mine este o revelatie. Nu cred ca am fost vreodata atat de captivata de un film, de actiunea lui, de actori, de tot!

Eroii principali ai serialului  

Intre timp, Hurrem s-a mai maturizat, desi parca tot isterica a ramas, barfitoare si uneltitoare, a facut si al patrulea copil; iubirea dintre Hatice si Ibrahim s-a implinit intr-o casatorie si un copil, care, din comentariile de pe facebook inteleg ca nu va trai, in calea lui Suleyman apare Isabella de Castilia, intre ei fiind o atractie evidenta care datorita pozitiei sociale (ea, printesa, desi prizoniera lui Suleyman, el - conducatorul celui mai puternic imperiu al momentului) nu se manifesta decat prin priviri galese, contrazise de cuvintele aruncate la nervi ale Isabellei, care din barbar nu-l scoate pe sultan.

Sumbul se cearta toata ziua cu colegul lui de camera, Mustafa creste frumos, Mahidevran este rasplatita pentru educatia pe care i-o da.

Pictura cu sultanul Suleyman la batranete

Personajele s-au mai schimbat de la inceputul serialului, psihologic, ma refer, relatia Suleyman - Hurrem a evoluat, parca si costumele sunt mai frumoase, iar bijuteriile sunt naucitoare de-a dreptul. Mi-as dori sa am un inel ca acela de pe degetele lui Suleyman sau Ibrahim, sub forma de turban, incrustat cu siruri (oblice, la inelul lui Suleyman) de diamante albe si cenusii. Dar cred ca si cu niste safire albe m-as multumi, doar sa fie acel model. :)  Vedeti poza, inelul din mijloc.

Pentru alte episoade din serialul Suleyman Magnificul și articole cu același subiect, vă rog accesați pagina "Stele tv".

Suleyman magnificul

Probabil ca v-ati saturat sa auziti despre acest serial. Ei, bine, eu abia acum am inceput sa-l urmaresc, online, ca sa recuperez :)

Dincolo de povestea care, in paranteza fie spus, imi place de nu mai pot, gasesc multe lucruri pe care noi, romanii, le avem in sange si nu stiam de unde. Cred ca adevarata istorie a turcilor pe teritoriul nostru nu a fost doar aceea oficiala.

Ma uit la film si uneori chipurile lor par a fi ca ale noastre, aud cuvinte precum "destul", "ioc", si "bacsis", vad atat de multe asemanari culturale ca mi-e greu sa cred doar in existenta catorva batalii rasunatoare prin volbura timpului.

Personajele din film nu stiu cat de mult seamana cu cele reale. Suleyman nu pare un om insetat de putere care a cucerit aproape jumatate de Europa, ba dimpotriva, e creionat ca un barbat sensibil si foarte atent cu femeile din haremul sau, chit ca asta insemna ca erau slujnice, si nu neaparat iubite, asa cum credeam noi ca erau. Hurrem este, in film, o fetiscana razbunatoare, rea, isterica, paranoida uneori. Nu stiu cum ar putea un asemenea profil psihologic nevrotic sa fi atras pe unul dintre cei mai importanti oameni din Europa secolului al 16-lea, dar istoria confirma faptul ca Suleyman era indragostit nebuneste de ea si ca a incalcat traditia luand-o de sotie, asta dupa ce i-a facut vreo 4-5 copii. Insa daca Roxolana, zisa Hurrem, era asa cum o portretizeaza aceasta telenovela orientala, am o vaga banuiala ca a avut un mare rol in propriul destin si nu s-a lasat in voia lui Suleyman ori, cu atat mai putin, a sortii.

Deocamdata sunt la episodul 9. Hurrem are un copil, Suleyman pregateste expeditia impotriva regelui Ungariei, sultana Hatice e bolnava pt ca va trebui sa se marite cu altul decat Ibrahim, cel de care este indragostita.

Sa vedem ce va mai urma.....


Pentru alte episoade și articole referitoare la serialul Suleyman Magnificul, vă rog accesați pagina Suleiman Magnificul-sub domnia iubirii.

Ganduri de decembrie

Zilele trecute am avut la serviciu o sărbătorire a cuiva care a ieșit la pensie. A fost frumos, ne-am gândit fiecare la timpul care trece și că vom ajunge și noi să avem petrecerea noastră de pensionare.

Mi-am amintit cum a fost prima dată când mi-am luat un serviciu. Nu mă refer la perioada dinainte de facultate, când taică-meu m-a forțat să lucrez - pe atunci nu era goana asta după joburi de acum, dacă voiai să dai la facultate. Pentru că trebuia să știi foarte bine materia, ca să reușești la examen. Un job însemna să nu mai ai timp de învățat, deci să riști să pici la examen.

Mă refer la ultima mea vacanță de studentă, și prima de angajată. Am mers timid, cu bătrânu' de mână (pe naiba! :) e numai o figură de stil, dar am mers la post împreună cu el)  nu ca să merg la școala aceea de sat prăfuit cu miros de pește, ci ca să-mi caute o gazdă unde să locuiesc. Apoi s-au schimbat vremurile, mi-am căutat alt loc de muncă, și altul, mai bun, până m-am stabilizat. dar nu ajungeau banii. Am căutat muncă part time, când am putut să o fac și pe asta. Apoi... m-am mulțumit cu ce am. Și mă gândesc, cu fiecare an ce trece, că se apropie (nu foarte repede, dar se apropie) și vremea să mă despart de colegii de serviciu și să mă relaxez. Sau să pornesc în căutarea unui alt part time job, potrivit stilului meu de a fi.

Coarda

Într-o zi am văzut o fetita jucându-se in fața gardului meu, pe trotuar. Avea o coardă și sărea, și sărea... repede, tot mai repede. Mă uitam invidioasă, pentru că nu mai văzusem o fetita cu coardă decât la desene, la televizor. În timp ce sărea se auzea un șuierat de la sfoara corzii.

Rochița cu buline albastre sărea și ea odată cu trupușorul fetiței. Era amuzant s-o privești. Părul, tuns scurt și cu breton, sălta și el în ritmul săriturilor peste coardă. La un moment dat, surprinsă, am observat că și ea mă privea.

Imediat, o altă fată veni s-o privească. O fi fost sora ei mai mare, mi-am zis. Apoi, aproape fără veste, se apropie de cea mică și începu să sară odată cu ea. Mă îndemnară și pe mine să mă alătur. Am ezitat, mă temeam că n-o să reușesc, apoi curiozitatea și dorința de a mă juca au învins. M-am așezat în spatele fetiței care acum era la mijloc, manevrând coarda cu măiestrie, iar noi săream toate trei în același timp, fără să ne împiedicăm de sfoara rotitoare. După aceea nu mai știu cine s-a împiedicat prima. Am râs împreună și ne-am continuat joaca. Ne-am împrietenit repede, și în câteva zile devenisem cele mai bune tovarășe de joacă din cartier.