Mancata de tantari (Creta 2010)

Azi e ultima zi in Creta. E soare, parca e mai arsita decat de obicei, noaptea transpiri de caldura si de zapuseala, nu poti dormi si mai stai pe balcon admirand luna, peisajul si uite asa te mai racoresti.
Ieri am vizitat fortareata venetiana de la Rhetimno, satul lui El Greco - Fodele, situri arheologice, o biserica din sec. 11 construita pe ruinele celei din sec. 5, iar azi abia astept sa vad palatul regelui Minos, de la Knossos.
Mai am vreo 40 de euro - sper sa-mi ajunga si sa nu mai chinui cardul. Avea dreptate taica'meu care zicea ca daca as fi strans banii cheltuiti prin excursii as fi avut acum apartamentul meu. Are perfecta dreptate. Dar as fi avut sufletul sarac si fara amintiri.

Si cum ziceam in titlu, vin acasa, bronzata ca un tractorist, sau, ma rog, ca un arheolog, eufemistic vorbind :) ca am cautat fosile pe coclaurile pline de morminte romane din Matala, dar vin si muscata de țânțari intr-un hal in care nu cred ca ati mai vazut. Pun si o poza, spre luare aminte voi, cei ce vreti sa vizitati insula Creta pe timp de vara.
Cam asa arata mana mea cea stanga. Va asigur ca fața nu vreti sa mi-o vedeti. Restul corpului e neatins, pt ca am avut inspiratia de a-mi lua o pijama cu maneci si de a ma inveli noaptea cu cearsaful din dotarea hotelului, desi asta era tortura curata la caldura de afara.

Aquarium - prin fauna Mediteranei (Creta 2010)

Sa va spun de unde vin si ce am facut acum 10 minute. Azi am vizitat un acvariu mare, la cativa km de Hersonissos, dar mai inainte am descoperit la 50 m de hotelul Ilios, unde suntem cazati un alt acvariu si terariu la un loc. Am intrat, si am vazut cateva specii de pesti dar si reptile, crustacei si broaste testoase care vin sa-ti manance din mana salata verde si rosii; patronii - niste britanici foarte draguti, au deschis cusca pitonilor si ne-au scos o ea, aurie si frumoasa, pe care cu totii am pus mana si am mangaiat-o, desi ne sâsâia, usurel, probabil de placere.

Pentru o fractiune de secunda mi-am imaginat niste cizme si o poseta de super-lux din pielea ei, dar am rosit la acest obraznic gand :) - mangaind animalul cuminte si cald, dar nu cald ca un om ci ca un sarpe. Desi se zice ca serpii au sange rece, pitonitza asta nu era rece, ci doar calduta, iar din cusca serpilor venea o caldura si mai mare decat cele 35-40 de grade pe care le suport zilnic de cand am sosit aici. Patronii terariului ne-au explicat ca serpilor le trebuie multa caldura, si ca acolo, in habitatul lor au cca 50 de grade mereu.

A! Era sa uit. Ieri am mers intr-o croaziera pe tarmurile Cretei pana la un sat pescaresc. Va las intreaga surpriza cand o sa vedeti pozele cu ce inseamna aici sat, si mai ales sat pescaresc. Eu am crezut ca e vorba de niste cocioabe, colibe, ma rog, cum vreti sa le numiti. Si ... surprise!  Dar nu va spun de ce. Vreau si eu o "cocioaba" din aia, cea mai urata de pe acolo, si o bucata de plaja printre acareturile ei, asa, sa am unde veni in vacante.

Pana marti dimineata, cand e ultima zi din sejur, dar nu si ultima din circuit, desi incepe deja drumul spre tara, va pup cu mult dor si sper sa mai plece ploile si inundatiile de la Romania. :)

Pe plajele lui Zeus Olimpianul (Creta 2010)

Cum era de asteptat, nu m-am putut stapani sa caut un internet cafe. Desi poze nu prea am, decat cele cateva de pe telefon, ca nu mi-am luat cu mine cablul de transfer date pt calculator, nu e o problema, sper. Iar pozele de pe telefon nu le pot trimite pe email datorita marimii lor :( of. deci, mai aveti rabdare cateva zile.

Asadar dupa vreo 2-3 zile de mers cu microbuzul, autocarul si ferryboat-ul, am ajuns in Creta, insula unde s-a nascut Zeus si unde a fost ascuns de "foamea" tatalui sau Cronos, care stiind ca unul din copiii lui il va detrona, isi inghitea propriile odrasle.

Caldura mare, vorba lui Caragiale, autocarul destul de putin confortabil dupa gustul meu, fara plase la scaune, pe spatare, sa poti pune o sticla de apa, ceva. Cu chiu cu vai, cu pauze dese, cu ciorapi speciali pe picioare, am ajuns la destinatie.

Pe drum ne-am oprit in Atena, unde vazusem deja acum 5 ani ce era de vazut asa ca m-am plimbat printr-un parc imens si am ratat ocazia de a merge cu un autobuz etajat turistic, hop on-hop off, ca sa vad toata Atena in splendoarea ei de metropola plina de vestigii antice, pentru ca as fi intarziat cateva minute la ora plecarii catre portul Pireu si nu-mi place sa ma disting de grup prin asemenea gesturi. Mai ales cand colegii de drum sunt oameni in marea lor majoritate trecuti bine de prima si chiar de a doua tinerete, batrani despre care uneori te intrebi daca rezista calatoriei, la cat de fragili par. Unii au catre 80 de ani, altii peste 60, putini sunt de varsta mea. Despre tineri nu e cazul sa vorbesc, e o singura pustoaica, impreuna cu bunicii, ca parintii sunt plecati la lucru in Italia.

Creta ne-a intampinat de la bordul unui ferryboat de lux in care ne-am simtit mai mult decat excelent cu totii, cu soare, stanci si cu prima vizita din program, cum spuneam mai sus, pestera lui Zeus. Am vazut si vreo doi lilieci speriati de sosirea noastra, am urcat pe jos, nu cu taxiul (adica magarusi de transport persoane, 20 de euro drumul dus-intors pana la grota haha! o sa-i vedeti in poze, pascand cuminti), am mancat primele produse specifice, adica iaurt cu miere, un iaurt din lapte de capra, consistent, gros, si deloc acru, care merge de minune cu mierea cretana, apoi suc de portocale stoarse in fata ta. 

Hotelul Ilios din Herssonisos, de 3 stele grecesti, adica de vreo 2+ de la noi, relativ curat, cu masa ok si foarte bine situat in zona comerciala a statiunii, ne este casa timp de o saptamana.

Aici as fi vrut sa fac si plaja, daca as fi avut unde. Zona este prea stancoasa, prea abrupta, plaja inseamna o chestie de 2 metri unde valurile marii vin pana la zidurile tavernelor sub care daca poti, iti pui prosopul, daca nu - pt ca apa vine pana acolo, iei un sezlong si o umbrela pt cel mai ieftin 2 euro ziua - la un roman care are afaceri pe aici. In general insa, este 6 euro sau 4 euro ziua, de persoana. 

Apa este calda, insa cum eu nu stiu sa inot, nu prea am unde sa ma balacesc din cauza malurilor abrupte - la mal chiar, apa e imediat adanca, asa ca imi infig bine picioarele in nisipul cu pietre mari de la mal si astept sa ma ude valurile care uneori te pot chiar rasturna, atat sunt de puternice. 

Statiunea, cum ziceam, e mica, si din pacate - pentru cei ca mine care cauta muzee, situri arheologice si altele asemanatoare - nu ai ce vedea in afara de magazine de tip talcioc, cu marfa mediocra de la un capat la altul, cu zdranganele de plastic, ochelari de 5 euro pe care scrie pompos Gucci, Armani, Dolce & Gabbana, si alte nume de firme, gablonturi, dar si aur si argint sterling.

Aici gasesti tot ce vrei in domeniul kitsch. Valoarea exista, insa trebuie s-o cauti bine - monezi vechi, tapiserii si tablouri cretane, autentice, ceramica, picturi in fresca, amfore moderne cu picturi preluate de pe cele vechi, suveniruri din frunze de palmier uscate, din materiale specifice insulei. Dar cum ziceam, kitschul si sclipiciosul predomina.

Asa ca, acum ma indrept din nou, lesinata de caldura, pe foarte ingusta plaja, pe sezlongul romanului din Hersonissos - apropo, si la un magazin de bijuterii este o romanca - asteptand ziua in care voi vedea Palatul din Knossos, ca sa mai iau o nestemata cu mine in suflet, inainte de a veni acasa.

Calitate UE versus Ro

Zilele astea mi-am cumparat un cadru de lemn, ca un fel de gherghef patrat, ca sa pot coase goblen mai corect si mai bine. Nu ca nu as fi avut, aveam unul, romanesc, dar era asa de jalnic, incat nu am reusit sa-l folosesc deloc, atat de putin indemanos era.

Am comandat de la o firma britanica, pe net, mi-a venit coletul in 5 zile, si rezultatul a fost mai mult decat peste asteptari. Nu-mi venea sa cred cat de fin si bine finisat este lemnul, cat de corect efectuate gaurile, si cate suruburi si piulite are - ba chiar si piulita fluture, despre care doar am invatat la liceu, dar nu-mi amintesc sa fi vazut vreodata in mod uzual asa ceva.

Este adevarat, acum gergheful romanesc costa vreo 7 lei si ceva - desi parca as zice ca atunci cand l-am luat mi s-a parut scump, dar au trecut niste ani, iar cadrul englezesc m-a costat 11 lire sterline, adica mai putin de 60 de lei, cu tot cu transport. 

Oare diferenta de pret justifica lemnul stramb, gaurile date aiurea, designul nepotrivit (din patrat, ghergheful romanesc se face romb), rugozitatea suprafetelor si bavura neindepartata de cel care l-a lucrat? 

Acum priviti pozele, dati click pe ele ca se maresc la maximum si se pot vedea detaliile, si dupa aceea judecati singuri. 

Comentariu la un forum strain

Cum eu cam umblu pe cele forumuri, si autohtone dar si de limba engleza, ieri dau de un fir de discutie pe e-bay, unde o dna, sa-i zicem Louise, care licitase o carte era foarte indignata pentru ca, necastigand licitatia, a fost ulterior contactata de persoana care vanduse, oferindu-i-se o copie xerox in schimbul a 10 dolari. Louise era convinsa ca acel vanzator incalca legea si intreba pe forum ce ar putea face in acest sens. I s-a raspuns sa anunte adminii e-bay, pentru ca in acest fel se incalca si regulamentul site-ului, care spune ca nu ai voie sa contactezi pe cineva pt a-i oferi spre vanzare un produs in afara spatiului e-bay, daca deja ai un magazin online la ei pe site.

Apoi, pt ca Louise dorea sa o contacteze pe vanzatoare sa-i spuna ca incalca legea - ceea ce iarasi este ilegal - a fost sfatuita sa anunte editura respectiva, care avea, cu siguranta sa restabileasca lucrurile si sa o amendeze pe hoaţă.

Acuma, n-oi fi eu cea mai corecta persoana din lume - desi nici mie nu-mi plac matrapazlâcurile, si e clar ca nu am vocatie de afacerist, in Romania - dar parca in cazul asta as fi pus in balanta doua lucruri: ce-mi doresc eu? Sa o torn pe aia sau sa fac rost de cartea respectiva?

Cred ca in balanta mea ar fi atarnat mai mult dorinta de a avea si a citi acea carte.

Uneori nu inteleg dorinta asta excesiva, zic eu, a unora de a fi foarte legali. Insa ma gandesc ca n-o inteleg pentru ca ma raportez la conditiile de aici, din Romania, unde, de exemplu, o editura isi permite sa nu plateasca deloc serviciile unor traducatori (eu sunt unul dintre exemplele de traducatori ţepuiţi, de o editura cu renume), si unde multi cauta sa insele, statul sau persoanele particulare, nu importa pe cine, ci doar sa insele (oare ce frustrari o fi ascunzand setea asta imensa de a insela pe altul?!!?).

Poate ca in tarile civilizate legea este respectata, omul este respectat, statul este respectat. Si atunci este normal si de bine sa dai in gât pe cineva care merge pe alaturi, pentru ca a facut 10 dolari in plus sau pentru ca a vandut copia xerox a unei carti.

Oare ce se intampla?

Citesc pe un portal de stiri: "Moneda ungară a înregistrat cea mai mare scădere la nivel mondial, după ce vicepreşedintele partidului Fidesz, Lajos Kósa, a declarat că ţara sa se îndreaptă spre o situaţie asemănătoare cu cea a Greciei. ... De asemenea, Kósa a adăugat că economia ţării se află într-o situaţie mult mai rea decât prevăzuse partidul său. Se pare că obiectivul nostru principal este momentan evitarea falimentului din cauza datoriilor de stat; există şanse foarte slabe să evităm o soartă precum cea a Greciei, deoarece situaţia actuală este mult mai gravă decât am crezut iniţial, a declarat Kósa în cadrul unei conferinţe la Budapesta. ...Vicepreşedintele Fidesz a adăugat şi că în sectorul administrativ există situaţii în care salariile pe luna iunie nu vor putea fi plătite."

In ograda altor state situatia economica este la fel de "roz" - vezi Spania, Grecia, Italia. Acum, deodata, Ungaria se vede peste noapte in incapacitate de plata. La noi, situatia este foarte asemanatoare, in sensul ca peste noapte, adica dupa ultima vizita a delegatiei FMI, totul a inceput sa se prabuseasca.

E drept ca nu ma pricep la politica si nici la economie, si ca nici nu am nu stiu ce informatii mai mult sau mai putin secrete, dar mi se pare evident ca ulterior acestei vizite ceva e musai sa se schimbe. Dezvaluirile curg lanţ, cum spune presa, corabia guvernului (eu as spune corabia minciunilor si a coruptiei, pentru ca ma indoiesc ca de acum incolo va mai fi vreodata la fel ca inainte, indiferent de partidul de la putere) se scufunda, pentru prima oara in ultimii 20 de ani unele lucruri care se spun se si fac, pentru prima oara in istoria post-decembrista vad oameni demisi pentru ca au mintit, pentru ca au facut afaceri cu statul cand pozitia oficiala nu le permitea si vad oameni care pleaca din administratie de buna voie.  Unii, pleaca de pe corabia puterii in cea a opozitiei, prea cruzi, poate, la minte, ca sa inteleaga ca schimbarile de acum vizeaza orice putere viitoare, nu doar un anumit partid.

Dar dincolo de asta, ce se intampla cu Europa?  Daca ar fi sa cred in teoria conspiratiei, as zice ca SUA, sau poate cei care conduc lumea, doresc sa clatine UE. Ce sa zic?! Deocamdata se pare ca le-a cam reusit.

Pentru prima data in viata imi pare rau ca nu am asa, niste puteri paranormale prin care sa ma pot preface in musca si sa ma asez pe umarul lui Băse cand discuta cu cei de la FMI.

P.S. Alta stire: „Anul trecut, Grupul Bilderberg s-a reunit în oraşul Vouliagmeni, situat la sud de Atena. La întâlnire au participat Guvernatorul Băncii Naţionale a Greciei şi miniştrii greci de Finanţe şi de Afaceri Externe. Câteva luni mai târziu, Grecia s-a aflat în pragul falimentului şi Atena a fost cuprinsă de flăcări. Aşa că: succes Madrid!”, scrie jurnalistul Charlie Skelton pe un blog „The Guardian”. 

sursa: http://www.realitatea.net/misteriosul-grup-bilderberg-se-reuneste-joi-in-spania_716693.html

Alte imagini din Budapesta

La pas prin Budapesta

Asadar, vineri dupa amiaza am plecat. Imi luasem aproape exclusiv haine mai groase, pentru ca pe net am gasit informatii despre ploi, tunete si fulgere care ar fi trebuit sa dureze in toate cele 3 zile ale periplului nostru. Deja ma gandeam ca va fi urat, cu ploaie si nori si oarece frig. Dincolo de Carpati insa ploaia a devenit sporadica, iar dincolo de granita deja era inexistenta.

Budapesta ne-a primit cu mult soare, cu o vreme superba de vara, cu o Dunare cam umflata si noroioasa, e drept, dar vremea a fost exact invers decat scria pe internet. Lasasem ochelarii de soare acasa, si aveam doar umbrela. Tipic pentru ca vremea sa fie exact pe dos, in cazul meu: in 90% din cazurile cand am la mine umbrela, e soare, iar daca am ochelarii de soare, ploua. Ca ne-am bronzat cu totii, si ne ustura pielea acum, pe gat, pe maini sau pe faţă, este inutil de mentionat si de la sine inteles ca asa s-a petrecut :)

De dimineata, dupa o noapte de mers cu autocarul, ne-am imbarcat pe un mic vaporas si am facut o croaziera pe Dunare, cu un scurt popas pe insula Margareta, pentru o masa frugala, de tip fast food, ca nu prea era altceva la indemana.

Eram insa foarte obositi cu totii, si pe la ora 2 am mers la cazare, la Hotelul Ventura, un hotel foarte frumos si curat. Am facut un dus, m-am spalat pe cap si am apucat sa stau intinsa in pat cam 10 minute. Roxana, una dintre organizatoare, a batut la usa, ne-a spus sa ne imbracam ca mergem. Zis si facut. Am mers cu tramvaiul in centru si am urcat la Bastionul Pescarilor si la catedrala Sf. Stefan. Acolo sus am observat ca erau niste nori negri deasupra orasului si intr-adevar, o ploaie cu tunete si cu fulgere ne-a facut sa stam pe sub boltile bastionului, alaturi de alti turisti straini, pana a trecut vijelia.

Intre timp am vizitat standul de suveniruri de sub bolti ale unei romance din Transilvania, careia i-am facut o buna vanzare de tablouri in acuarela, vederi, magneti, paharele pictate si alte maruntisuri pe care toti turistii le inghesuie prin bagaje sa le duca celor dragi.

Apoi am mers intr-un restaurant cochet unde am cam luat ţeapă. Ei nu erau pregatiti pentru un grup de aproape 40 de oameni, dar in loc sa ne spuna acest lucru, au luat comanda - acelasi fel principal la toata lumea - dupa cum au spus ca pot onora, si dupa vreo ora si ceva de asteptare au venit doar cateva portii conform comenzii, restul fiind asezonate cu salata necomandata, orez in loc de cartofi si carne de porc in loc de pasare, dupa cum au spus ca ne pot da. Am mancat, de bun a fost bun, dar in urma unui schimb acid de replici dintre mine si chelnerul care stia engleza (nemultumiti de ceea ce am primit am fost cam toti) ni s-a umflat foarte mult nota de plata, ca sa fie nemultumirea generala de-a binelea. Fireste ca am platit totul fara prea multe comentarii - dar nici lor bine nu le-a picat ceea ce le-am spus, ca toti stiam engleza, cat sa ne descurcam. Nu i-am jignit, departe de noi acest lucru, ci le-am spus ca nu a fost corect sa ne spuna una si sa ne aduca altceva.

In poza, acel restaurant in care nu as vrea sa mai calc vreodata, pentru ca am fost inselati deoarece eram romani (ne-au intrebat ce suntem, am raspuns, ulterior sa ne dam seama ca ei cam intelegeau ce vorbeam si stiau 2-3 cuvinte romaneste).  In rest am fost foarte bine primiti si nu avem nici un motiv sa ne plangem, dimpotriva.

Apoi am urcat la Palatul Regal, obiectivul din excursie care mie mi-a placut cel mai mult. 

Dupa aceea, o parte am revenit la hotel, foarte obositi, cativa au mai hoinarit prin Budapesta, dar pana la urma am dormit neintorsi pana dimineata.

A doua zi, am vizitat Pesta, cu Parlamentul, Monumentul Mileniului, Citadela si bunkerul folosit in cel de-al Doilea Razboi Mondial, am mai cumparat niste suveniruri - din nou am gasit un roman facand comert printre zecile de tarabe cu tot felul de maruntisuri, si am plecat, dupa amiaza, catre casa, obositi. Ne astepta inca o noapte "dormita" in autocar, dar eram cu sufletul bogat si plin de amintirile unei excursii foarte, foarte reusite.

Metoda EMDR

Terapia a fost pusa la punct la sfarsitul lui 1980 si a fost folosita pentru reducerea sindromului de stress post traumatic, pentru reducerea durerilor cronice si pentru tratarea fobiilor.

Datorita unor procese neurologice care sunt declansate si care se pare ca stimuleaza creierul determinandu-l sa «metabolizeze» sau sa «digere» anumite reziduuri disfunctionale din trecutul sau.

Ca urmare, amintirile traumatizante isi pierd incarcatura  afectiva negativa care pune capat suferintei si actiunilor nefaste: crize de panica, frica necontrolata, compensatii de tot felul.

Ulterior EMDR a fost extinsa pentru alte probleme de ordin psihic ca fobiile si depresia, care isi au originea de multe ori in experiente dificile traite in copilarie.

"Ea da rezultate foarte bune cu pacienti care sufera de traumatisme precise, mai bine decat in cazul unor traumatisme difuze, de ex: frica de serpi care are un punct de plecare necunoscut, pentru ca a fost indusa de parinti",  afirma Dr. David Servan-Schreiber.

Tehnica este in aparenta simpla.Terapia este scurta si urmeaza o procedura riguroasa, terminandu-se in cateva sedinte, cel mult 4-5 in cazul traumatismelor foarte foarte grave si numai 2-3 in cazul celor legate de stress.

Persoana trebuie sa "plonjeze" intens in emotiile care o streseaza, terapeutul intrerupe periodic experienta printr-un stimul senzorial, deplasand foarte repede un deget sau o bagheta in fata persoanei respective.

Acesta trebuie sa urmeze msicarea cu ochii, capul ramanad in pozitie fixa. Miscarea ritmica a ochilor este echivalenta cu miscarea ochilor din timpul viselor. Aceasta stimulare se rasfrange intr-o maniera foarte complexa asupra creierului, mai precis in partea cea mai "veche" a evolutiei umane, in creierul limbic sau creierul emotional. Cu acest procedeu simplu, imaginile, perceptiile si  amintirile, cu toata gama de efecte marunte care le insotesc si care afecteaza negativ creierul emotional, sunt "recodate" si isi pierd din intensitate, sunt trimise intr-un trecut foarte indepartat, apoi ele sunt inlocuite de elemente pozitive. Procedeul este natural si  spontan, fara sa fie acompaniat de traumatime sau alte sechele.
Nu intru in amanunte de complexitate ale mecanismului EMDR.

Trebuie ca in momentul terapiei  persoana  sa se "incarce" cu sentimente pozitive, sa stie ce isi doreste si vrea sa modifice in comportamentul sau. Originaliatea consta intr-o asociere eficace a modului de raspuns la stimuli si senzatii centrate  pe gandire si comportament. Una dintre beneficiile metodei este posibiliatea de auto vindecare a psihicului.

EMDR nu are multi adepti in cadrul comunitatii medicale. Terapia este promovata de putini profesionisti, ceilalti o condamna considerand-o ca o metoda care poate seduce populatia care doreste solutii rapide. Cu toate acestea, metoda confirma eficacitatea tratamentului.

In contextul nostru EMDR vizeaza inducerea de sentimente pozitive, constientizarea si modificarea obiceiurilor comportamentale si obtinerea unui proces de schimbare a modelului comportamental legat de modul de a manca. Anxietarea, starile depresive pot fi reduse si pot disparea in cele mai multe cazuri. EDMR este o metoda controversata, desi inlocuieste cu succes antidepresivele si alte metode utilizate in terapia clasica.

In practica inca nu exista specialisti care sa se ocupe exculsiv de EMDR care sa fi primit o formatie adecvata.

Inca o data metoda este simpla si fara terapeut decurge astfel :

Instalat cofortabil, cu o muzica adecvata sau fara, persoana isi reprezinta evenimentele care stau la originea problemei ramanand concentrat tot timpul. Reprezentarea problemei sale poate fi vizuala, emotionala, cognitiva sau fizica. Se evalueaza gradul de inconfort produs de starea in cauza si starea de bine, fericire, confort indusa de schimbarea dorita.  Capul  ramane nemiscat insa in timpul acesta globii oculari se vor deplasa stanga-dreapta urmand o traiectorie fixata de la inceput (care suplineste bagheta sau degetul terapeutului). De ex: priviti alternativ doua tabouri de pe un perete aflate la 3-4 m  distanta sau unghiurile formate de doi pereti ai camerei. Miscarea trebuie sa fie suficient de ampla si rapida. Timpul afectat este de 2-3 min si repetat inca de 2-3 ori in urmatoarele zile sau saptamani dupa caz. Rezultatele sunt spectaculoase. 

Articol trimis pe email de Yashco Vardan.

 

Film de criza :)

Pentru cei care mai pot zambi.

Extraterestrii exista

Azi dimineata am citit stirea de la Antena 3, despre Giovanna, o femeie din Italia, care a avortat un fat extraterestru.   

Acest articol (http://www.antena3.ro/stiri/bizar/contact-cu-extraterestrii-o-italianca-sustine-ca-a-ramas-insarcinata-cu-o-creatura-de-pe-alta-planeta_97813.html)  

are si un film, titrat in engleza. Accesati linkul si apoi derulati putin pagina, pana la filmuletul cu pricina. Eu nu-l gasesc socant, ci doar extraordinar - mereu am zis despre mine ca sunt o extraterestra :) insa acum, chiar poate fi adevarat ca se va naste o noua rasa hibrid pe Pământ.  

Uneori ma gandesc cine o fi fost cu adevarat Iisus, nascut din Maria care a acceptat sa primeasca copil in ea (de unde, oare ?!) si a cui lume a salvat-o El? Si cine era Noe, copilul alb printre fratii lui de alta specie (rasfoiti Biblia :) ) si cine om fi noi, urmasii lui Noe...  despre cine vorbeste Geneza cand se refera la fiii cerului care au intrat la fiicele oamenilor si au avut copii cu ele? :) just think about it

De 1 Mai

Intr-o ambianta placuta, un decor pastoral, o liniste care energizeaza si la aer curat mi-am petrecut acest weekend in jud. Neamt, la Pipirig.

Produsele bio

de pe un forum: Bio face referire, din cate stiu, la modul in care e obtinut produsul de baza, si nu la ceea ce mai apare pe langa in produs, de exemplu, in cazul iaurtului, la modul in care e hranita vaca de la care vine laptele. Un produs are dreptul de a primi eticheta bio atunci cand este obtinut din minim 60% surse bio, deci nu 100%. Oricum, un aliment cotat bio, sau organic, e mult mai bun decat unul normal, chiar daca e inca departe de laptele din piata, de la tarani.

Am considerat necesar sa postez acest raspuns, pentru ca multa lume crede ca produs bio înseamnă produs fără chimicale si alti agenti de prelucrare industriala.

Despre cum inlaturam mirosul neplacut al corpului

Sa va spun cum sa nu aveti un miros urat de transpiratie (unele persoane oricat s-ar spala, emana un miros de ceapa prin transpiratie - este ceva hormonal) si/sau de picioare nespalate (care de fapt, sunt spalate, dar... la fel ca si subtiorile, elimina o transpiratie plina de toxine).

Zilnic, dupa toaleta de dimineata si de seara, in care folositi apa si sapun antibacterian, umeziti un tampon de vata, din acela mic, pentru demachiere, in apa cu bicarbonat de sodiu - poate fi exact din cel alimentar. 50 ml de apa si un varf de lingurita de bicarbonat este de ajuns. Cu acel tampon umeziti pielea de la subtiori si dintre degetele de la picioare si lasati asa, nu stergeti pelicula fina de apa de pe piele.

In cateva zile transpiratia dv. va capata alt miros - mirosul nu se elimina complet, dar se schimba si nu mai este neplacut sau intepator. Insa metoda trebuie folosita mereu, altfel reveniti la starea de dinainte.

Bicarbonatul poate fi folosit si pentru halena bucala care provine strict de la placa bacteriana din gura. Dupa ce v-ati spalat pe dinti si ati folosit ata dentara in special in spatiile dintre masele, va clatiti bine cu apa cu bicarbonat, faceti si gargara - timp de 1-2 minute. Sau chiar amestecati putin bicarbonat in pasta de dinti cand va spalati.

Insa repet, metoda functioneaza numai daca halena provine de la bacteriile din gura, presupunand ca nu aveti nici o carie. Daca este de la stomac, de la bila, sau de la o sinuzita veche si netratata, metoda aceasta nu va da nici un rezultat, trebuie mers la un medic internist si rezolvata cauza halenei bucale.

Vulcanul, episodul 2

Gasesc pe net tot felul de articole cu acest subiect. Unul din ele, pe o pagina a agentiei de turism Klever Travel, mi-a placut mult. Spicuiesc:

Haz de necaz
Grecia este astazi intr-o mediatizata criza financiara macroeconomica, Islanda a fost prezentat ca "primul stat falimentar" al Crizei economice. Ei bine, nici Grecia nici Islanda nu vor renunta la lupta si la mandria nationala. Unii spun ca islandezii, atunci cand nimeni nu le mai dadea nici o sansa sa-si revina, si-au exprimat o ultima dorinta: sa li se imprastie cenusa deasupra Europei...

Iar una dintre conversatiile ‚interceptate’ la inceputul Crizei Norului Vulcanic se desfasoara in limba engleza intre Britanici si Islandezi (ultimii fiind datori catre cei dintai). Scurta conversatie isi pierde complet savoarea la orice incercare de traduycere: 
UK: "What is this crap you"re sending over?"
Iceland: "Well, it"s what you asked for isn"it it?"
UK: "We said CASH, not ASH, you morons!" ;-)

Mai mult, se pare ca George W. Bush a fost auzit declarand (fara vreun microfon in fata):  "The US needs to bomb all of Iceland"s volcanoes into submission! Iceland possess some secret WMD! Iceland must be stopped”.  ;-)

Lasand gluma deoparte, pe surse se aude deja ca Norul de Cenusa si Praf vulcanic a fost, de fapt, evenimentul de lansare Dacia DUSTER! Acest BTL de mare efect, a fost gandit de o echipa de strategi in comunicare din orasul Vulcan, Hunedoara...

Romanii, si iata nu numai noi, oamenii in general au stiut mereu sa faca haz de necaz. Prin umor, printr-o gandire creativa am reusit sa iesim din situatii dificile intotdeauna mai puternici. Ca, nu-i asa, ce nu te omoara, te intareste!

sursa: Klever Travel  http://www.klevertravel.ro/lifestyle/Norul_Vulcanic_-_efecte,_scenarii,_revelatii.html

 

Si totusi... In ultimii ani am vazut tsunami, am experimentat inundatii, cutremure devastatoare - foarte recent, acum vulcani in plina activitate. Mama Pamant isi revarsa tensiunile acumulate in scoarta cum stie ea mai bine, si asta ma face sa-mi amintesc ca stam pe o coaja de portocala, scoarta terestra, care aluneca pe o mare interioara de lava topita, pe ceea ce se numeste astenosfera. Si asta ma face sa ma gandesc ca suntem micuţi, micuţi  de tot in faţa ei, a Naturii. 

De ce se petrec toate astea? Stiu si eu? Experimentele ca sa aflam ce este Big Bangul, poluarea generata de ceea ce ne place sa numim cu atata mandrie civilizatie, calatoria noastra prin Univers, prin zone de frecvente diferite, Era Varsatorului - aceasta Apocalipsa in direct, despre care esoteristii spun ca face trecerea de la treapta vibrationala de 666 Hz la 17000 Hz, ca trecem de la Kali Yuga la Ananda Kali, de la epoca cea mai neagra a omenirii, la inca o Epoca de Aur.

De-ale mele

Nici un barbat nu merita fidelitatea unei femei.

In toate gramaticile din lume persoana intaia este eu.

Ma dor ochii sufletului de ceea ce nu am vazut cu ei inca.

Daca nimeni nu se mai intoarce de pe lumea cealalta, este pentru ca in lumea asta nu merita sa te mai intorci.

O verigheta este la urma urmei o cătuşă; de aur, dar tot cătuşă e.

Efectul de domino

Zilele trecute, de Paste, am avut musafiri pe prietenii nostri de la Iasi, Nuţa şi Vali. Cum toata lumea observa ca scad in greutate de la o saptamana la alta, iar ei nu ma vazusera de asta toamna, efectul asupra lor a fost instantaneu. :) Vali, care e cam supraponderal, a promis ca incepe un regim. Dar nu numai ca a promis, ci l-a si inceput deja, a slabit 3 kg in prima saptamana. Sotia lui, Nuţa, s-a apucat si ea de regim ca sa-si incurajeze sotul. Taica'meu, care are aproape suta de kile, a inceput regimul Nuţei de ieri (mi-e mila de el, dimineata are voie doar un biscuit si cafea cu zaharina, pana pe la 11, el care infuleca 2-3 crenwursti pe nerasuflate la prima ora a zilei). Despre Doru, my ex ;),  am mai povestit si pe unele forumuri ca de 2 luni tine un regim disociat, tot pt. ca m-a vazut pe mine "calare" pe situatie, si a dat jos cam 15 kg, de la cele 130 cat avea initial. 

La scoala mai multe colege mi-au cerut reteta - deh! Reductilul nu mai exista, dar dieta se poate tine - iar ieri Adina, doctorita mea de familie, slaba băţ, mi-a povestit cum avea ea 80 de kile la 19 ani si cum a devenit anorexica intr-o vara mancand doar varza timp de 3 luni. Iar acum, la peste 40 de ani, este dereglata endocrin. In schimb m-a sfatuit sa-mi formez o dieta personalizata, sa mananac de toate dar in asa fel incat sa nu ma ingras, si sa am mare grija la carbohidrati (dulciuri, adica).

O alta prietena de familie, Lucia, cu mari probleme de greutate, ar vrea sa inceapa regimul - al meu sau al Nuţei - dar nu e hotarata. Eu o stiu de păpăcioasă si nu cred ca se va apuca de slabit, dar nu se stie niciodata.

Asadar, un adevarat efect de domino.

Ieri, mi-a zambit sufletul cand colegele si o eleva draga mie, mi-au zis razand: "Iar ai mai slabit! Mi-e ciuda, se cunoaste si eu nu pot face nimic sa slabesc..." E drept, blugii cumparati acum 2 luni, ficsi atunci, imi flutura pe picioare.

In zilele urmatoare voi posta pe blogul de slabire si regimul Nuţei, desi il consider drastic si nesanatos, dar pe termen scurt, merge.

Va pup!

Poveste de iarna

- acest fragment este o fictiune. orice asemanare cu persoane si situatii din realitate este accidentala - 

Motto: “Banii parveniţilor nu pot cumpăra clasa şi talentul” (Marie-Rose Mociorniţă)

Batranul vorbea la telefon cu femeia. O invita in casa lui, la o masa, zicea el, undeva inainte de Sarbatori. Femeia accepta.

Afara era frig, era decembrie iar batranul mai baga niste lemne in soba veche, de teracota maro. Sotia lui, bolnava si aproape nevazatoare urma o pisica dungata catre usa de la bucatarie si o lasa sa alunece in frigul de afara, prin spatiul creat patrunzand cativa fulgi hoinari.

- Si? Ce a zis Camelia? Vine?, intreba ea.

- Da, zambi batranul. A zis ca vine, ma imbrac sa-i cumpar un cadou, ca e ziua ei. Cred ca nu si-a dat seama cand a acceptat invitatia. Vreau sa-i fac o surpriza, totusi.

Si pleca din sufrageria cu aerul ei vechi, usor intunecata, cu draperiile groase de catifea brocata, pe care cateva umbre si lumini reflectate de dincolo de portita sobei isi gasisera loc de joaca.

La usa se auzi zavorul greu si, ca o vijelie proaspata, intra Daria.

- Uuuhh, facu ea sufland caldura in pumni, ce frig e afara si eu mi-am uitat manusile la serviciu. Tata! Mai e loc in frigider sa pun niste carne? striga ea.

Din dormitor se auzi vocea batranului care mormai ceva neinteligibil. Daria conchise ca nu prea mai era loc si puse tavita cu pui intr-o sacosa pe care o baga intre cele doua geamuri ale ferestrei de la bucatarie.

- O las aici, n-o sa inghete, dar nici nu se strica. Unde-i Miţi?

- Acum am dat-o afara, zise batrana ghemuindu-se si mai mult in fotoliul cu pielea maro roasa de timp, invelindu-se cu o patura veche de par de camila, stravezie pe alocuri de atata purtat. 

Daria scoase din sacosa cateva pachetele si le puse pe masa de la bucatarie, apoi rasturna toata plasa in care mai avea niste pliculete cu mancare pentru pisici. Batranul intrase si statea in spatele ei.

- Iar cheltui banii pe mâţa asta, daca are granule de ce-i mai cumperi si pliculete? bombani el.

- Tata, mi-e draga, ce vrei? E pisica mea. Uite, ti-am luat medicamentele de la tanti Florica. Da' unde te duci? intreba ea vazandu-l imbracat de oras.

- Am invitat-o pe Camelia si pe sotul ei la noi la masa sambata. Merg sa mai cumpar cate ceva, vreau sa-i fac un tort si o salata cum ii place ei.

- Cum s-o inviti sambata? râse Daria. Doar e ziua ei!

- Da, e ziua ei, dar o sa i-o fac eu. Ii dau eu o masa de ziua ei. Oare ce cadou sa-i cumpar?

- Tata, poate ca a uitat... poate nu si-a dat seama, cum sa-i faci tu ziua?! Nu stiu, nu mi se pare normal. Mai ai rabdare, o sa-si aminteasca si te suna inapoi, sa modifice programul.

Dar batranul dadu din mana a lehamite si iesi pe usa.

Camelia nu suna nici in ziua aceea si nici in urmatoarele. Batranul si fiica'sa au pregatit bucate de mai multe feluri, au cumparat un cadou si un buchet superb de trandafiri. Au mai invitat si alti meseni, ca sa nu fie o aniversare plicticoasa. 

Camelia veni cu sotul ei. Primi bucuroasa cadoul si spuse ca si-a dat seama prea tarziu ca de fapt chiar in sambata aceea era ziua ei, iar batranul o asigura ca el a dorit sa-i faca aceasta mica surpriza.

Cu putin inainte ca masa sa se termine, Camelia veni dupa Daria la bucatarie si o ruga sa-i dea o pastila de stomac, pentru ca mancarea era, ca de obicei la mesele pregatite de batran, ţinu sa precizeze, prea grea pentru ea.

- Cami, dar de ce ai mancat daca stii ca nu te simti bine? Trebuia sa mananci ceea ce-ti face bine.

- Ei, asa e Daria, dar cand le vezi pe toate aranjate pe masa, parca nu-ti vine sa nu gusti din fiecare fel. 

Mai sporovaira cateva minute, Camelia dadu pe gat pastila apoi zise din nou, zambind caustic:

- Asa-i ca pungile alea de cafea pe care mi le-a aratat taica'tau le are de ani de zile?

- Nu, Cami, la noi cafeaua se consuma, dar pentru ca nu are voie sa iasa in frig, stii tu, cu inima, cumpara mai mult odata, vorbi Daria calm si asezat.

Dupa inca putin timp, musafirii plecara unul cate unul, si Daria inchise usa casei batranesti, privind trista in jos, la urmele pasilor pe zapada.

Adevarul

Mi-a placut mult acest articol gasit mai demult pe un alt blog. Exprima niste adevaruri esentiale, dar oarecum esoterice, pe care eu le-am aflat de acolo, din lumea celor obisnuiti cu spiritualitatea, cu ocultismul, cu magia, daca vreti. L-am preluat pentru ca mi se pare ca are in el un mesaj puternic, desi nu foarte usor de indeplinit. Are in el o forta speciala, o putere de atractie si de transformare. Asa simt eu, si imi face o deosebita placere sa il impartasesc cu voi, chiar daca nu-mi apartine.

Despre adevar

28 Septembrie 2006

Adevarul este intotdeauna pur

Adevarul este intotdeauna pur, direct, detasat de toate. El are o frumusete deosebita, deoarece este esenta vietii, a existentei, a naturii. Nimeni nu minte, cu exceptia omului. O tufa de trandafiri nu poate minti. Ea trebuie sa produca trandafiri; din ea nu pot iesi galbenele, ea nu poate insela. Ii este imposibil sa fie altfel decit este. Intreaga existenta, cu exceptia omului, traieste in adevar. Adevarul este religia intregii existente; numai fiinta umana face exceptie. Dar in clipa in care omul se hotaraste sa devina o parte a existentei, adevarul devine religia sa. Aceasta este cea mai mare revolutie care i se poate intimpla oricarei fiinte. Acesta este momentul de glorie.

Voi nu vedeti lumea asa cum este, o vedeti asa cum va obliga mintea voastra sa o percepeti. Si acest lucru il puteti constata pretutindeni. Oamenii sunt conditionati in cele mai diverse feluri, iar mintea nu este nimic altceva decit conditionare. Ei privesc lucrurile conform prejudecatilor pe care le au; acestea au o anumita
culoare. Facem distinctii, consideram o fiinta superioara si alta inferioara, consideram ca barbatul este mai puternic iar femeia mai slaba si ii diferentiem pe oameni in functie de inteligenta lor... Unele rase au sustinut ca sunt poporul ales al lui Dumnezeu. Fiecare religie pretinde ca scriptura ei este scrisa de Dumnezeu insusi.
Toate aceste lucruri constituie, strat peste strat, mintea voastra. Pina cind nu veti fi in stare sa lasati intreaga minte deoparte si sa priviti lumea direct, imediat, prin intermediul constiintei, nu veti fi niciodata capabili sa vedeti adevarul. Cel mai mare act de curaj este acela de a renunta la minte. Cel mai curajos om este acela care priveste lumea asa cum este ea, fara ca intre aceasta si el sa se interpuna mintea. Lumea este cu totul altfel, neasemuit de frumoasa. Nu mai exista nimic inferior sau superior, nu mai exista nici o deosebire. Si inca ceva...Adevarul are un nume.

Numele adevarului este IUBIRE, in forma ei cea mai pura...

sursa http://www.jurnale.ro/despre_adevar-e5587-25582.html

Breaking news - vulcanul

In timp ce-mi punea parul pe bigudiuri, dupa duş, maica'mea imi povesteste despre vulcanul care a erupt azi si care a facut sa se anuleze peste 4000 de zboruri aeriene in Europa. Cineva ma suna si imi spune ce noroc am avut ca am venit acasa marti seara, pt ca uite, azi deja zborurile de Dublin sunt anulate.  Ce chestie! :))) e un nor de cenusa deasupra orasului.

Ca si cum Pamantul s-ar fi enervat brusc si ar fi izbucnit ;) ei, lasa ca-i trece, nu-i asa? 
Dar ca fenomen mi se pare splendid de vazut un vulcan in eruptie.

Lectia de viata

Doamne, cat de multa dreptate ai avut cand ai spus lui Adam sa nu muste din fructul pomului cunoasterii binelui si a raului. Cat de mult doare aceasta tendinta umana de a categorisi tot ceea ce face sau spune cineva, prin prisma binelui si a raului. 

----------------------------

Din respect pentru ceea ce a fost frumos si bun in acele zile, am editat aceasta postare.

Dan - spirit de lumina

Am ajuns cu bine, deși mai greu, acasă. La București am simțit fiecare părticică din asfaltul pistei, pentru ca aveam locul exact sub trenul de aterizare. Am simțit scrâșnetul "papucilor" de cauciuc ai roților avionului, aproape ca am vizualizat scânteile roților de la contactul cu solul și m-am bucurat, chiar asa, zgâlțâită din toate puterile de micul Airbus cu care zburasem pe deasupra norilor, de la lumina la penumbra și la noaptea care învăluia România la acea ora târzie a aterizării.

Acasă e soare, e frumos - doar e locul in care m-am nascut si asta se impregneaza in sufletul oricarui copil care se naste, asta nu se poate uita. Dar deja mi-e dor de lumina Irlandei. De lumina si de soarele Dublin-ului, de maretia, de splendoarea acelor castele masive dar atat de elegante, de catedralele gotice cu liniile lor ascutite ca un repros si o amenintare catre cer, de cartierele luxoase de case cu etaj in stil Victorian, de parca Albionul de peste Marea Irlandei ar fi prezent mai mult decat ar fi fost de asteptat, de harta cu care am colindat hai-hui prin orasul vechi, de cafeaua de dimineata si de tigara pufaita alaturi de Dan si de Ramona, de veselia micutei Steph, de taclalele cu Tamara, de pisica lui Radu si de parul blond roscat al nepotului meu Eric, care a stat doar un pic, sfios, pe treptele scarii privindu-ma cu ochi mari de copil cuminte.
Deja, dupa un somn de cateva ore, dupa un telefon care mi-a amintit oarecum cenusiu, de serviciu :), talpile abia asteapta urmatoarea ocazie de a mai vedea un crâmpei de Europă: Budapesta, cea de atatea ori tranzitata, cea in care de atatea ori am dormit in drum spre Viena, si pe care o voi vizita mai pe indelete peste cateva saptamani.

Cred ca am sa-mi pun pe perete o harta a lumii, si in fiecare tara/capitala vizitata o sa pun un stegulet. Deja Europa e destul de plina de stegulete: Bulgaria (tranzit), Ungaria (Budapesta), Grecia (Paralia Katerini, Atena, Salonic), Italia (Roma, Venetia, Florenta, Pisa, Mantova), Franta (Paris, Lille), Anglia (Londra, Glasgow, Edinborough), Irlanda (Dublin), Germania (Munchen, Passau), Luxemburg, Olanda (Ostende), Liechtenstein (Vaduz), Elvetia (Berna, Geneva, Montreux, Zurich, Interlaken), San Marino, Belgia (Bruxelles), Austria (Viena, Salzburg), Turcia (Kusadasi, Istanbul).

Am vazut vestigii antice romane si grecesti, etrusce, vikinge, druidice, am pus mana pe o piatra de la Stonehenge (spun asta pt ca atunci cand am avut ocazia sa vedem acest monument megalitic era 5 dimineata, ne indreptam spre Londra de la Glasgow, si sit-ul era inchis si pazit - m-am aplecat peste gardul inconjurator ca sa pot atinge acea Heel Stone si asa am fost si fotografiata). Am vazut arta si arhitectura gotica, renascentista, iluminista, victoriana, orientala, moderna, am atins marmura templelor - timp condensat in piatra.

Vreau sa vad Cartagina, Taj Mahalul, cascada Victoria, Machu Picchu, cangurii la ei acasa. N-am gusturi rele, nu? :))

foto: apus de soare in ultima seara prin Dublin, cartierul Castleknock

Dane -  acum ești un spirit de Lumină și acest spirit al tău a făcut ca eu să am parte de soare în țara ta adoptivă. Și oricând și oriunde te vei afla, în acest Univers sau în altul, ne vom mai întâlni pe cărările timpului și ne vom mai încrucișa destinele, chiar și pentru atât de puțin timp. Lumină pe Cale, suflet nobil! Îți mulțumesc pentru ocazia pe care mi-ai dat-o de a mai pune un steguleț pe harta Europei mele, și îmi cer iertare dacă, fără să vreau, am mai și greșit.

Live from Dublin

In a doua zi de Dublin, adică ieri, a fost iar shopping, intens și obositor.

Dar azi a fost o zi senina, ca de vara. Am plecat de dimineata din Phoenix Park cu busul verde Dublin Tour. Am facut o baie de Dublin.

M-am oprit la fabrica de bere Guiness, am filmat, am facut poze, am admirat apa (sau berea?) curgand, m-am zbenguit aproape la propriu prin muzeul-fabrica. Irlandezi, americani, asiatici, francezi... de toate natiile, gasesti aici, la Dublin, desi nu intr-o masura coplesitoare. Am vazut chiar si cativa romani. Vreo doi traversau strada pe rosu... parca intr-un fel ma si asteptam sa vorbeasca romaneste.


Am vazut Trinity College si somptuoasa biblioteca, plina de pergamente si de carti vechi, vechi. Am vazut Muzeul de Arta Moderna, am vazut Christ Church, St. Patrick's
Cathedral, magazine, restaurante mici, Hilton-ul, Dublin Castle, Malahide castle - ooh, ce castel frumos si zice-se, bantuit!, am vazut picturi de Rubens si de Monet, reconstituiri ale vietii vikingilor, artefacte druidice, caprioare si veverite de care nimeni nu se atinge, spre a le face rau, cladiri vechi de o mie de ani, mobilier vechi de cateva sute de ani, un amestec de influente gotice si anglo-saxone, peste straturile vikinge - nordice si scandinavice, alaturi de cele celtice, originare, timide preluari frantuzesti in stilul arhitectonic si mai ales decorativ (Empire) de interior, in cateva tuse de noblete medievala.

Intr-un cuvant, Dublin. :)

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Salutari din Dublin - ziua 1

După o călătorie de 6 ore cu microbuzul pana la București și una de 3 ore și jumătate cu avionul pana la Dublin azi abia am reușit sa vad cate ceva din oraș. Clima este blândă, la fel de cald ca în țară, însă aici e mult mai curat și mai civilizat decât pe la noi. Nu ma certați prea tare, :P, deja știți, cei care ma cunoașteți, ca ma simt mai bine pe alte meleaguri decât acasă.

Deocamdată am făcut o partida de shopping, mi-am luat niște genți, curele, bijuterii la moda, așteptând să vad și ceea ce ma face cu adevărat sa vibrez: muzeul Joyce poate, arta, arhitectura, parcuri și grădini. Vreau sa intru, pe cat posibil, in atmosfera orașului. Nu știu cat ma vor ajuta gazdele mele, ce-i drept, nici nu as vrea sa abuzez de bunăvoința și de timpul lor liber.

Mai pe de-a dreptul as zice ca-mi place sa hoinăresc singură, nu dusa de mânuță unde cred dumnealor că aș vrea să merg.

Acum vă pup, mi-e somn, la voi e trecut de miezul nopții de mult :)  

Curatati-va rinichii cu 1 leu

primita forward


Anii trec si rinichii nostri filtreaza sangele inlaturand sarea, otravurile si alte lucruri nedorite care intra in corpul nostru.
Cu timpul sarurile se acumuleaza si e nevoie sa-i curatam.
Cum se face asta? Este foarte simplu.
Luati un manunchi de patrunjel si spalati-l bine.
Apoi taiati in bucati mici, puneti-l intr-un vas, turnati apa curata peste el si fierbeti timp de 10 minute.
Apoi lasati sa se raceasca, strecurati si puneti intr-o sticla curata pe care o veti pastra in frigider .
Beti un pahar pe zi si veti observa ca toata sarea si otrava acumulata in rinichi se elimina prin urina.
De asemenea veti observa diferenta pe care nu ati mai simtit-o pana acum.
Patrunjelul este cunoscut ca cel mai bun tratament pentru rinichi si este natural!

Mandrie si prejudecata

Nu, nu despre roman voi scrie, ci despre ceva ce mi-a venit in minte in urma unei lectii deschise la care am participat astazi.

Profesoara prezentase o scena din ecranizarea romanului de Jane Austen si incerca sa le sugereze elevilor ca una dintre eroine se casatoreste cu un barbat oarecare doar pentru averea lui, pentru ca-i oferea un camin si nu din iubire. Dar dialogul dintre eroina si prietena ei care nu o intelege, era foarte clar: nu avea bani, evident nu avea un serviciu, in secolul 18 femeile nu munceau, era fata batrana la cei 27 de ani, si era singurul barbat care o ceruse.

Deja devenise o povara pentru parinti si era cazul sa plece de pe capul lor, chiar daca pretendentul nu era barbatul visurilor sale. Si totusi profesoara insista asupra acestui aspect, material, si a lipsei iubirii.

Dar poate ca in secolul 21 este firesc ca doi oameni, care isi castiga painea si au un serviciu, sa se ia din iubire. Insa intr-un secol in care femeia nu avea scoala si nu era de conceput ca ar putea munci, intr-un secol in care femeia era o anexa a barbatului, nu era perfect normal ca o casatorie sa fie de fapt un fel de afacere: eu iti ofer casa si bani, tu-mi faci menajul si copiii ?

Asa ca, extrapoland ideea, incep sa ma indoiesc serios ca tinerele din ziua de azi, care umbla dupa babalâci plini de bani, sunt moderne. Ba din contra, au o gandire Victoriana, atata vreme cat ele nu concep sa munceasca pentru a-si castiga existenta, ci doar sa fie niste obiecte frumoase la bratul sotilor lor, sa le faca eventual un copil, doi, si sa suporte fara sa cracneasca viata de desfrau pe care toti barbatii (ultra)bogati o duc.

Ca unele se mai schimba si incep sa castige banii lor, si apoi se desprind de cel care le-a oferit protectie - ce cuvant alunecos :o si incep sa devina femei moderne cu adevarat, asta e o alta poveste, nu? :)

Femeia - de Valentine Day

Fie iubita, fie sotie sau mama, ori doar prietena, de ficare data cand ajungem in preajma lunii februarie, pe la mijloc, intrebam daca vrei sa fii my valentine. Ori cel putin in tara de origine a acestei sarbatori, asa se intreaba.

Dar avem si noi o sarbatoare de dragobete, avem si noi valentine-ul nostru. Dar nu.. e mai cool cel american. Sau britanic, sau cum Dumnezeu o fi.

Important pana la urma e sa fie. Sa fie o sarbatoare in care sa ne amintim de iubire, de faptul ca e mai presus de orice, intr-o lume care pune din ce in ce mai mult, pe primul loc, banul.

Asa ca, be my valentine, love!

De dragobete

La multi ani celor dragi si sa fiti iubiti!

Sfaturile lotusului

1. Da oamenilor mai mult decât se așteaptă și fa-o cu bucurie.
2. Căsătorește-te cu un bărbat/femeie cu care îți place sa stai de vorba.. Pe măsură ce vei îmbătrâni, îndemânarea de a face conversație va fi foarte important.
3. Nu crede tot ce auzi, cheltuie tot ce ai si dormi când vrei.
4. Când spui 'Te iubesc' asa sa fie.
5. Când spui 'Îmi pare rau' privește omul în ochi.
6. Logodește-te cu cel puțin sase luni înainte de a te însura.
7. Crede în dragoste la prima vedere.
8. Nu râde de visurile cuiva. Oamenii care nu au visuri, nu au prea multe.
9. Iubeste mult si pasional. Poti fi ranit, dar este singurul mod de a trai din plin.
10...În dispute, lupta cinstit. Nu pronunța nume.
11. Nu judeca oamenii după relațiile pe care le au.
12. Vorbește rar, dar gândește repede.
13! .... Când cineva îti pune o întrebare la care nu cunosti raspunsul, zâmbeste si întreaba: De ce vrei sa stii?'
14. Tine minte ca marea iubire si marile realizari comporta mari riscuri.
15. Spune 'Noroc' când auzi pe cineva stranutând.
16. Când pierzi, nu pierde şi lecţia.
17. Tine minte cei trei 'R': Respecta-te; Respecta pe altii; Responsabilitate pentru toate acțiunile tale.
18. Nu lasa ca o mica disputa sa strice o mare prietenie.
19. Când îti dai seama ca ai făcut o greseala, incearca imediat sa o corectezi. 20. Zâmbește când ridici telefonul. Apelantul va simti asta în vocea ta.
21. Stai o vreme singur. Un prieten adevarat este cineva care, strângându-ti mâna, îti atinge inima.

Spre WorldCon, Glasgow 1995 (2)

Apoi am mers mai departe către Munchen. Un oraş sobru care ne-a primit cu ploaie şi răcoare specific nemţească. Acolo am vizitat Muzeul de Artă, der Pinacotek, cum spuneam la toată lumea care trecea pe lângă noi sperând să găsim pe cineva care să ştie un bob engleză, să ne îndrume către el. Şi am găsit chiar un lucrător al muzeului, care nu ştia engleză, dar cu care ne-am înţeles cumva, prin semne, germană, ceva cuvinte franţuzeşti şi intuiţie. Ne-a întrebat de Ceauşescu. I-am răspuns"kaput" gesticulând ceva de genul bine că am scăpat de el.

După Munchen a urmat Strassbourg-ul. Amestec de gotic şi şarm franţuzesc, de sobrietate şi de cochetărie, de cosmopolit şi de stil aparte în acelaşi timp. Am asistat la un concert în aer liber, în faţa Catedralei, ţinut de 5 englezi, care ne-au cântat jazz timp de vreo ora-doua. Din când în când, unul din ei, trecea pe la lume cu pălăria. Nu am dat mai nimic, maruntisul nu conta, dar concertul a fost mai mult decât o surpriză plăcută. Am vazut pentru prima oara un tren de mare viteza, cand mergea se vedeau doar niste dâre de lumină colorată, ca în filmele SF.
In miez de noapte am parasit Strassbourg-ul si am pornit catre Paris, unde am ajuns dimineata. Obositi, am vizitat totusi Turnul Eiffel, tin minte ca am luat o inghetata la cornet acolo, si costase 15 franci, adica vreo 3-4 dolari, ceea ce mi s-a parut enorm, ne-am plimbat prin gradinile Tuillerie, pe bulevardul l'Etoile, am vazut Arcul de Triumf. Luvrul era inchis din pacate, pentru ca lunea nu se vizita. Ne-am dus la hotelul din banlieu (zona periferica) si urma ca a doua zi sa vizitam tot ce ne mai ramasese de vizitat in Paris. Dar pentru ca eram deja extrem de obosita, aveam bășici în tălpi de atâta mers pe jos, și autocarul ne ducea dimineața și avea să ne aducă înapoi seara târziu, am renunțat și am rămas la odihnă. Și acum, când scriu, îmi pare rău, pentru că de atunci nu am mai revăzut Parisul. Deocamdată.

Dupa cele doua zile de Paris am mers si mai departe, catre Lille, unde am vazut un supermarket gen Metro, care mi s-a parut imens si extraordinar. Nu mai vazusem vreodata un magazin asa de mare, cu de toate in el, de la masini si tractoare pana la scobitori.
După acest popas am pornit-o catre Ostende, de unde aveam sa luam ferry-boat-ul catre Anglia.

Despre Anglia, cu poze cu tot, într-o postare viitoare.

cititi si partea intai

Spre WorldCon, Glasgow 1995 (1)

... Îmi amintesc şi acum prima dată când am reuşit să plec peste graniţă. Era în 1995, într-un torid sfârşit de august. Cu inima strânsă aşteptam autocarele din faţa Ateneului. Eram vreo 120 de români, din lumea science-fiction, plecam la Worldcon-ul de la Glasgow, două evenimente mondiale de literatură și artă SF într-unul singur. Noroc de dl. Mironov, pe atunci ministrul tineretului, și de dl. Repanovici, mâna sa dreaptă. Fără ei, și fără ajutorul Bancorex, această excursie nu ar fi existat.

A fost prima ocazie de a vedea o bucată de Europă, de a lua la picior străzile Londrei, ale Parisului, ale Munchen-ului. Au fost trei săptămâni de vis. Mi se părea că trăiesc într-o poveste cu zâne, chiar dacă uneori îmi aminteam că portofelul meu era mult prea subţire, faţă de cele ale unor beizadele de bani gata, care schimbau câte 500 de dolari pe zi. Eu aveam la mine 150 de dolari pentru tot drumul... Dar nu asta conta. Eram ACOLO, în alte țări, într-o altă lume, pe care mi-o dorisem de mică, dar la care, datorită vremurilor, nu avusesem acces. Trăiam science-fiction, îmi vedeam visul cu ochii și parcă uneori tot nu-mi venea să cred că e adevărat.

În prima seară "afară", ne plimbam pe străzile Vienei fără să ne mai săturăm de luminile oraşului imperial, de pieţele largi, de restaurantele cu terasă, îmbietoare, de aerul princiar şi de aluzia unor valsuri imaginare, care se auzeau aproape de nedistins undeva din sertarele memoriei. Într-un târziu am ajuns la hotelul nostru mai de periferie, era aproape dimineaţă, şi a trebuit să-l trezim pe recepţioner să ne dea drumul la uşă. Ne confruntam deja cu civilizaţia. Îmi plăcea că toţi trebuia să fim mai punctuali, mai ordonaţi, mai de cuvânt.

Apoi, în ziua aceea am vizitat Prater-ul, parcul de distracţii cu locurile lui frumoase sau groteşti, cu românul care lucra la Roata Mare, cu picnicul la marginea unei pajişti, cu senzaţia de libertate pe care numai prima călătorie în afara ţarii ţi-o poate da. Am vrut sa vizitez Palatul Schonbrunn, însă mi-am dat seama repede că nu aveam cum, din cauza bugetului meu incredibil de mic.

Am coborât la metrou entuziasmată nevoie mare, şi când am aflat care era preţul biletului, am ştiut că nu avea rost să cumpăr bilet. Era 17 șilingi dus, iar eu aveam 40 de șilingi toți banii. N-aveam cum să mai vizitez și palatul. M-am resemnat rapid şi am luat-o agale spre scara rulantă, unde ca şi cum se aflau acolo spre a mă face să zâmbesc, câţiva tineri au ciupit de poponeţ o doamnă în vârstă, care nu s-a supărat de acest gest ci a râs împreună cu ei. Într-adevăr, nu fusese decât o scenă amuzantă, nimic de prost gust şi, ciudat, nimic agresiv sau arogant în gestul acela neostentativ.

Din Viena am pornit-o către Munchen, unde aveam sa poposim si la dus, si la întors, in hoinăreala noastră prin Europa.


partea a doua: Spre-worldcon-glasgow-1995 - 2

Despre E-uri

Aveti grija ce mancati!

Aditivii alimentari sunt substante chimice adaugate in diverse produse alimentare pentru a le imbunatati aspectul, gustul sau a le prelungi termenul de valabilitate. Litera "E" simbolizeaza faptul ca au fost testate minim 6 ani si atestate la nivel european. Cu toate astea cititi cu atentie ce scrie mai jos ..s-ar putea sa va uitati de mai multe ori la ambalaj inainte sa mancati ceva!

Aditivii alimentari sunt impartiti in 24 de categorii dintre care enumeram pe cele mai raspandite:

edulcorantii - pentru indulcit

colorantii - pentru a schimba sau a da culoare (E100-E180)

acidifiantii - dau un gust usor acid

corectorii de aciditate - cresc sau diminueaza aciditatea

emulgatorii - asigura un amestec omogen intre apa si grasimile alimentare (E400-E500)

conservantii - Intarzie sau impiedica alterarea alimentelor. (E200-E290)

corectorii de gust si de miros - schimba/imbunatatesc mirosul si gustul alimentelor

propulsorii - unele gaze care servesc la expulzarea alimentelor din ambalaje

gaze de ambalaj - asemanatoare aerului

antioxidanti - limiteaza oxidarea alimentelor sensibile la contactul cu aerul (E300-E337)

E-uri periculoase

E123 ...E239 - sunt posibili cancerigeni

E 621 - glutamat de sodiu , se gaseste in supele instant concentrate, mezeluri, si unele condimente. Are efecte neurotoxice si poate provoca migrene si crampe

E320 - E321, E211 - acidul benzoic si derivatii sai, cancerigeni

E251 - nitrat de sodiu, cancerigen

E252 - nitrat de potasiu, cancerigen

E120, E127, E141, E160 - alergici

E127 - eritrozina, colorant rosu pentru compoturi si alte alimente, provoaca mutatii genetice

E102 - tratrazina, colorant galben pentru bauturi , mustar si gem, poate genera tumori tiroidiene sau crize de astm bronsic

Tabel cu E-uri de care trebuie sa ne ferim

COD ---- DENUMIRE ---- RISC ---- UNDE IL GASIM

E110 ---- Sunset yellow - colorant galben ---- Cancerigen ---- Dulciuri, prajituri, budinci sucuri

E123 ---- Amarant - colorant rosu ---- Cancerigen, interzis in SUA si Rusia ---- Dulciuri, jeleuri, branza topita

E124 ---- Ponceau 4R - colorant rosu ---- Toxic interzis in SUA ---- Mezeluri

E127 ---- Eritrozina - colorant rosu ---- Provoaca cancer al tiroidei la animale, posibil si la om ---- Alcool, inghetata, prajituri, bomboane, sucuri racoritoare

E128 ---- Rosu 2 G - colorant ---- Mutagen si toxic. Interzis in SUA si Australia ---- Carne de hamburgeri

E211 ---- Acidul benzoic si derivatii sai ---- posibil cancerigen, interzis in SUA, dar permis la noi ---- Unele bauturi racoritoare

E220/E228 ---- Sulfiti - conservanti ---- Provoaca alergii ---- Carne de hamburgeri, cartofi deshidratati, fructe confiate, prajituri, bere, vin, otet de vin

E230 ---- Bifenil - conservant ---- Toxic, interzis in Australia, (permis la noi) ---- Citrice

E231 ---- Ortofenilfenol - conservant ---- Toxic, posibil cancerigen. Interzis in SUA si Australia. ---- Citrice

E233 ---- Tiabendazol - conservanti ---- Toxic. Interzis in Australia ---- Citrice

E249/E252 ---- Nitrati si nitriti - conservanti ---- Posibil cancerigen ---- Mezeluri si alimente conservate prin sarare, branza

E320 ---- Butil-hidroxi-anisol BHA-conservant ---- Posibil cancerigen ---- Conservant, cartofi deshidratati, uleiuri vegetale, supe concentrate, sosuri, guma de mestecat

E425 ---- Glucomanan - agent de textura ---- Toxic respirator ---- Jeleuri

E621 ---- Glutamat monosodic MSG ---- Provoaca efecte neurotoxice ---- Condimente, supe concentrate

E95 ---- Acetsulfam K - indulcitor ---- Posibil cancerigen, interzis in SUA ---- Guma de mestecat, produse zaharoase, bauturi racoritoare

E954 ---- Zaharina - indulcitor ---- Posibil cancerigen ---- Guma de mestecat, produse dulci, bauturi racoritoare

E-uri bune

E306 - tocoferol, sau Vitamina E, este un antioxidant natural care ajuta la regenerarea celulelor

E407 - caragenanul, emulsifiant natural

E322 - lecitina, un antioxidant natural intalnit si in ciocolata

E421 - manitolul de cofetarie

E300 - riboflavina sau Vitamina B2

E440 - acid ascorbic natural sau Vitamina C naturala

E140 - clorofila, colorant natural folosit in cofetarii,colorarea pastelor de dinti si cosmeticelor

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!